Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 4346/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4346
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 925 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul reclamant D, lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanței concluziile scrise depuse la dosar de către recurent, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea deciziei 925/29.04.2009 a Tribunalului Dolj și acordarea drepturilor cuvenite ca persecutat politic conform Decretului Lege nr.118/90R.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 925 din 29.04.2009 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială
În motivare instanța a reținut că, formulând cererea înregistrată sub nr. 26465/15.12.2008, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de D-L nr. 118/1990, însă, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cel care a fost supus persecuției politice după data de 06.03.1945, fiind încarcerat în penitenciarul C între 04.08.1953 - 13.10.1955 pentru instigare publică, fiind condamnat prin sentința nr. 588/13.05.1954, pronunțată de către Tribunalul Militar Teritorial C la 4 ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică, a fost tatăl reclamantului, iar nu reclamantul, așa cum a arătat în acțiunea formulată însuși reclamantul.
Ca atare, având în vedere că reclamantul nu a reușit să probeze faptul că s-ar afla în vreuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 1 din D-L 118/1990, neîncadrându-se în niciuna din aceste situații, instanța apreciază că pârâta a reținut întemeiat prin Decizia nr. 60/30.12.2008 că reclamantul nu dovedit cu acte oficiale sau orice alt mijloc de probă că ar fi suferit o persecuție politică în sensul art. 1 și 2 din D-L 118/1990.
Având în vedere dispozițiile art. 2 alin 2 din D-L 118/1990 potrivit cărora "în cazul celor decedați, urmașii acestoraau dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege", instanța contată că reclamantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de aceste dispoziții.
Așa cum s-a menționat expres textul de lege citat anterior, urmașii persoanelor persecutate politic decedate, au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii.
Potrivit art. 65 din Legea nr. 19/2000, lege la care face trimitere art. 2 alin 2 din Decretul -Lege nr. 118/1990, "au dreptul la pensie de urmaș copiii și soțul supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii", iar potrivit art. 66 din Legea nr. 19/2000, " copiii au dreptul la pensie de urmaș: până la vârsta de 16 ani; dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani; pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b)".
În cauza de față, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul este născut la data de 22.10.1938, neaflându-se în niciuna din situațiile prevăzute de art. 66 din Legea nr. 19/2000 pentru a beneficia de pensie de urmaș.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, la data de 03.06.2009, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat, reluându-se expunerea stării de fapt, că instanța nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, toate înscrisurile depuse la dosar, că atât reclamantul cât și sora sa au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, această prevedere fiind cuprinsă în Legea nr. 118/1990, art. 1.
La 16.10.2009 recurentul a depus la dosar o dezvoltare a motivelor de recurs și în copie, decizia nr. 2418 din 15 octombrie 1999 CSJ - Secția Contencios Administrativ.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la 18.11.2008 de reclamantul D și adresată Directorului Casei Județene de Pensii D (ulterior înaintată spre competentă soluționare Direcției de Muncă și Protecție Socială D - filele 39 - 41 dosar fond) acesta a solicitat acordarea drepturilor cuvenite conform dispoz. art. 2 alin. 2 din Decretul Lege nr. 118/1990, ca urmaș al tatălui său, A.
Această cerere a fost analizată și respinsă prin Decizia nr. 60/30.12.2008, cererea de chemare în judecată adresată instanței la 21.01.2008 vizând această din urmă decizie.
Ulterior, reclamantul precizează și faptul că el însuși a fost persecutat politic, încadrându-se în dispoz. art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990, aceasta fiind și critica formulată în recurs.
Se constată însă că recurentul a investit Direcția de Muncă și Protecție Socială D cu o cerere formulată exclusiv în baza art. 2 alin. 2 din actul normativ menționat și că mențiunea formulată direct și pentru prima dată în fața instanței de judecată, referitoare la încadrarea sa în dispoz. art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990 nu poate fi analizată, cât timp nu a formulat o astfel de cerere mai întâi către D, conform dispoz. art. 10 din Decretul - Lege.
Numai după ce este analizată cererea în baza acestui nou temei juridic, recurentul, în cazul în care este nemulțumit, se poate adresa instanței.
În consecință, criticile aduse sentinței nr. 925/29.04.2009 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal referitoare la faptul că reclamantul se încadra în prevederile art. 1 din decretul - Lege nr. 118/1990 nu pot fi avute în vedere de instanța de recurs în analiza soluției recurate.
Analizând cauza, prin prisma dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, făcându-se o corectă apreciere a stării de fapt raportată la probele administrate în cauză și la dispoz. art. 2 alin. 2 din Decretul Lege nr. 118/1990, astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 925 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. S
Ex.2//27.11.2009
Jud. fond N
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
