Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3461/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3461
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, N, și în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA FAMILIEI și MINISTERUL MUNICII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 22.10.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Protecția Familiei (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la salarizarea acestora în baza Anexei nr. 2 la OG nr. 9/ 30 ianuarie 2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
De asemenea, s- solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite pentru perioada 2004-2008, indexate cu indicele de inflație, reprezentând diferența dintre salariile de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi prevăzute de Anexa 3 la OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008, în baza căreia s- făcut salarizarea, și Anexa nr. 2 la aceleași acte normative, în baza căreia trebuia să se facă salarizarea funcționarilor publici încă de la înființarea Agenției.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată prin HG nr. 16254/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei, pârâta funcționează ca instituție administrației publice centrale, aflată în subordinea Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (), iar Statutul Agenției este reglementat de prevederile art. 116 alin. 2 și ale art. 117 alin. 2 din Capitolul V- Administrația Publică, Secțiunea 1 - Administrația Publică Centrală de Specialitate din Constituția României.
Reclamanții au susținut că este un organ de specialitate al administrației publice centrale, deoarece:
-este o "instituție publică cu personalitate juridică care funcționează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse" (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, art. 1 alin. 1 din HG nr. 1624/2003, art. 116 alin. 2, art. 117 alin. 2 din Constituția României);
-prin intermediul, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse își îndeplinește atribuțiile în domeniul ocrotirii și sprijinirii familiei și al prevenirii și combaterii violenței în familie;
-este organismul responsabil cu formularea și implementarea politicii publice în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie în baza Strategiei Naționale în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie, aprobată prin HG nr. 686/2005;
-este agenție națională, nu teritorială/județeană, așadar nu este instituție deconcentrată sau locală;
-este înființată printr- lege specială - Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie pentru a gestiona acest domeniu la nivel național;
-este condusă de "un președinte, asimilat din punct de vedere al salarizării cu funcția de director general din minister și numit de ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, în condițiile legii" (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, art. 4 alin. 1 din HG nr. 1624/2003);
-are un Consiliu consultativ (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, art. 4 alin. 2 din HG nr. 1624/2003, care funcționează pe lângă președintele agenției;
- are în coordonare metodologică, la nivelul fiecărui județ și al Municipiului B, în cadrul direcțiilor de muncă și incluziune socială județene, respectiv a Municipiului B, un compartiment cu atribuții privind combaterea violenței în familie constituit prin ordin al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse (art. 8 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1624/2003);
-în subordinea funcționează Centrul de Asistență și Protecție Victimelor și Centrul de Informare Consultativă pentru Familie (art. 8 alin. 5 din Legea nr. 217/2003 și art. 1 alin. 2 din HG nr. 1624/2003);
-funcționarea este finanțată în întregime de le bugetul de stat, prin bugetul .
Referitor la salarizarea funcționarilor publici din cadrul, reclamanții au menționat că, în raport de clasificarea funcțiilor publice prevăzută de art. 7 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată și de definiția dată de art. 8 din același act normativ funcțiilor publice de stat, funcțiilor publice teritoriale și funcțiilor publice locale, funcțiile publice din statul de funcții al sunt funcții publice de stat, fiind stabilite și avizate în cadrul unui organ de specialitate al administrației publice centrale.
Reclamanții au adăugat că, în perioada martie-aprilie 2008, când s- făcut statul de funcții pentru, menținut salarizarea funcționarilor publici din agenție pe Anexa 3 la OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007, dar pentru personalul contractual din agenție salarizarea s- făcut pe Anexa nr. 1: Administrația publică centrală de specialitate (ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori ministerelor, serviciile Administrației Prezidențiale), aparatul de lucru al Guvernului și aparatul Parlamentului României la OG nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare drepturilor salariale și altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Prin urmare, s- subliniat faptul că, din punct de vedere al, este organ de specialitate al administrației publice centrale doar pentru salarizarea personalului contractual, nu și pentru salarizarea funcționarilor publici din cadrul aceleiași instituții.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art. 53 din Constituția României, art. 38 din Codul Muncii, din interpretarea cărora rezultă faptul că drepturile salariale trebuie plătite reclamanților, întrucât nici legiuitorul și nici executivul nu aveau dreptul de a le limita.
