Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 41
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M împotriva sentinței civile nr. 2440 din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic nr.118/1990.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Notă: După dezbaterea cauzei se înregistrează din partea intimatului cerere de suspendare a judecății.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.2440 pronunțată la data de 1 iulie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M și în consecință au fost anulate decizia nr.2704/3.03.2009 și hotărârea nr.27/20.03.2009 emise de pârâtă; s-a constatat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Decretul-Lege 118/1990 modificat; pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 modificat și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit Decretului Lege nr.118/1990 pot solicita stabilirea calității de beneficiar al acestui act normativ, persoanele care după data de 6.03.1945 au executat o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni politice.
Petentul în perioada 807.1980- 29.08.1981 a executat o parte din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată pentru refuz de încorporare, prin sentința penală nr.239/24.07.1980 pronunțată de Tribunalul Militar d Mare Unitate
Prin refuzul la încorporare petentul a exprimat un protest clar împotriva abuzului de putere comis de guvernarea care a deținut puterea înainte de 1989. O astfel de faptă, potrivit art.1 alin.2 lit.a din Decretul Lege nr.3/1990, este declarată ca fiind o infracțiune politică.
Textul de lege cuprins în art.3 alin.2 din Decretul Lege nr.177/1948 invocat de pârâtă în sprijinul respingerii acțiunii este neadecvat deoarece a fost emis de aceeași putere politică care a aplicat pedeapsa închisorii reclamantului pentru refuz de încorporare. Libertatea de conștiință nu poate fi analizată independent de legislația care permite manifestarea ei în societate, iar legislația nu poate fi decât influențată de regimul politic sub imperiul cărui a fost emisă. Prin refuzul de încorporare petentul a manifestat pentru respectarea unei libertăți fundamentale ale omului care în accepțiunea nr.OUG219/1999, art.2 alin.1 constituie o infracțiune săvârșită din motive politice.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta susținând că în conformitate cu Decretul Lege nr.118/1990 pot solicita stabilirea calității de beneficiar doar persoanele care după data de 6.03.1945 au executat o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni politice iar intimatul nu se încadrează în această categorie, întrucât nu a fost condamnat pentru o infracțiune politică.
În plus se arată că intimatul ar fi putut beneficia eventual de drepturile acordate prin decretul arătat dacă ar fi obținut un certificat constatator al calității de luptător în rezistența anticomunistă în contextul dispozițiilor OUG214/1999 însă nu s-a prevalat de un atare drept.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță intimatul în contradictoriu cu Mas olicitat instanței a constata îndreptățirea sa de a beneficia de drepturile prevăzute de art.1 alin.1 și următoarele din Decretul lege nr.118/1990 pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politie, anularea deciziei nr.3704/3.03.2009 și hotărârii nr.27/20.03.2009 emise de M; obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Decretul 118/1990 începând cu 1.03.2009 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate intimatul a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care solicita stabilirea calității de beneficiar al Decretului 118/1990 deoarece prin sentința nr.2390 din 24.07.1980 pronunțată de Tribunalul Militar Unitatea Caf ost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art.354 alin.2 penal. Cererea i-a fost respinsă în considerarea că infracțiunea nu este de natură politică. Față de aceasta a formulat plângere iar prin hotărârea dată în urma acesteia cererea a fost respinsă cu aceleași motive. Cele reținute prin actele emise arătate de intimat sunt greșite deoarece a executat pedeapsa într-un penitenciar destinat deținuților politici din regimul comunist și este de notorietate că în aceea perioadă deși erau reglementate expres câteva infracțiuni politice foarte multe persoane au fost condamnate pentru alte infracțiuni de altă natură dar de fapt aveau substrat politic. Prin neacordarea posibilității de a presta serviciul militar în altă formă decât sub arme cetățenilor care datorită convingerilor religioase nu pot să presteze serviciul militar în mod tradițional (prin folosirea de arme) precum și prin aplicarea față de aceștia a unor sancțiuni penale în situația în care și-au exprimat public convingerile religioase s-a dat expresie politicii organului comunist de a nu accepta decât filosofia ateistă, condamnările de genul celei suportate având evident caracter politic.
Potrivit actului normativ invocat în susținerea celor solicitate Decretul Lege 118/1990 art.1 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechime în muncă timpul cât o persoană după 6 martie 1945 pe motive politice; a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune.
