Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 436
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Cornelia Maria
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent și pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C- împotriva sentinței civile nr. 2096 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale B, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinările depuse la dosar reclamantului recurent, acesta precizând că nu solicită acordarea unui alt termen pentru studiu actelor precizând că a luat cunoștință de întâmpinările depuse la dosar.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reclamantului recurent solicită admiterea recursului său și respingerea recursului formulat de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C-
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii C- și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la eliberarea taloanelor de călătorie prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 la care are dreptul ca măsură reparatorie și a solicitat despăgubiri pentru nefolosirea timp de 7 luni a taloanelor de călătorie, după tarifele CFR în vigoare, iar pentru necazurile pricinuite, soldate inclusiv cu un infarct urmat de stop cardiac a solicitat daune morale în valoare de 500.000 Euro.
Prin sentința civilă nr. 2096/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S să plătească reclamantului suma de 1371,7 lei reprezentând contravaloarea a 11 bilete de călătorie.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, în calitate de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, are dreptul la 12 călătorii gratuite anual pe CFR clasa I, auto și transport fluvial cu însoțitor. De asemenea, conform dispozițiilor art. 8 aliniatul 3 din nr.OG 112/1999, reclamantul a beneficiat în mod gratuit, în calitate de pensionar provenit din unitățile aparținând SNCFR, de 24 de file de permise de călătorie pe căile ferate române.
Instanța nu a putut reține susținerea pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S conform căreia reclamantul are dreptul de opțiune între cele două facilității acordate de Decretul - Lege nr. 118*1990 și respectiv nr.OG, 112/1999, întrucât art. 1 aliniatul 4 din Legea nr. 147/2000 prevede că pensionarii nu beneficiază de facilitățile prevăzute la art. 1 aliniatul 1 și 2 din acest act normativ - respectiv 6 călătorii simple cu reducere de 50 % din tariful stabilit pentru călătoriile la trenul de persoane clasa a II-a la transportul intern în comun, în cazul în care au dreptul de călătorii gratuite stabilite în baza altor prevederi legale. În consecință, s-a prevăzut interdicția cumulării călătoriilor cu reducere prevăzute de acest act normativ cu dreptul la călătorii gratuite prevăzute de alte acte normative. Instanța a reținut însă că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile reclamantului, având în vedere că acesta nu a solicitat acordarea facilităților prevăzute de art. 1 aliniatul 1 și 2 din Legea nr. 147/2000.
De asemenea, a fost înlăturată susținerea pârâtei conform căreia acțiunea este neîntemeiată deoarece actul normativ ce reglementează dreptul solicitat de reclamant ( nr. 118/1990) nu prevede posibilitatea cumulării acestor tichete cu alte astfel de facilități prevăzute de alte acte normative. Or, prin unul din cele două acte normative în baza cărora reclamantul are dreptul la călătorii gratuite - Decretul Lege nr. 118/1990 și respectiv nr.OG 112/1999, ar trebuie să fie prevăzută expres interdicția cumulării acestor facilități, iar nu posibilitatea cumulării lor.
În consecință, față de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul are dreptul, în baza art. 6 aliniatul 2 litera c din Decretul Lege nr. 118/1990 la 12 călătorii gratuite anual pe clasa I, auto și transport fluvial cu însoțitor. Cum începând din luna ianuarie 2008 și până la data pronunțării hotărârii - 19.11.2008, reclamantul nu a beneficiat de aceste facilități, instanța a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii C-S să-i plătească acestuia contravaloarea a 11 bilete de călătorie, în sumă de 1371,7 lei calculată conform adresei nr- emisă de CFR Călători costul unei legitimații de călătorie fiind de 124,70 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant, instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între neacordarea de către pârâtă a biletelor de transport și boala de care suferă. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998, art. 999 Cod procedură civilă, instanța respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
De asemenea, având în vedere soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 22.10.2008, instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta Casa Județeană de Pensii C-
În motivarea recursului său, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat la plata despăgubirilor reprezentând taloanele de călătorie, având la bază o adresă comunicată de către, în plus fiind neîntemeiată convertirea acestor bilete într-o sumă de bani.
A mai arătat recurenta că reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor astfel de călătorii pentru a putea beneficia de un echivalent și că nu rezultă astfel că reclamantul ar fi suferit o pagubă concretă, în plus reclamantul beneficiind deja de 24 tichete de călătorie gratuită în baza unei legi speciale, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 aliniatul 4 din Legea nr. 147/2000, potrivit cărora de facilitățile acestei legi nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite stabilite în baza altor prevederi legale.
