Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3860/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3860
Ședința publică din 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CAMERA DEPUTAȚILOR prin SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la fila 78 dosar, lipsind reclamantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea pune în discuție, în principal, inadmisibilitatea excepția de nelegalitate, și fondul acțiunii.
Pârâta, prin consilier juridic, pe excepția de nelegalitate invocată de reclamant solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea Contenciosului, excepția nevizând un act administrativ unilateral cu caracter individual ce are legătură cu fondul cauzei, care vizează refuz acordare drepturi. În ce privește fondul cererii de chemare în judecată, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se constate că au recunoscut suma solicitată de reclamant conform Legii nr. 7/2006, iar diferența nu a fost achitată, Legea nr. 113/2009 de modificare a Legii nr. 7/2006 prevăzând că sumele se vor achita în baza metodologiei aprobate de Biroul Permanent al Camerei Deputaților.
După reținerea cauzei în pronunțare, mai înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă reclamantul, personal, și depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata diferențelor nete, în sumă de 2442 lei și 10.654 lei reprezentând pensie de serviciu, respectiv indemnizație egală cu 7 salarii brute, drepturi cuvenite și neachitate, precum și obligarea la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
De asemenea, în temeiul disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocat excepția de nelegalitate Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, înregistrată la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007, Actului adițional la această convenție, înregistrat la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaților sub nr. 51/5607/28.12.2007, Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 257/28.02.2008 și Deciziilor nr. -/14.11.2007, nr. -/17.04.2008, nr. -/28.08.2008 și nr. -/15.01.2009 emise de Casa de Pensii Sector 2
În motivarea excepției de nelegalitate, s- arătat că atât Convenția pentru aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, cât și Actul adițional la această convenție, înregistrate la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaților, sub nr. 51/77/10.01.2007 și nr. 51/5607/28.12.2007 sunt nelegale, întrucât prin adoptarea acestora se adaugă la lege, fiind încălcate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.
În privința adeverințelor transmise de către autoritatea pârâtă către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale () și a deciziilor emise de Casa de Pensii Sector 2 B, reclamantul a arătat că, prin Adeverința nr. 51/3388 din data de 26.09.2007, transmisă de la Cabinetul Secretariatului General, s- comunicat că venitul mediu brut " - realizat în ultimele 12 luni de activitate, pe baza căruia se stabilește pensia de serviciu " este în cuantum de 4181 lei, sumă care, odată certificată pentru corectitudinea și legalitatea datelor înscrise, devine bază de calcul care se actualizează în conformitate cu disp. art. 72 alin. 5 din Legea nr. 7/2006, modificată și completată prin Legea nr. 221/2007.
Reclamantul a adăugat că adeverințele privind actualizarea pensiilor de serviciu conțin informații eronate, se transmit cu întârziere, de regulă după 6 luni de la aplicarea indexării salariilor și, de cele mai multe ori, nu sunt transmise și titularilor pensiilor de serviciu pentru ca aceștia, în cunoștință de cauză, să își poată exercita dreptul legal de contestare.
În ceea ce privește venitul brut actualizat la data de 01.10.2008, data indexării salariilor de bază ale funcționarilor publici parlamentari în activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare și funcție publică, reclamantul arătat că era de 5118 lei și nicidecum 4461 lei, așa cum se consemnează în Deciziile nr. -/28.08.2008 și nr. -/15.01.2009.
Referitor la Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 257/28.02.2008, reclamantul a arătat că data încetării raporturilor de serviciu este incertă și nu mai reflectă realitatea obiectivă, întrucât prin Ordinul nr. 257/2008 se susține că ar fi 1 martie 2008 (zi nelucrătoare), în timp ce, prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 280/03.03.2009, emis ulterior, se susține că "în perioada 28-29 februarie 2008 se suspendă raportul de serviciu al domnului, consilier parlamentar - conform prevederilor art. 60 alin. 1 lit. f) - pentru interese personale pe perioada concediului fără plată ".
Reclamantul a susținut că, în mod cert, data încetării raportului de serviciu este 1 martie 2008, iar vechimea efectivă în structurile de specialitate ale Parlamentului României este de 17 ani și 3 luni.
