Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 41/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 ianuarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 803/CA din 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant - as. de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constată că recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, este declarat în termen legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, învederând instanței că sentința pronunțată de Tribunalul Brașov este la adăpost de orice critică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 803/CA din 06.10.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, și în consecință:
A dispus anularea Hotărârii nr. 124/24.07.2008 emisă de pârâtă și a constatat calitatea reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 15 1987.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamantul - să se revoce Hotărârea nr. 124/24.07.2008 a Direcției de Muncă și Socială B și pe cale de consecință, să se constate calitatea reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 15 1987, în conformitate cu art. 18 alin. 1, lit. a coroborat cu art. 19 alin. 1 din Legea 341/2004 modificată de nr.OUG 6/2008.
Pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B prin Hotărârea nr. 124/24.07.2008 a respins cererea reclamantului - cu motivare că din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 19 alin. 2 din nr.OUG 6/2008.
Potrivit art. 19 din nr.OUG 6/2008 pentru modificarea Legii recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Române din decembrie 1989 nr. 341/2004:
"(1) Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 se face, la cererea persoanei interesate de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației 15 1987.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. ( 1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate, în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una din următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Potrivit sentinței civile nr. 924/02.10.1997 a Tribunalului Brașovs -a stabilit în mod irevocabil că reclamantul -, a avut de suferit (împreună cu familia acestuia) în urma din 15 1987 de la, fiind strămutat din B, pe perioada 4 ianuarie 1988 - 8 februarie 1990.
Chiar dacă doar părinții reclamantului și au fost condamnați în urma participării acestora la revolta susmenționată așa cum pârâta recunoaște prin emiterea Hotărârii nr. 24/2008 și 49/2008), susținerea reclamantului (minor la data revoltei) împreună cu părinții acestuia, se constituie întrunit motivul care se circumscrie spiritului Legii nr. 341/2004, lege edictată pentru repararea suferințelor pricinuite participanților la Revolta anticomunistă de la din 15 1987, dar și membrilor familiilor acestora care au avut de suferit alături de participanții la revoltă.
Față de aceste considerente, instanța de fond în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ și art. 19 din nr. 6/2008 a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr.124/24.07.2008 și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 341/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu menținerea actului administrativ contestat. A mai arătat că hotărârea este lipsită de temei legal.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele cauzei, se constată următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate și, în urma coroborării lor, a reținut starea de fapt expusă. Faptul că reclamantul era minor la acea dată nu înseamnă că nu a avut de suferit în urma măsurilor luate împotriva tatălui său, participant activ la această revoltă. Acesta a locuit cu părinții și a trăit în același regim restrictiv cu aceștia.
Instanța de recurs constată fondat recursul doar pentru considerentul că instanța de fond nu a precizat temeiul de drept aplicabil, întrucât de acesta depinde întinderea drepturilor reclamantului, respectiv dacă se încadrează sau nu în dispozițiile art. 18 lit. b din Legea nr. 341/2004, modificată, act normativ care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța a reținut că drepturile solicitate sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța a constatat că prin hotărârea pârâtei reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși s-a aflat într-o situație similară cu alte persoane - părintele său - care a participat la revoltă, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și această persoană aflată într-o situație similară cu a sa, astfel că instanța a constat că există o încălcare a art. 14.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamanta a dovedit temeinicia cererii sale. Instanța a avut in vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Ca urmare, se vor aplica dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă în sensul considerentelor expuse, restul dispozițiilor fiind menținute.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr.803/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul următor:
Constată că reclamantul - are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 conform art.18 alin.1 lit.b din Legea nr.341/2004 modificată și completată prin OUG nr.6/2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red MR/15.02.2010
Dact RP/15.02.2010 4 ex
Jud fond I
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
