Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.403/ Dosar nr-
Ședința publică de la 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr.119/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect - refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 17.09.2007 reclamantul din Sf.G a formulat contestație împotriva Deciziei nr.924/14.07.2007 și la decizia de fond nr.916/25.06.2007 ambele emise de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, solicitând anularea acestor acte administrative și recunoașterea calității de beneficiar al Decretului Lege nr.118/1990 pentru perioada 1951 - 1954 în temeiul art.1 lit.a și d din acest act normativ.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar, instanța a pronunțat hotărârea nr.119/12.02.2008 prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat in Sf G, str. - nr 13, jud. C, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă si Protectie Sociala C și în consecință au fost anulate Deciziile nr.924/14.08.2007 și 916/25.06.2007 emise de instituția pârâtă; s-a stabilit că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit d din Decretul lege nr.118/1990 pentru perioada ianuarie 1951-decembrie 1954.
Pentru a hotărâ astfel prima instantă a retinut urmatoarele:
În fapt, reclamantul este nepot al lui, persoana care figura pe lista chiaburilor din comuna de, in anul 1951 (filele 21, 26, 34-36).
Familia reclamantului (parintii si bunicii acestuia) a locuit in satul lui, comuna de (declaratia martorului-fila 43).
In perioada anilor 1951-1954 intreaga familie a reclamantului a avut de suferit datorita statutului de "chiabur" a bunicului sau. Astfel, asa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza (martori care au copilarit impreuna cu reclamantul), in respectiva perioada de timp, reclamantul si membrii familiei sale nu aveau voie sa paraseasca localitatea de domiciliu. In plus, autoritatile de atunci au impus familiei reclamantului efectuarea de diferite munci.
Incadrarea socio-politica de "chiabur" a numitului, bunicul reclamantului, a influentat viata membrilor familiei acestuia in mod negativ.
In drept, prevederile Decretului -Lege nr 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunista instaurata cu incepere de la 6 martie 1945.
Finalitatea urmarita de legiuitor prin prevederile acestui act consta in efectuarea unei "reparatii" a prejudiciilor de natura materiala, morala, sociala, suferite de persoanele aflate in una din situatiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situatii face parte si cea constand in impunerea de catre autoritatile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d).
In cauza reclamantul a dovedit prin mijloacele de proba ingaduite de prevederile art 8 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 ca atat el cat si intreaga familie au avut domiciliu obligatoriu in satul lui, comuna de, in perioada ianuarie 1951-decembrie 1954.Cauza instituirii acelei masuri restrictive a fost una politica, constand in faptul ca bunicul reclamantului facea parte dintr-o categorie sociala ce nu se incadra in ideologia comunista a vremii.
Avand in vedere aceste considerente, prima instantă a apreciat că reclamantul este indreptatit să beneficieze de drepturile acordate de Decretul -Lege nr 118/1990 pentru perioada ianuarie 1951-decembrie 1954, incadrandu-se in categoria persoanelor prevazuta de art 1 alin 1 lit d din lege. Pe cale de consecinta, prima instanta a considerat ca Deciziile nr.924/14.08.2007 și nr 916/25.06.2007 emise de instituția pârâtă sunt nelegale, ca urmare, in temeiul art 18 alin 1 din Legea nr 554/2004 coroborat cu art 8 alin 5 din Decretul-Lege nr 118/1990, a anulat aceste decizii.
Asa fiind, prima instanta a admis cererea de chemare in judecata si a dispus conform celor ce au fost cuprinse in dispozitivul sentintei civile pronunțate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică iar acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În drept recurenta a invocat incidența în cauză a prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată este nelegală pentru că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății.
Se susține că în mod eronat a reținut instanța de fond că reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.a și lit.d din Decretul -Lege nr 118/1990 pentru perioada 1951 - 1954 și că acesta a avut domiciliul obligatoriu.
În mod greșit a acceptat instanța de fond proba cu martori, și că legea prevede proba cu acte oficiale.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului, iar în consecință menținerea deciziilor emise de Direcția de Muncă si Protectie Sociala C ca fiind legale și temeinice.
În cauză, față de recursul declarat de recurenta pârâtă, intimatul reclamant, prin avocat a formulat Întâmpinare (fila 11 dosar) solicitând respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.119/12.02.2008 atacată în cauză, prin prisma criticilor de recurs formulate de recurenta pârâtă Direcția de Muncă si Protectie Sociala C, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
1)- Cu privire la prima critică de recurs, Curtea reține că aceasta este nefondată deoarece petiționarul intimat nici în instanță nu a solicitat să se constate că a fost strămutat, ci astfel cum rezultă din modificarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 13.11.2007 el a solicitat să se constate că între anii 1951 - 1954 avut domiciliul obligatoriu în localitatea sa natală.
Critica este nefondată deoarece în domeniul în care suntem, admisibilitatea probei cu martori este reglementată de prevederile art.8 Decretul -Lege nr 118/1990 cu modificările ulterioare. Potrivit prevederilor textului citat, în acest domeniu proba cu martori este inadmisibilă în situația în care nu există înscrisuri prin care să se verifice susținerile petiționarului.
2)- Referitor la critica de la punctul 2 din recurs, instanța de recurs reține că această critică potrivit prevederilor textului citat, în acest domeniu proba cu martori este admisibilă în situația în care nu există înscrisuri prin care să se verifice susținerile petiționarului.
3)- Referitor la critica de la punctul 3 recurs, instanța constată că prin actele depuse la dosar reclamantul a făcut dovada că nu există înscrisuri care să confirme sau să infirme faptul că a avut domiciliul forțat în perioada supusă verificării.
Reclamantul a depus la dosar acte oficiale deja în fața instanței de fond, dar anexăm și prezentei, din care rezultă că în evidențele Primăriei de, jud. H nu există acte care să confirme sau să infirme susținerile reclamantului.
De asemenea, nu există acte nici în cadrul fostului sfat popular al raionului M - C privitoare la această împrejurare, așa cum rezultă din aceeași adresă. Instanța de fond a procedat corect când a admis proba cu martorii ascultați în cauză. Din aceste probe în schimb, indubitabil că reclamantul în perioada supusă verificării, împreună cu familia sa a avut domiciliul forțat în satul său natal. Același lucru rezultă din declarația extrajudiciară a martorilor dată în fața notarului și care se coroborează între ele.
În esență, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cât privește apărarea formulată de reclamantul intimat prin Întâmpinare aceasta este întemeiată și corespunde probelor de la dosar.
În concluzie, se constată că instanța de fond a soluționat corect și legal cauza dedusă judecății.
În baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, față de considerentele de fapt și de drept expuse, se va respinge recursul ca nefondat și în consecință se va menține ca legală hotărârea atacată reținând în mod corect că reclamantul beneficiază de calitatea prevăzută de art.1 alin.1 lit.d din Decretul Lege nr.118/1990 pentru perioada ianuarie 1951 - decembrie 1954.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă si Protectie Sociala C împotriva Sentinței civile nr.119/12.02.2008 a tribunalului Covasna pronunțată în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MI 05.06.2008/dact.VP 11.06.2008/2 ex.
Judecători fond;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