Cu alte cuvinte, beneficiază de prevederile invocate acele persoane persecutate politic și condamnate pentru o atare infracțiune politică.
Actele dosarului nu relevă îndeplinirea condițiilor enunțate, dat fiind faptul că recurentul nu a fost condamnat pentru o infracțiune având la bază motive politice. Așa cum rezultă din hotărârea de condamnare depusă în probațiune, recurentul nu a fost condamnat pentru faptul că a luptat împotriva regimului comunist exprimându-și protestul și nici pentru faptul că era adeptul unui cult religios, ci întrucât a refuzat să-și îndeplinească obligația cetățenească prevăzută în Constituția în vigoare, de satisfacere a serviciului militar obligatoriu, ce face parte din categoria celor contra capacității de apărare a țării.
Această obligație era stabilită pentru toți cetățenii, fără discriminare pe motive religioase, limbă sau etnie, de consecințele nerespectării acesteia răspunzând nu numai adepții unui cult anume ci toți cei cărora le revenea această obligație și nu o îndeplineau, indiferent de motivele invocate. Ori, în atare împrejurări, raportat la limitele aplicării prevăzute de lege, la conținutul concret al infracțiunii săvârșite, asumarea de către orice cetățean a refuzului de prezentare la serviciul militar din diverse rațiuni, nu constituie argumente pentru calificarea ca persecutați politic.
Obiecțiile pentru care se susține că a fost condamnat intimatul, nu se subsumează infracțiunilor enunțate de lege ca având vădit caracter politic, iar sub acest aspect, soluția pronunțată de instanța de fond este greșită.
Evident se relevă de intimat și instanța că prin dispozițiile Decretului Lege 3/1990 se definește infracțiunea politică. Într-adevăr actul normativ se referă la infracțiunea politică însă nu trebuie omis că prin Constituția din anul 1965 era garantată libertatea de conștiință și libertatea individuală a cetățeanului de a-și manifesta convingerile religioase în mod individual sau colectiv, libertăți care însă nu aveau un caracter absolut, legiuitorul impunând anumite limite. Astfel, exercitarea acestora era subsumată condiției legalității. Potrivit art.3 al.2 din Decretul nr.177/1948 (în vigoare până în anul 2006), "credința religioasă nu poate împiedica pe nimeni de a dobândi și exercita drepturi civile și politice și nici nu poate scuti pe nimeni de la obligațiile impuse de lege". Or, obligația de a presta serviciul militar, era instituită de legea fundamentală.
De altfel, reclamantul nu a fost condamnat pentru convingerile sale religioase, ci pentru neîndeplinirea unei obligații ce subzista în sarcina sa în temeiul legii și pe care a refuzat să o îndeplinească, condamnarea neavând o natură politică.
Desigur se poate reține că potrivit art.3 al.1 din DL nr17/1948 legiuitorul a statuat că "nimeni nu poate fi urmărit pentru credința sa religioasă sau necredința sa", însă cum s-a menționat mai sus, condamnarea acestuia s-a datorat refuzului acestuia de a se prezenta la încorporare, faptă prev.de art.354 al.II pen. iar nu faptului că acesta era adept al cult.
Așadar, faptei pentru care reclamantul a fost condamnat nu i se poate atribui o conotație "politică", în sensul art.1 al.1 lit.a din Decretul Lege nr.118/1990, cum greșit a reținut prima instanță.
Ca atare, cercetând dispozițiile legale care se circumscriu persoanelor care pot beneficia de Decretul-Lege nr. 118/1990, se poate observa că situațiile pentru care se pot invoca sunt exprese și limitative. Intimatul nu se încadrează în nici una din situațiile menționate de actul normativ, dat fiind faptul că, așa cum s-a mai arătat, a fost condamnat pentru o infracțiune din categoria celor pentru capacitatea de apărare a țării și nu a celor din categoria împotriva orânduirii.
Prin urmare, constatând cele mai sus arătate respectiv faptul că situația intimatului nu se încadrează în situațiile exprese prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 Curtea în baza art.312 proc.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea și va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M împotriva sentinței civile nr.2440 din 1.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că: respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red.FT/
5ex./18.01.2010
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