Prin Sentința civilă nr. 111/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea excepției de necompetență materială invocată de pârâtă și declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reținându-se că pârâta este instituție organizată la nivel național ce se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale, astfel că cererile împotriva acesteia se soluționează în primă instanță de curtea de apel, potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din data de 25.03.2009, Curtea a dispus înaintarea cauzei la completul 8 fond, în vederea discutării excepției de litispendență, motivat de faptul că pe rolul aceleiași instanțe se află în curs de judecată dosarul nr-, având aceleași părți, obiect și cauză.
Prin încheierea din data de 23.04.2009 s- dispus admiterea excepției de litispendență și trimiterea cauzei la instanța mai întâi investită, în temeiul disp. art. 163 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 și 4 lit. e) din HG nr. 1624/2003 privind organizarea și funcționarea, Președintele Agenției este ordonator secundar de credite și, în exercitarea atribuțiilor sale, emite decizii, aprobă statul de funcții al agenției, conduce aparatul propriu, numește și eliberează din funcție personalul propriu, în condițiile legii, că statul de funcții al Agenției este făcut de și apare ca anexă la Ordinele ministrului muncii nr. 252/2004, 375/2005, 475/2006, 412/2007 și 197/2008.
Pârâta a precizat că în repetate rânduri, verbal însă, Președintele Agenției atras atenția Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu privire la greșita încadrare a funcționarilor publici în baza Anexei la OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, însă situația rămas neschimbată și în prezent.
La data de 04.06.2009, reclamanții au solicitat, în temeiul disp. art. 57 și urm. Cod procedură civilă, introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având în vedere că această instituție este ordonator principal de credite, plata drepturilor salariale urmând să se realizeze de această instituție, astfel că este necesar ca hotărârea pronunțată în cauză să- fie opozabilă.
Prin încheierea din data de 04.06.2009, Curtea a calificat cererea reclamanților ca fiind o completare la acțiune și a dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale ().
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.07.2009 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea angajatorului, respectiv Agenția Națională pentru Protecția Familiei la plata unor drepturi salariale, iar potrivit Anexei 2 lit. A), Capitolul I, Punctul 3 din HG nr. 11/23.01.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu modificările și completările ulterioare, este instituție publică cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea și poate sta în instanță în nume propriu.
Pe fondul cauzei, pârâtul arătat că funcțiile și nivelurile salariilor de bază utilizabile în statul de funcții pentru funcționarii publici din Agenție se regăsesc la Anexa 3 la OG nr. 9/2008, cu completările și modificările ulterioare, iar nu în Anexa 2 cum pretind reclamanții.
funcțiilor și nivelurilor salariale din Anexa 2 ar fi fost posibilă, în opinia pârâtului, în situația în care ar fi fost organizată ca structură în cadrul aparatului propriu al și nu în subordinea acestuia minister.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate, conform disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea privind finanțele publice nr. 500/2002 și art. 9 alin. 1 din HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ministrul muncii, familiei și protecției sociale îndeplinește, conform legii, funcția de ordonator principal de credite.
Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 prevede că: "Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Agenția Națională pentru Protecția Familiei este instituție publică cu personalitate juridică ce funcționează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și art. 1 alin. 1 din HG nr. 1624/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei.
Cheltuielile curente și de capital ale Agenției se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (art. 111din Legea nr. 217/2003).
Potrivit art. 23 alin. 1, 6 și 7 din HG nr. 11/2009, repartizarea numărului maxim de posturi, structura organizatorică și statele de funcții pentru instituțiile care funcționează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, după caz.
În aplicarea acestor dispoziții legale, de la data înființării Agenției Naționale pentru Protecția Familiei (februarie 2004), statele de funcții ale Agenției au fost aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și apar ca anexă la Ordinele nr. 252/2004, 375/2005, 475/2006, 412/2007 și 197/2007.
