Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 4011/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Sentința civilă nr. 4011

Ședința publică din 18.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Rodica Voicu

Grefier: ---

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este refuz acordare drepturi,procedura de citare este legal îndeplinităși că reclamanții au depus, la data de 17.11.2009, acte reprezentând dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Curtea, având în vedere că reclamanții au solicitat și judecata în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

CURTEA,

Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 pr.civ. constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.06.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul INSTITUTUL NATIONAL de STATISTICA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, drepturi prev. de art.31alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 01.01.2004 - 2009, in raport cu data angajarii la pentru fiecare din reclamanti; obligarea paratului la plata sporului de stabilitate aferent anilor 2005- 2006 in conformitate cu art. 4 indice 1 din OG 9/1992, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății.

În motivarea acțiunii se arată că aceasta este întemeiată având în vedere prevederile art.29 alin.1 din Legea 188/1999 (devenit art.31 alin.1 după republicare), așa cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care se aplică începând cu data de 01.01.2004.

Se susține că, din data de 22.03.2004, până la data de 01.01.2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art.44 din OUG nr.92/2000, fapt ce contravine art.41 și 53 din Constituția României, respectiv art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită e nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și de tratament.

Suspendarea celor drepturi nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.

Precizează reclamanții că, în speță, drepturile solicitate sunt prevăzute în disp. art.31 alin.1, iar prin art.117 din Lg.188/1999 s-a statuat că disp. acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii,m precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Art.38 și art.39 alin.1 lit. d din Codul muncii, prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări.

Fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de serviciu suplimentele nu puteau fi anulate prin acte normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.

Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Se mai arată că, prin diferite sentințe judecătorești, mai multe instituții din țară au fost obligate la plata efectivă a celor două suplimente.

Dispozițiile art.16 din Constituția României, statuează că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și nu există nicio rațiune pentru ca aceste drepturi să li se acorde lunar și să continue să fie acordate până la încetarea raporturilor de serviciu.

In ceea ce priveste sporul de stabilitate, reclamantii arata ca sunt indreptatiti si la plata acestui drept salarial, deoarece dupa ce a fost suspendata succesiv pana la data de 31.12.2006, incepand cu data de 01.01.2007, dispozitiile art. 4 indice 1 din OG 9/1992 au reintrat in vigoare.

În drept, cererea se întemeiază pe prev. art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, art. 4 indice 1 din OG 9/1992.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că acțiunea este nefondata pentru următoarele considerente:

Potrivit art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, devenit art.31 în forma republicată a legii în 2007: "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".

Potrivit art.31 alin.3 salarizarea funcționarilor public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Potrivit art.3 din OG 6/2007 "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii."

În aplicarea art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă acest proiect nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.

Pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarului publici este existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d, atribuție ce revine legiuitorului și nu puterii judecătorești.

În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unii drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

In aceasta materie, ICCJ - Sectiile Unite a pronuntat o decizie in interesul legii, in sensul aratat mai sus, decizie care este obligatorie pentru instante conform art. 329 pr.civ.

In ceea ce priveste sporul de stabilitate prevazut de dispozitiile art. 4 indice 1 din OG 9/1992 Curtea constata ca prin adresa nr. 76212 din 28.09.2009 reclamantii au primit plata sporului de stabilitate aferent anilor 2005 si 2006 (fila 15 dosar).

În consecință, în conformitate cu art.18 alin.1 din Lege nr.554/2004, se va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în str.-.- G nr.13,.136,.1,.3,.17, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în-, sector 5,

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - -

Red.VR

EF/4ex.

15.12.2009

Președinte:Rodica Voicu
Judecători:Rodica Voicu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 4011/2009. Curtea de Apel Bucuresti