Cât privește dispozițiile nr. 118/1990 recurenta arată că acest act normativ nu prevede posibilitatea ca drepturile conferite să poată fi cumulate cu drepturile acordate în baza altor legi speciale.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță a omis a-i acorda despăgubirile civile aferente taloanelor neacordate pentru luna decembrie 2008 în cuantum d 124,70 lei, precum și în mod greșit a omis a obliga pârâta și pe viitor la acordarea drepturilor solicitate, deși prin acțiunea precizată a solicitat acest lucru. A mai arătat reclamantul că datorită atitudinii pârâtei s-a îmbolnăvit, astfel se justifică și acordarea despăgubirilor morale al căror cuantum îl lasă la aprecierea Curții.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr. civ. Curtea apreciază că ar fi neîntemeiat recursul pârâtei și ca fiind întemeiat recursul reclamantului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Tribunalul C-S, interpretând dispozițiile Legii nr. 147/2000, ale nr. 118/1990 și ale nr.OG 112/1999, în mod corect a concluzionat că nu se impune a se avea în vedere norma instituită prin art. 1 aliniatul 4 din Legea nr. 147/2000, aceasta constituind dreptul comun în raport de celelalte două acte normative.
Prin urmare, nu pot fi cumulate drepturile prevăzute de Legea nr. 147/2000 cu drepturile prevăzute de legile speciale, așa cum sunt nr. 118/1990 și nr.OG 112/1999, însă pot fi cumulate drepturile prevăzute de legile speciale, instanța de fond reținând în mod corect că reclamantul din prezenta cauză poate beneficia atât de drepturile conferite în virtutea calității sale de fost an gajat al R cât și de drepturile conferite în virtutea calității de beneficiar al nr. 118/1990.
fiind dreptul reclamantului de a beneficia și de biletele de călătorie vizate de nr. 118/1990 și constatându-se refuzul nejustificat al pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S de a respecta acest drept, se impunea ca biletele de călătorie neacordate să fie convertite în bani, fără a fi necesară dovada efectuării unor călătorii, presupunându-se prejudiciul produs reclamantului. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât nr. 118/1990 nu condiționează acordarea biletelor menționate de dovada efectuării unor călătorii.
Prin urmare, în mod corect a procedat prima instanță obligând pârâta la plata echivalentului în lei a biletelor de călătorie, fiind neîntemeiată critica adusă de către recurentă cu privire la cuantificarea drepturilor neacordate, adresa comunicată de către Călători prin care se arată că prețul unei călătorii este de 124,7 lei, fiind o dovadă suficientă, întrucât emitenta adresei este și cea care stabilește prețul călătoriei.
Cât privește recursul reclamantului, Curtea reține că, potrivit petitului acțiunii și precizării aflate la fila 8 din dosarul de fond, acesta a înțeles să solicite acordarea drepturilor prevăzute de nr. 118/1990 și pe viitor, pe toată perioada de valabilitate a actului normativ menționat, și să își precizeze acțiunea prin extinderea pretențiilor de despăgubiri reprezentând taloanele neacordate până la finalizarea litigiului.
Tribunalul C-S a omis a se pronunța asupra acestor solicitări pe care Curtea le apreciază ca fiind întemeiate.
Astfel, biletul de călătorie aferent lunii decembrie 2008, chiar și în situația în care ar fi emis în cursul anului 2009, nu ar mai putea fi folosit de către reclamant, de vreme ce călătoria putea fi efectuată în luna menționată, așa încât se impune ca suma de 124,70 lei, avută în vedere și de instanța fondului ca fiind costul unei legitimații de călătorie aferentă unei luni, să fie acordată pe lângă suma la care pârâta a fost obligată prin sentința civilă recurată, drepturile totale restante ajungând la suma de 1496,4 lei.
De asemenea, curtea apreciază că este întemeiată și solicitarea de a obliga pârâta la acordarea biletelor de călătorie și pe viitor, pe perioada cât nr. 118/1990 se află în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 110 aliniatul 2.pr.civ. în conformitate cu care se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice, soluția fiind justificată de refuzul pârâtei și de necesitatea preîntâmpinării unor litigii viitoare.
Cât privește solicitarea reclamantului recurent de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, pe considerentul că atitudinea pârâtei iar fi provocat probleme de sănătate Curtea apreciază corectă hotărârea de respingere a acestei solicitări de către Tribunalul C-S, nefiind dovedit în cauză raportul de cauzalitate dintre comportamentul pârâtei și boala de care suferă reclamantul.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat de pârâtă și a admite recursul formulat de reclamant, în sensul modificării în parte a sentinței civile recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1496,4 lei, reprezentând contravaloarea a 12 bilete de călătorie aferente anului 2008 și în sensul obligării acesteia la acordarea drepturilor conferite de nr. 118/1990, respectiv a biletelor de călătorie, și pe viitor, pe perioada cât acest act normativ este în vigoare.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 2096/19.11.200, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale.
Admite recursul declarat de reclamantul recurent împotriva aceleiași sentinței, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta C-S să plătească reclamantului suma de 1496,4 lei reprezentând contravaloarea a 12 bilete de călătorie.
Obligă pârâta să-i acorde reclamantului drepturile conferite de Decretul Lege nr. 118/1990 și pe viitor, pe perioada cât Decretul Lege 118/1990 se află în vigoare.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./31.03.2009
Tehnodact / 2 ex/31.03.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S
Judecător
Președinte:Dascălu Cornelia MariaJudecători:Dascălu Cornelia Maria, Pokker Adina, Duma