În aceste condiții, având în vedere și faptul că finanțarea Agenției se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ministrul muncii, familiei și protecției sociale având calitatea de ordonator principal de credite, Curtea constată că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale are legitimare procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând pe fond acțiunea promovată de reclamanți, Curtea reține următoarele:
Din Adeverințele nr. 896/29.05.2009 și nr. 946/02.06.2009 ( 68 și 72 dosar) emise de rezultă că reclamanții, și sunt funcționari definitivi în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Familiei de la data angajării în cadrul instituției și până în prezent.
Salarizarea funcționarilor publici numiți în cadrul Agenției s- făcut în baza Anexei 3 la OUG nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar în anul 2004, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, modificată și completată de OG nr. 9/2008, cu excepția unui singur funcționar public, domnul -iu, care fost salarizat în baza Anexei 2 la aceste acte normative în perioada 06.12.2004-01.04.2008.
Domnul -iu nu are calitatea de reclamant în cauza dedusă judecății, deși numele acestuia figurează printre reclamanții care au depus concluzii scrise la dosarul cauzei la data de 16.10.2009.
De asemenea, reclamantul învederat instanței, în ședința publică din data de 15.10.2009, că înțelege să renunțe la judecată, împrejurare de care instanța va lua act, în temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă.
Salarizarea funcționarilor publici din cadrul Agenției în baza Anexei 3 la actele normative prin care au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici fost justificată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin faptul că funcționează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
O astfel de susținere se regăsește în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul afirmând că "utilizarea funcțiilor și nivelurilor salariale din Anexa 2 ar fi fost posibilă în cazul în care ar fi fost organizată ca structură din cadrul aparatului propriu al și nu în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale".
Or, reclamanții nici nu au susținut că ar fi organizată ca o structură în cadrul aparatului propriu al și, pentru acest motiv, ar fi îndreptățiți să fie salarizați conform Anexei nr. 2.
În acest context, se impune fi evidențiată atitudinea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care, în urma memoriilor adresate de reclamanți, a emis Adresele nr. 34487/01.06.2007 ( 105) și nr. 1196/30.06.2009, în care se precizează că este instituție publică cu personalitate juridică, care funcționează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și că "pentru precizări suplimentare referitoare la aplicarea concretă prevederilor actelor normative în vigoare privind încadrarea și salarizarea funcționarilor publici, este necesar să vă adresați direct Agenției Naționale a Funcționarilor Publici".
Se observă că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, instituția care aprobă numărul maxim de posturi, structura organizatorică și statul de funcții al Agenției Naționale pentru Protecția Familiei, nu este în măsură să ofere reclamanților un răspuns concludent cu privire la aspectele sesizate și să justifice de ce salarizarea acestora s- făcut din anul 2005 în baza Anexei nr. 3 și nu în baza Anexei nr. 2 și de ce această modalitate de salarizare nu a fost aplicată pentru toți funcționarii publici definitiv numiți în cadrul Agenției, existând situație de excepție în privința domnului -iu.
Cererea reclamanților privind obligarea pârâților să dispună salarizarea acestora în baza Anexei nr. 2 la OG nr. 9/30 ianuarie 2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordăm funcționarilor publici în anul 2007, este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Anexa 2 la actele normative care au reglementat drepturile salariale ale funcționarilor publici din anul 2005 și până în prezent, respectiv OUG nr. 92/2004, cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2006, cu modificările și completările ulterioare și OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare, se aplică aparatului propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Agenția Națională pentru Protecția Familiei este instituție publică cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, art. 1 alin. 1 din HG nr. 1624/2003 și Anexa 2 la HG nr. 11/2009)
Agenția Națională pentru Protecția Familiei este un organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea, deoarece Constituția României, în Capitolul Administrația publică, Secțiunea 1. Administrația publică centrală de specialitate, reglementând structura administrației publice centrale prevede: la art. 116 alin. 2 "Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori ministerelor sau ca autorități administrative autonome" și la art. 117 alin. 2: "Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență".
