Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3740/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3740
Ședința publică din 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B -fond după casare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 05.11.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 5117/2/12.07.2007, reclamanții a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Municipiului B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1944-1945, începând cu data de 03.02.2005, precum și obligarea la plata de despăgubiri financiare și morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Sentința civilă nr. 930/18.05.2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, s- reținut că "pentru perioada 1944-1945, petentul urmează a se adresa comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii Municipiului B, pentru acordarea drepturilor cuvenite pentru această perioadă", astfel că, bazându-se pe dispozițiile instanței, s- adresat Casei de Pensii a Municipiului la data de 03.02.2005, când a depus, în original, și foaia matricolă din anii 1944-1945, însă cererea sa rămas nesoluționată, deși a făcut numeroase demersuri în acest sens, depunând toate înscrisurile solicitate.
La data de 12.12.2007, reclamantul și- precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la acordarea drepturilor conform Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, începând cu luna martie 2005, și obligarea la plata de daune morale în valoare de 1000 lei, pentru încălcarea disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 189/2000.
În dovedirea acțiunii s- administrat proba cu înscrisuri.
Pârâta, deși fost legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin Sentința civilă nr. 3373/19.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus: admiterea acțiunii în parte, obligarea pârâtei să soluționeze cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 670/2006 și respingerea cererii privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, la data de 27.01.2005, anexând cererii documentele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și solicitate de pârâtă.
Cererea a fost înregistrată la Registratura pârâtei sub nr. 670/28.12.2006, iar pârâta nu făcut dovada soluționării acesteia.
În aceste condiții, s- apreciat că refuzul de soluționare a cererii este nejustificat, în sensul disp. art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale fost respins ca neîntemeiat, pe motiv că reclamantul nu a administrat nicio probă din care să reiasă prejudiciului moral suferit ca urmare atitudinii pârâtei.
Împotriva Sentinței civile nr. 3373/19.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- Contencios Administrativ și Fiscal, declarat recurs, în termen legal, reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 3444/14.10.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei de casare s-au reținut următoarele:
Prin adresa depusă la fila 3, dosar de fond, recurentul făcut dovada că, la data de 3 februarie 2005, s- adresat autorității pârâte, depunând anumite înscrisuri doveditoare pentru obținerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Din cuprinsul acestei adrese rezultă că reclamantul avea înregistrat un astfel de dosar, sub nr. 1577, încă din data de 29 ianuarie 2003 și că între părți existat un litigiu, în care s- pronunțat Decizia nr. 8909 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai mult, din analiza "declarației" depusă în susținerea acțiunii reiese că se solicită recunoașterea drepturilor pentru un al doilea refugiu.
Toate aceste aspecte, privind obiectul cererii la care reclamantul pretinde că pârâta nu i-a răspuns, situația privind existența și stadiul soluționării eventualului litigiu dintre părți, nu au putut fi analizate în mod corect de către prima instanță, în absența precizărilor și dovezilor care să lămurească dacă reclamantul a formulat mai multe cereri adresate pârâtei și la ce date, dacă acestuia i-au fost recunoscute și acordate drepturi pentru vreo perioadă de strămutare, refugiu, eventual în urma unei hotărâri judecătorești.
În aceste condiții, s-a apreciat că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea precizării obiectul acțiunii și suplimentării probatoriului.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza trimisă spre rejudecare fost înregistrată sub nr-.
La data de 03.04.2009, reclamantul formulat nouă precizare la acțiune, în sensul că solicită: obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, începând cu data de 01.03.2005, obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale, prejudiciul datorat inflației, dobânzi și cheltuieli efectuate în 4 ani în vederea soluționării cererii, fără un rezultat favorabil.
Pe linia considerentelor deciziei de casare, prin încheierea din data de 23.04.2009, Curtea solicitat reclamantului să depună la dosarul cauzei hotărârea Casei de Pensii Municipiului emisă potrivit Legii nr. 189/2000, dacă o astfel de hotărâre există, precum și toate înscrisurile din care rezultă dacă acesta beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
De asemenea, pârâta fost citată cu mențiunea de a depune toate cererile și documentația prezentate de reclamant în baza Legii nr. 189/2009, toate hotărârile pronunțate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 cu privire la cererile formulate de reclamant și de preciza dacă reclamantul beneficiat de drepturi în baza Legii nr. 189/2008 și, în caz afirmativ, să depună aceste hotărâri.
