Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3557/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3557
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, A, -, ).), -, A, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat, lipsind pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanții, prin avocat, depun adeverința eliberată de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, care atestă calitatea de consilieri de probațiune. Solicită proba cu expertiză contabilă pentru evaluarea cheltuielilor.
Curtea pune în discuție excepțiile lipsei capacității juridice civile și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României și a inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Reclamanții, prin avocat, referitor la excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României consideră că acesta are personalitate juridică pentru că angajează statul în emiterea ordonanțelor, acționează ca un regim colegial. Solicită respingerea și a excepției de inadmisibilitate apreciind că în acest gen de dosare nu se încalcă separația puterilor, hotărârea nu va avea caracter legislativ. Instanța nu poate declina o astfel de cauză. nr.OG 137/2000 stabilește clar că orice situație de discriminare poate fi dedusă instanței de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor lipsei capacității juridice civile și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României și a inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2008, reclamanții, A, -, ).), -, A, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții,
- repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
- obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art. 3 din OG nr. 9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății
- obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate, prin aplicarea coeficienților de inflație începând cu momentul nașterii dreptului lor la despăgubire, 1 ianuarie 2007, până la momentul efectuării plății
- efectuarea cuvenitelor mențiuni referitoare la majorările salariale în cărțile de muncă
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au învederat instanței că prin OG nr. 6/2007, OG nr. 10/2007 și OG nr. 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, reclamanții, consilieri de probațiune, fiind excluși de la aplicarea acestora, astfel că s-a creat un caz de discriminare, încălcându-se dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. I din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 1 aprilie 2008, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat excepția lipsei capacității sale juridice civile, arătând că este autoritate publică a puterii executive, organ colegial, fără personalitate juridică, alcătuit din Prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin legea organică, putând sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în această situație fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public.
Pe fondul cauzei, pârâtul Guvernul României a învederat instanței că pârâții solicită de fapt extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorările salariale ale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de sta, așadar pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestor acte normative, situații neprevăzute în cuprinsul lor.
Or, arată pârâtul, instanța de judecată nu are competența de crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi, devenind astfel un legiuitor pozitiv, și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 5 iunie 2008, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că reclamanții ignoră faptul că, asemenea altor categorii profesionale, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, că drepturile de care beneficiază sunt prevăzute exclusiv în acestei legi, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute de în favoarea lor, după cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a consilierilor de probațiune.
Restul pârâților, deși legal citați, nu și-au trimis reprezentanți în instanță și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând cererea reclamanților, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
1. Analizând mai întâi excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, aceasta fiind chemat în judecată în considerarea faptului că invocata discriminare s-a realizat prin menționatele ordonanțe ale guvernului, prin omisiunea reglementării unor drepturi similare și pentru consilierii de probațiune.
2. Având în vedere însă capetele de cerere formulate de reclamanți, de obligare la plata sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, litigii în care legitimare procesuală pasivă are instituția cu care sunt legate raporturile de serviciu instanța reține lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
3. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea o apreciază ca fondată.
Astfel, reclamanții își fundamentează acțiunea pe prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, invocând nu un temei legal care îi conferă aceste drepturi, ci tocmai lipsa unei atare reglementări legislative, adică o pretinsă discriminare legislativă.
Or, stabilirea politicii salariale a personalului din sistemul bugetar și adoptarea măsurilor legislative în concordanță cu o atare politică, este atributul puterii legislative, instanța neputându-se substitui acesteia fără încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României, potrivit căruia "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Cenzurând din această perspectivă art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Curtea Constituțională - prin Decizia nr. 819/2008 - a reținut că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În argumentarea acestei decizii, Curtea constituțională a statuat următoarele:
"Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Reținând considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază acțiunea reclamanților, prin care solicită instanței înlăturarea unei pretinse discriminări legislative în materie salarială, ca inadmisibilă, urmând aor espinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Guvernul României.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, și, în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții, A, -, ).), -, A, și, toți cu domiciliul procesual ales la mandatar, în mun. B,-, -. 30, sector 6 împotriva pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de aceiași reclamanți împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în mun. B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în mun. B, nr. 5, sector 4, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în mun. B,-, sector 3, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 8 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
