Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/CA
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.64/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ (fostă Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie), cu sediul pe- C, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic DL nr.118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr.7703/118/03.08.2007, reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE CONSTANȚA a solicitat anularea Deciziei nr.915/25.04.2007 emisă de pârâtă, privind respingerea acordării drepturilor prevăzute de nr.118/1990 pentru perioada internărilor forțate, 01.04.1974-14.05.1975, a strămutării și domiciliului obligatoriu, 08.10.1975-01.07.1976, acordarea vechimii și continuității în muncă și pentru privarea de libertate și reținerea din timpul.
Motivând acțiunea reclamantul învederează în esență că, datorită criticilor și protestelor împotriva dictaturii comuniste a fost reținut și internat în mod repetat la secția neuro-psihiatrie a diverselor spitale militare, iar după ce a fost exmatriculat de la facultate a fost obligat să se angajeze șofer la -Autobaza 2 C, însă pentru că a vrut să înființeze un sindicat, a fost din nou internat și i s-a anulat permisul de conducere, fiind apoi concediat.
Reclamantul a mai arătat că, după ce și-a revenit a fost din nou internat și supus la tratamente criminale, fiind persecutat din motive politice, iar pentru a nu fi internat într-un ospiciu, părinții săi au acceptat să fie angajat într-un loc izolat, în agricultură, unde să fie strămutat. Astfel, a fost angajat la, în perioada 08.10.1975-01.07.1976, ulterior s-a îmbolnăvit grav și, pentru a nu mai suferi represalii din partea securității, a motivat că este de acord cu regimul comunist, însă, în mod clandestin a continuat lupta anticomunistă.
Reclamantul a precizat că a participat la revoluția din 1989, fiind rănit și arestat în
Prin întâmpinare, ârâta p. a solicitat respingerea acțiunii, cu motivația în esență că, reclamantul trebuia să dovedească persecuțiile suferite prin acte oficiale sau prin declarații autentificate ale martorilor, care să precizeze exact perioadele în care reclamantul fost persecutat.
Urmare a cererilor formulate de părți, instanța de fond apreciind utilitatea și pertinența administrării probelor a încuviințat proba testimonială și cea cu înscrisuri.
Au fost depuse la dosar înscrisuri privind efectuarea procedurii prealabile, internările în spital ale reclamantului, locurile sale de muncă și situația militară și au fost audiați martorii, și.
Prin Sentința civilă nr.64 din 30.09.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, reclamantul a formulat prezenta cerere solicitând recunoașterea dreptului de a beneficia de dispozițiile art. 1 din nr. 118/1990 motivând că a suferit persecuții politice în timpul regimului comunist.
S-a reținut că, prin cererea înregistrată cu nr. 2340/21.01.2007 reclamantul a solicitat pârâtei stabilirea calității de beneficiar al prevederilor nr. 118/1990, iar prin Decizia nr. 915/25.04.2007 pârâta a respins cererea acestuia, reținând că nu a dovedit că se încadrează în dispozițiile actului normativ.
Din biletele de ieșire din spital instanța de fond a reținut că reclamantul a fost internat în timpul satisfacerii stagiului militar pentru "comemorative de crize de pierdere de cunoștință atipice", iar internările s-au efectuat pentru clarificarea diagnosticului și a situației medico-militare, ulterior fiind declarat inapt pentru satisfacerea serviciului militar.
Martorii audiați în cauză nu au putut preciza exact perioadele în care reclamantul a fost internat și nici motivele, declarând că a fost internat de fosta securitate pentru că s-ar fi opus regimului comunist, însă nici unul din martori nu a perceput aceste aspecte în mod direct, ci din spusele reclamantului și ale tatălui său.
Deși reclamantul a susținut că a fost exmatriculat din Facultate datorită opoziției față de regimul comunist, reține instanța de fond că nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
În ceea ce privește strămutarea și domiciliul forțat, instanța de fond a reținut că reclamantul, prin adeverința nr. 55/08.06.2000 a dovedit doar perioada în care a fost salariat la fosta Autobază 2 din C în funcția de șofer, și nu faptul că i s-a stabilit domiciliu forțat, iar declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt relevante în condițiile în care au perceput situația reclamantului de la acesta sau de la tatăl său.