Pârâta s- prezentat în instanță, în ședința publică din data de 04.06.2009, când a depus înscrisurile solicitate de instanță și solicitat amânarea judecății în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
De asemenea, în dovedirea acțiunii, reclamantul depus înscrisuri în completare.
La data de 07.10.2009, pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele:
Prin Decizia nr. -/03.09.2009, reclamantului i s-au stabilit drepturile în conformitate cu Hotărârea nr. 17347/1557/09.06.2009.
Drepturile restante, aferente perioadei solicitate de reclamant, în valoare totală de 2694 RON, au fost achitate în perioada 23-27.09.2009.
Prin solicitarea despăgubirilor și daunelor morale în cuantum de 5000 lei, neînsoțite de documente concrete din care să reiasă în mod cert prejudiciul cauzat reclamantului, se încearcă înavuțire și nu compensare pentru vreun prejudiciu produs sau suferit de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Casa de Pensii Municipiului B, sub nr. 5770/03.02.2005, reclamantul solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, începând cu data de 01.03.2005 și anexat în dovedirea cererii următoarele înscrisuri: cererea tip, foaia matricolă-an școlar 1944-1945, copie certificat de naștere și carte de identitate.
Potrivit disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 189/2000, Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată.
Casa de Pensii Municipiului - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 soluționat cererea nr. 5770/03.02.2005, formulată de reclamant, nu în termenul maxim de 30 de zile prevăzut de lege, ci după perioadă de 4 ani și 7 luni, prin Hotărârea nr. 17347/1557/09.06.2009.
Prin această hotărâre i s- recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15.03.1944 - 06.03.1945, dispunându-se acordarea drepturilor începând cu data de 01.03.2005.
În aceste condiții, Curtea va dispune respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la soluționarea cererii de acordare drepturilor conform Legii nr. 189/2000, ca rămasă fără obiect.
Acțiunea promovată de reclamant este întemeiată în parte, în privința cererii de actualizare drepturilor bănești în raport de rata inflației, începând cu data de 01.03.2005 și până la data plății efective, având în vedere prejudiciul suferit prin devalorizarea monedei naționale în perioada de 4 ani și 7 luni, cât trecut de la momentul înregistrării cererii și până la data soluționării acesteia, urmare atitudinii culpabile pârâtei.
În consecință, în temeiul disp. art. 1082 și 1084 Cod civil, Curtea va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de bani reprezentând actualizarea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, conform Hotărârii nr. 17347/1557/09.06.2009 de la data nașterii dreptului - 01.03.2005 - și până la data plății efective.
Curtea apreciază ca fiind întemeiată și cererea privind acordarea daunelor morale, având în vedere următoarele:
Prima cerere de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - martie 1945, fost înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 03.02.2005, sub nr. 5770, fiind însoțită de toate documentele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și solicitate de pârâtă.
Cererea fost soluționată abia în luna septembrie 2009, deși termenul maxim prevăzut de lege era de 30 de zile, în condițiile în care reclamantul efectuat numeroase demersuri la autoritatea pârâtă, la 21.02.2006, 23.12.2006, 24.01.2007 și 13.06.2007, solicitând și o audiență în data de 28.12.2006 la președintele Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Or, această întârziere nu fost în nici un fel justificată. Pârâta nu comunicat reclamantului nici un punct de vedere privitor la pretențiile sale, nici anterior sesizării instanței și nici ulterior, până în data de 07.10.2009, când a formulat întâmpinare în cauză, deși pricina se afla în faza rejudecării după casare cu trimitere.
În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că reclamantul suferit un prejudiciu moral de necontestat, determinat de stresul, suferințele și frustrările cauzate de atitudinea autorității pârâte, care nu poate fi remediat prin simpla constatare soluționării cererii, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, Curtea consideră că acordarea sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale este echitabilă și va dispune, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani către reclamant.
Referitor la celelalte pretenții ale reclamantului, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-au depus documente justificative privind cheltuielile pretins fi fost efectuate în legătură cu soluționarea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată, rejudecată după casare, formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, cu sediul în B, nr. 6, sector 3.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de bani reprezentând actualizarea în raport de rata inflației drepturilor bănești cuvenite reclamantului conform Hotărârii nr. 17347/1557/09.06.2009 emisă de Casa de Pensii Municipiului B - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, de la data nașterii dreptului - 01.03.2005 și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
Respinge acțiunea precizată, în privința celorlalte pretenții formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4 ex.
07.12.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
