Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 522/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 522
Ședința publica de la 11.02.2009
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect "refuz acordare drepturi".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul Registratură la data de 11.02.2009 pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, iar la data de 13.01.2009, reclamanta a depus cerere de judecare în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cpc.
Curtea constatând că, prin întâmpinare, pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii a invocat excepțiile rămânerii fără obiect a cererii și a inadmisibilității acțiunii, reține cauza pentru a se pronunța pe aceste excepții și pe fond.
CURTEA
Deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 03.11.2008 reclamanta în contradictoriu cu autoritățile pârâte Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitat obligarea pârâților să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că a îndeplinit funcția de procuror financiar inspector de pe lângă Curtea de Conturi României și ca urmare aplicării OUG nr. 117/2003 aprobată prin Legea nr. 49/2004 și OUG nr. 53/2005 aprobată prin Legea nr. 311/2005 activitatea de judecată din cadrul Curții de Conturi, dar și procurorilor financiari de pe lângă Curtea de Conturi fost preluată de către instanțele judecătorești și Ministerul Public.
Reclamanta arată că a fost preluată cu această ocazie de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ulterior la data de 15.10.2006 fost transferată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Susține că, prin Ordinul nr. 1635/01.09.2005 al Procurorului General i s- stabilit coeficientul de multiplicare 12 și constatându-se că acest coeficient a fost nelegal stabilit a fost modificat în coeficientul 17 prin Ordinul nr. 476/2008.
Reclamanta mai arată că contestat Ordinele nr. 1635/01.09.2005 și Ordinul nr. 476/2008 emise de Procurorul General și ca urmare a acestor demersuri a fost emis Ordinul nr. 824/08.04.2008 al Procurorului General prin care i s-a recunoscut și i s- stabilit coeficientul de multiplicare 19, coeficient corespunzător funcției de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Raportându-se la momentul preluării activității jurisdicționale Curții de Conturi și a activității procurorilor financiari, reclamanta susține că față de funcția pe care exercitat-o în cadrul Curții de Conturi, aceea de procuror financiar inspector trebuia să se procedeze la preluarea sa la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu drepturile salariale și gradul profesional corespunzător, conform OUG nr. 53/2005, raportat la titlul IV, cap. 5 din Codul Muncii.
Menționează că, foștii colegi, procurori financiari de pe lângă Curtea de Conturi României, au fost preluați în anul 2005 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de vechime, iar în cazul său preluarea s- făcut la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Susține că s- adresat cu cereri celor două autorități publice pârâte, dar au refuzat nejustificat să- soluționeze cererile.
În dovedirea acțiunii reclamanta depus la dosar copia carnetului de muncă.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii formulat întâmpinare prin care invocat excepția rămânerii fără obiect cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, pe fond, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, pe excepțiile invocate și în subsidiar pe fond, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția rămânerii fără obiect cererii de chemare în judecată, motivată de autoritatea pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii pe împrejurarea că, prin Hotărârea nr. 372 din 04.12.2008, Secția pentru Procurori Consiliului Superior al Magistraturii a soluționat cererea adresată de către reclamantă în sensul respingerii acesteia se constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Deși, prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu indicat temeiul de drept al acțiunii sale, prin faptul că reclamanta precizat că s- adresat cu cereri ambelor autorități publice pârâte și până la data introducerii acțiunii nu a primit nici un răspuns, Curtea apreciază că temeiul acțiunii este Legea nr. 554/2004.
Conform Legii contenciosului administrativ instanța investită cu un "refuz de soluționare cerere" trebuie să analizeze dacă refuzul este, sau nu este justificat, astfel că soluționarea cererii reclamantei de către una dintre autoritățile publice chemate în judecată nu poate fi apreciată ca epuizare obiectului cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția rămânerii fără obiect a cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivată pe împrejurarea că în speță nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, întrucât prin Hotărârea Secției Procurori Consiliului Superior al Magistraturii fost soluționată cererea reclamantei, se constată că este de asemenea neîntemeiată.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 03.11.2008, iar Hotărârea Secției Procurori Consiliului Superior al Magistraturii a fost pronunțată la data de 04.12.2008, ulterior chemării în judecată autorității publice.
Prin adresarea unei cereri privitoare la un drept sau un interes legitim al persoanei petente către autoritate publică și neprimirea răspunsului în termen conduce la crearea unei situații pentru care art. 1 din Legea nr. 554/2004 oferă posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție.
Cu privire la termenul în care reclamanta poate primi răspunsul, sau dacă răspunsul transmis este un refuz justificat, sau unul nejustificat, constituie aspecte care țin de analiza pe fond cererii introdusă în baza Legii nr. 554/2004. În condițiile existenței cerințelor reglementate de art. 1 din lege, ce pot fi analizate pe fond, acțiunea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată și excepția inadmisibilității cererii.
Pe fond, se reține că, reclamanta menționează generic că a adresat cereri autorităților publice pârâte prin care solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Hotărârea nr. 372/04.12.2008, Secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a soluționat cererea reclamantei în sensul respingerii cererii, cu motivarea că stabilirea coeficientului de multiplicare 19, acordat administrativ și nu prin hotărâre judecătorească irevocabilă, privește modul de stabilire drepturilor salariale și nu promovarea într-un grad profesional superior corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S- mai reținut că, gradul profesional superior, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se obține, potrivit legii, prin concurs, iar reclamanta nu are gradul profesional corespunzător, respectiv acela de procuror de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acțiunea reclamantei, analizată prin prisma prevederilor Legii nr. 554/2004 nu poate fi apreciată nici ca un refuz nejustificat de soluționare cererii și nici ca un refuz de soluționare în termen unei cereri adresate autorității publice.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu indicat numărul și data cererilor sale adresate Consiliului Superior al Magistraturii și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din Hotărârea nr. 372 Secției pentru Procurori Consiliului Superior al Magistraturii rezultă doar că reclamanta a adresat cererea cu nr. 1/21652/1154//28039/ST/2008, dar din acest înscris, aflat la dosar, nu rezultă data de înregistrare a cererii reclamantei la autoritatea publică.
Ca atare, Curtea nu poate reține aspectul refuzului de soluționare într-un anumit termen acestei cereri, neavând o dată de raportare pentru a aprecia temeinicia susținerilor.
În privința celuilalt aspect reglementat de Legea nr. 554/2004 pentru actele administrative asimilate și anume dacă autoritatea publică refuzat nejustificat să- soluționeze cererea se constată că acțiunea reclamantei este de asemenea neîntemeiată.
Cererea reclamantei fost analizată în Secția Procurori Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea pronunțată de această secție este un act administrativ împotriva căreia reclamanta poate formula contestație la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, republicată. În prezenta cauză, până la termenul de judecată din 11.02.2009, reclamanta nu și- precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prin care i- fost soluționată cererea în sensul reținut anterior.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu există un refuz nejustificat de soluționare unei cereri, autoritatea pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii soluționat cererea reclamantei, prin emiterea unei hotărâri pentru care legea conferă reclamantei alte modalități de contestare.
Cu privire la autoritatea publică pârâtă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta adresat o cerere acestei pârâte cu număr și dată de înregistrare în raport de care să se aprecieze vreun refuz nejustificat de soluționare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția rămânerii fără obiect a cererii, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în B, str. - Veche nr. 16-18, sector 2, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B,-, sector 6, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB
5 ex.
04.03.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