Calificarea Agenției ca organ de specialitate al administrației publice centrale este justificată și de următoarele considerente:
1.Prin intermediul, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale își îndeplinește atribuțiile în domeniul ocrotirii și sprijinirii familiei și al prevenirii și combaterii violenței în familie;
2. este organismul responsabil cu formularea și implementarea politicii publice în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie, conform HG nr. 686/2005;
3.. este instituție națională, nu o instituție deconcentrată sau locală;
4. Agenția este condusă de "un președinte, asimilat din punct de vedere al salarizării cu funcția de director general din minister și numit de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, în condițiile legii (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 217/2003);
5.. are un Consiliu consultativ care funcționează pe lângă președintele Agenției și este format din 7 membri, reprezentanți au mai multor ministere și autorități publice centrale (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 217/2003);
6.. are în coordonare metodologică, la nivelul fiecărui județ și al Municipiului un compartiment cu atribuții în combaterea violenței în familie constituit prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale (Legea nr. 217/2003 și HG nr. 1624/2003);
7. În subordinea funcționează Centrul de Asistență și Protecție Victimelor și Centrul de Consultanță pentru Familie (Legea nr. 217/2003 și HG nr. 1624/2003);
8. Finanțarea este asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul.
Prin urmare, face parte din categoria organelor de specialitate ale administrației publice centrale, iar salarizarea reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul aparatului propriu al acesteia, trebuie realizată în baza Anexei 2 la actele normative care au reglementat salarizarea funcționarilor publici din anul 2005 și până în prezent, iar nu în baza Anexei 3 la aceste acte normative, care se aplică aparatului propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ teritoriale.
Încadrarea în categoria organelor de specialitate ale administrației publice centrale s- realizat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale numai în cazul personalului contractual din Agenție, cărui salarizare s- făcut, încă de la înființarea Agenției, în baza anexei care prevede salarizarea administrației publice centrale de specialitate la: OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007 și OG nr. 10/2008.
Prin urmare, se constată că, pentru o parte din personalul, în privința drepturilor salariale, pârâtul recunoaște Statutul Agenției ca organ de specialitate al administrației publice centrale, iar pentru cealaltă parte, tot în privința drepturilor salariale, afirma că este doar "un organ de specialitate în subordinea ".
Considerentele de fapt și de drept evidențiate justifică temeinicia pretențiilor formulate de reclamanți, proporțional cu perioada în care fiecare și-a desfășurat activitatea, în calitate de funcționar public, în cadrul .
În consecință, în baza disp. art. 18 alin. 1 și 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii în parte, astfel cum fost completată, obligarea pârâților să se procedeze la salarizarea reclamanților în baza Anexei 2 la OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 și la plata drepturilor cuvenite pentru perioada 2005-2008, indexare cu indicele de inflație, reprezentând diferența dintre drepturile salariale prevăzute de Anexa 3 la OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008 și drepturile salariale prevăzute de Anexa 2 la aceleași acte normative.
Acțiunea completată formulată de reclamanți va fi respinsă în privința pretențiilor aferente anului 2004, având în vedere că numirea acestora ca funcționari publici în cadrul s- făcut începând cu anul 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Admite în parte acțiunea completată, formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. ", și Asociații", din B, - - nr. 6, -. 3,. 7,. 75, sector 3, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA FAMILIEI, cu sediul în B, str. - - nr. 2-4, Corp D, Camera 637, sector 1 și MINISTERUL MUNICII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - - nr. 2-4, sector 1.
Obligă pârâții să procedeze la salarizarea reclamanților în baza Anexei 2 la OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Obligă pârâții la plata drepturilor cuvenite reclamanților pentru perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație, reprezentând diferența dintre drepturile salariale prevăzute de Anexa 3 la OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008 și drepturile salariale prevăzute de Anexa 2 la aceleași acte normative, proporțional cu perioada în care fiecare și-a desfășurat activitatea, în calitate de funcționar public, în cadrul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Familiei.
Respinge acțiunea completată, în privința pretențiilor aferente anului 2004, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamantul renunță la judecata cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 17ex.
28.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
