Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 53/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier șef sectie
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C împotriva sentinței civile nr. 1604 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în baza art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, la data de 17.03.2008, reclamanta -, din com. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială C, formulând contestație împotriva deciziei nr. 964/7.02.2008 și a deciziei nr. 955/2007 ambele emise de pârâtă, solicitând anularea lor și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor și drepturilor din Decretul-lege nr.118/1990.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului cu nr- al Tribunalului Covasna, în care instanța a pronunța sentința civilă nr.1604/6.XI.20087 prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C și în consecință:
A anulat Deciziile nr.955/14.12.2007 și 964/07.02.2008 emise de instituția pârâtă.
A stabilit că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit. d din Decretul-lege nr.118/1990 pentru perioada martie 1949 - septembrie 1961.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin Decizia nr. 955/14.12.2007, Direcția de Muncă și Protecție Socială a respins cererea formulată de către reclamanta - cu motivarea că aceasta nu făcut dovada că se încadrează în situațiile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990.
Prin Decizia nr. 964/07.02.2008, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei anterioare cu motivarea că nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 8 din lege și astfel nu se încadrează în prevederile art.1 din decret.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că tatăl reclamantei figurat pe lista chiaburilor din localitatea.
Din declarația martorilor și rezultă că părinții reclamantei erau oameni înstăriți și că din această cauză tatăl reclamantei a fost declarat ca fiind chiabur.
În luna martie 1949, familia reclamantei a fost dată afară, pe timp de noapte, din casa în care locuiau și obligată să se mute într-o casă dărăpănată ce prezenta condiții improprii de locuit.
Întreaga familie a reclamantei a fost obligată să locuiască în noile condiții, membrilor acesteia fiindu-le interzis să se reîntoarcă în vechea casă.
Reclamanta și familia ei puteau să se miște liber în interiorul localității, dar nu aveau voie să părăsească, iar atunci când aveau anumite probleme de rezolvat în afara localității trimiteau altă persoană.
Această situație a durat până în toamna anului 1961. Familia reclamantei nu s-a mai putut reîntoarce în casa în care au locuit inițial deoarece aceasta a ajuns într-o stare avansată de degradare.
Reclamanta s-a adresat diferitelor instituții pentru a obține actele necesare în vederea dovedirii persecuțiilor la care a fost supusă familia sa însă nu a reușit să obțină date concrete.
Conform art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990 astfel cum a fost modificat, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face cu orice mijloc de probă.
Este de notorietate faptul că în perioada anilor 50, cetățenii României în general, și cu atât mai mult chiaburii au fost supuși unor persecuții nedrepte, nejustificate și fără ca măsurile luate să aibă întotdeauna la bază acte emise de autoritățile vremii respective.
Apărările pârâtei, din întâmpinarea depusă, în sensul că reclamanta nu a dovedit cele susținute, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii, sunt nefondate, fiind contrazise de probele administrate.
Așa fiind, față de cele expuse, s-a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind fondată, motiv pentru care în baza art. 1 lit. d, art. 8 și următoarele din Decretul-lege nr. 18/1990, a admis conform dispozitivului sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului ca fondat și respingerea pe fond a acțiunii reclamantei, deci modificarea în tot a sentinței atacate.
În drept a invocat prevederile art.3041Cod procedură civilă și 304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății.
Recurenta a susținut că cele două decizii emise de aceasta au fost emise în condițiile și cu respectarea prevederilor legale și că sentința instanței de fond este criticabilă deoarece în cauză reclamanta nu a făcut dovada persecuției politice și nu poate beneficia de prevederile art. 1 alin. 1 lit. "d" din Decretul-lege 118/1990.
În mod greșit instanța de fond a avut în vedere la admiterea acțiunii reclamantei proba cu martori, nesocotind prevederile art. 1191 alin. 2 cod civil și că numai probele cu înscrisuri sunt admisibile potrivit regulii ce se aplică în astfel de cazuri, proba fiind cea cu acte oficiale.
Față de aceste critici, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, respingerea acțiunii reclamantei și menținerea celor două decizii atacate emise de Direcția de Muncă și Protecția Socială
Față de recursul declarat de pârâtă, reclamanta a formulat întâmpinare fila 7-8 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind în conformitate cu prevederile legale și cu probele de la dosar, susținând că familia sa a avut statut de chiabur și că a avut domiciliul obligatoriu fapt ce reprezintă un act de persecuție din motive politice prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 condiții dovedite în cauză de aceasta prin probele administrate.
În acest sens a susținut că și proba cu acte și proba cu martori sunt prevăzute de lege și ca atare trebuie luate în considerare de instanța de recurs, întrucât nu a putut obține toate înscrisurile solicitate de la autoritățile publice, invocând în drept art. 8 alin. 1 din Decretul-lege sus menționat.
În cauză, intimata reclamantă a depus acte de stare civilă a surorii acesteia (2 file) care are proces pe rol cu același obiect.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.1604/6.11.2008 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs și prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, fiind sesizată după declinarea cauzei de judecată pe fond a cererii, reclamanta a analizat și reținut corect actele și lucrările dosarului pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Se constată că hotărârea este în conformitate cu probele de la dosar și cu prevederile Decretului-lege 118/1990.
Faptul invocat de recurentă în sensul că în mod greșit a aplicat legea instanța de fond, nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece nu este vorba în cauză de vreo încălcare sau aplicare greșită a prevederilor Decretului-lege 118/1990, și nici a prevederilor Codului d e procedură civilă privind admisibilitatea probei cu martori, în cazul în care reclamanta (partea) a fost în imposibilitatea de a proba anumite împrejurări, fiind admisibilă și proba cu martori.
În speță din actele dosarului, rezultă că acțiunea reclamantei este întemeiată și că în mod legal a fost admisă prin hotărârea dată de Tribunalul Covasna.
Sunt incidente prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul-lege 118/1190.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În esență, se reține că toate criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
Așa fiind, se constată recursul ca nefondat, iar în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală sentința atacată.
Cât privește apărarea formulată de intimata reclamantă - prin întâmpinarea la recurs, se constată că aceasta este justificată și legală, sens în care va fi reținută, în sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, împotriva sentinței civile nr.1604/6.XI.2008 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red: MI/2.02.2009
Dact.: MD/4.02.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