Relativ la Decizia nr. -/14.11.2007, comunicată către Direcția Resurse Umane, sub nr. 57/1529/26.02.2008, s- afirmat că, atât venitul brut de 4181 lei, cât și vechimea în structurile de specialitate ale Parlamentului României de 16 ani nu au fost actualizate conform normelor legale în vigoare, întrucât la data emiterii deciziei venitul brut era de 4642 lei, iar vechimea era de 17 ani.
În ceea ce privește documentele justificative privind calcularea și acordarea indemnizației egale cu 7 salarii brute, reclamantul menționat că nici până în prezent Secretarul General al Camerei Deputaților nu emis actul administrativ unilateral cu caracter individual, care să ateste aducerea la îndeplinire disp. art. 71 alin. 1 din Legea nr. 7/2006 privind " - indemnizația egală cu 7 salarii lunare brute ".
Sub acest aspect, s- precizat că indemnizația acordată în cursul lunii aprilie 2008 a fost stabilită la nivelul 7 salarii de bază și nicidecum la nivelul 7 salarii lunare brute, cum prevăd dispozițiile legale.
În ședința publică din data de 18.06.2009, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, Camera Deputaților prin Secretarul General, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata diferenței de indemnizație dintre 7 salarii de bază și 7 salarii brute, precum și actualizarea pensiei de serviciu, cu plata diferențelor de drepturi rezultate din actualizare.
În privința excepției de nelegalitate, reclamantul menționat că actele atacate sunt: Convenția nr. 51/77/10.01.2007 emisă de Secretarul General al Camerei Deputaților, Actul adițional la această convenție nr. 51/5607/28.12.2007, adeverința nr. 51/3388/26.09.2007 emisă de Secretarul General al Camerei Deputaților, Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 257/28.02.2008, Deciziile nr. -/14.11.2007, nr. -/17.04.2008, nr. -/28.08.2008 și nr. -/15.01.2009 emise de Casa de Pensii Sector 2 în baza adeverințelor Secretarului General și adeverințele întocmite de autoritatea pârâtă și transmise .
La termenul de judecată din data de 18.06.2009, pârâta invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, motivat de faptul că actele atacate nu sunt acte administrative cu caracter individual, căror legalitate să poată fi analizată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 18.06.2009, Curtea dispus disjungerea capătului de cerere privind actualizarea pensiei de serviciu și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 17.09.2009.
La data de 16.09.2009, pârâta a formulat precizări, prin care solicitat respingerea cererii reclamantului de acordare diferenței dintre indemnizația brută primită și cea cuvenită, în temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 7/2006, întrucât diferența cuvenită reclamantului în sumă de 12.306 lei, care se impozitează potrivit legii, urmează să se plătească potrivit procedurii aprobate de Biroul permanent al Camerei Deputaților, prin asigurarea cheltuielilor suplimentare determinate în bugetul aprobat al Camerei Deputaților.
Pârâta a precizat că, în conformitate cu noile dispoziții legale conținute de art. 73 alin. 1 din Legea nr. 7/2006, republicată, și cu jurisprudența creată nivelul Curții de Apel București - Secția a VIII Contencios Administrativ și Fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, diferența dintre indemnizația brută acordată și indemnizația brută cuvenită prin recalcularea indemnizației, cu includerea în salariul lunar brut și sporurilor de care reclamantul beneficia la încetarea raportului de serviciu este de 12.306 lei, care se impozitează potrivit legii, rezultând diferență de plată în sumă de 8683 lei, potrivit calculului realizat de compartimentul de specialitate, prezentat în anexă.
În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007, precum și Actul adițional la această convenție, înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607/28.12.2007 au fost emise în baza disp. art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste dispoziții legale prevăd că: "Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege vor fi aprobate printr- convenție încheiată între secretariatele generale ale celor două Camere ale Parlamentului, Consiliul Legislativ, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Aceste acte sunt acte administrative, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că pot face obiectul excepției de nelegalitate conform art. 4 din acest act normativ.
Caracterul normativ al actelor administrative menționate nu determină inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, în acest sens fiind soluția de principiu adoptată de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 29 septembrie 2008 prin care s- stabilit că "este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ cu caracter normativ, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2004".
În motivarea soluției de principiu, s-a avut în vedere că, deși art. 4 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004 face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, alin. 2 al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform princpiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de produce efecte juridice.
Prin urmare, susținerile pârâtei privitoare la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate având ca obiect Convenția nr. 51/77/10.01.2007 și Actul adițional nr. 51/5607/28.12.2007 sunt neîntemeiate.
Examinând pe fond excepția de nelegalitate a acestor acte administrative, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât la emiterea lor au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Convenția și actul adițional la aceasta nu cuprind dispoziții de modificare sau de completare Legii nr. 7/2006, ci norme de aplicare a acestei legi, emise în conformitate cu art. 96.
Deși reclamantul susține că prin cele două acte administrative se adaugă la lege, nu invocă niciun element care să demonstreze această afirmație.
Referitor la celelalte acte invocate ca obiect al excepției de nelegalitate, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 18.06.2009, Curtea reține inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, prin raportare la prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, altă procedură judiciară".
Astfel, Deciziile nr. -/14.11.2007, nr. -/17.04.2008, nr. -/28.08.2008 și nr. -/15.01.2009 emise de Casa de Pensii Sector 2 B nu sunt acte administrative suspuse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, întrucât pentru desființarea acestora este prevăzută altă procedură judiciară, calea contestației, în condițiile art. 87, art. 154 și urm. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
De asemenea, în privința Ordinului Secretarului General nr. 257 din 28.02.2008 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, art. 70 din Legea nr. 7/2006 prevede calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare.
Referitor la adeverințele emise de pârâta Camera Deputaților și transmise Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Curtea constată că acestea nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu produc efecte juridice de sine stătătoare, ci cuprind informații privind baza de calcul, în vederea emiterii de către casa de pensii deciziei de stabilire sau de actualizare pensiei de serviciu.
Așa fiind, și în privința acestora excepția de nelegalitate invocată de reclamant este inadmisibilă.
Analizând pe fond cererea reclamantului de obligare pârâtei la plata diferenței dintre indemnizația brută cuvenită și cea primită în temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (devenit art. 73 alin. 1 după republicarea actului normativ), Curtea reține că autoritatea pârâtă a admis că reclamantul este îndreptățit la recalcularea indemnizației cu includerea în salariul lunar brut și a sporurilor de care acesta beneficia la încetarea raportului de serviciu. S-a apreciat însă că nu se poate reține nicio culpă, întrucât Legea nr. 7/2006, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 113/2009, nu au oferit definiție noțiunii de salariu lunar brut, iar indemnizația cuvenită la pensionare s- calculat în mod unitar pentru toți funcționarii publici parlamentari, respectiv personalul contractual din structurile Camerei Deputaților, luându-se în calcul salariul de bază brut lunar, incluzând, după caz, salariul de merit sau indemnizația de conducere, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 53/1991 și OUG nr. 24/2000.
Pârâta prezentat calculul diferenței de indemnizație cuvenită reclamantului, aceasta fiind în sumă de 12306 lei, care se impozitează potrivit legii și reprezintă de 7 ori suma sporurilor de care beneficiat în ultima lună de activitate. Valoarea netă diferenței de indemnizație este de 8683 lei (107-109).
Faptul că această sumă urmează se acorda reclamantului conform procedurii aprobate de Biroul permanent al Camerei Deputaților, potrivit susținerilor pârâtei, nu reprezintă un aspect ce poate determina respingerea acțiunii ca nefondată, ci vizează executarea obligației de plată instituită în sarcina autorității pârâte.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 73 alin. 1 din Legea nr. 7/2006, republicată, Curtea va dispune admiterea acțiunii formulată de reclamant și obligarea pârâtei la plata sumei de 8.683 lei reprezentând valoarea netă diferenței dintre indemnizația brută acordată și indemnizația brută cuvenită reclamantului la data încetării raporturilor de serviciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamant.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DEPUTAȚILOR prin SECRETARUL GENERAL, cu sediul în B, Palatul parlamentului,--4, sector 5.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 8.683 lei reprezentând valoarea netă diferenței dintre indemnizația brută acordată și indemnizația brută cuvenită reclamantului la data încetării raporturilor de serviciu.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4 ex.
13.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