Mai precizează instanța de fond că, reclamantul nu a dovedit că a avut un alt domiciliu decât cel de la adresa părinților săi, astfel că adresa nr. 1234/05.10.1990 nu poate face dovada domiciliului forțat în M, având în vedere și vârsta reclamantului în anul 1975, respectiv 24 ani, precum și împrejurarea că, anterior angajării la, a fost internat pentru clarificarea stării de sănătate și a situației militare, acesta susținând că părinții săi aveau grijă de el la externare.
Se reține din declarațiile martorilor că, reclamantul a participat la evenimentele din decembrie 1989 fiind rănit în B, și ulterior arestat în seara zile de 21 decembrie și eliberat a doua zi.
Această împrejurare, însă, nu are relevanță din punct de vedere al nr. 118/1990, situația participanților la evenimentele din decembrie 1989 fiind reglementată de un alt act normativ, apreciază instanța de fond.
Potrivit art. 1 alin. din nr. 118/1990 "Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate".
Potrivit art.8 alin.1 din nr.118/1990 "situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Având în vedere că, prin probele administrate, reclamantul nu a dovedit încadrarea în dispozițiile art.1 din nr.118/1990, instanța de fond a apreciat că, în mod corect pârâta a respins cererea acestuia, iar Decizia nr.915/ 25.04.2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor nr.118/1990.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.304 pct.7, pct.8 și pct.10 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
- greșit instanța de fond a interpretat actul juridic dedus judecății, hotărârea cuprinzând motive străine pricinii, fiind lipsită de temei legal și fără a se fi examinat probele și faptele hotărâtoare pentru dezlegarea acesteia;
- nu s-a avut în vedere de către instanță împrejurarea că, pentru perioada supusă analizei, nu se abordau proceduri democratice, în sensul percepției nemijlocite a situațiilor ce reprezentau persecuții și care au fost de natură a determina internarea/spitalizarea recurentului și ulterior externarea cu diagnostice incerte.
Prin întâmpinare DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, în speță nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind susținerile recurentului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului ca fondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Cu cererea înregistrată sub nr.2340/21.01.2007, recurentul reclamant a solicitat C stabilirea/recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor L nr.118/1990, pentru ca prin Decizia nr.915/25.04.2007 pârâta să fi procedat la respingerea cererii, reținând că, acesta nu a dovedit că se încadrează în dispozițiile actului normativ.
Reținerile instanței de fond privind internările recurentului în unități spitalicești în timpul satisfacerii stagiului militar și ulterior, declararea acestuia ca inapt al satisfacerii stagiului, sunt în contradicție cu actele medicale existente la dosarul cauzei și chiar cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, la filele 25, 26; 29, 30; 32; 227 și 232 dosar fond, ca de altfel și din biletul de ieșire din spital nr.630/3652/17.08.2007 și adeverințele medicale din datele de 29.01.2005 și 05.02.2007 depuse în recurs, rezultă fără putință de tăgadă că, recurentul a fost de nenumărate ori internat în unități spitalicești cu diagnostice ce sunt de natură a conduce la concluzia că, a suferit un tratament discriminatoriu, cu repercursiuni asupra stării de sănătate.
Nelegale sunt și reținerile instanței de fond cu privire la declarațiile martorilor audiați în cauză, deoarece, astfel cum rezultă din declarația martorului (fila 84 dos.fond) recurentul"a fost chemat la securitate, persecutat, internat în spitale militare unde i-au fost făcute tratamente în urma cărora nu îi mai cunoștea pe cei din jur".
La rândul său, martorul (fila 92 dos.fond) afirmă în declarația sa că, recurentul"s-a opus regimului comunist, a avut rude care au făcut închisoare, a fost internat în Spitalul Militar din I - Secția psihiatrie, în mod forțat de către organele de represiune, fără a fi bolnav, iar atunci când se externa nu recunoștea pe nimeni".
Totodată, din depozițiile acelorași martori rezultă că, recurentul a fost exmatriculat din facultate datorită opoziției față de regimul comunist, cum de altfel rezultă și că a fost strămutat forțat de la domiciliul său după ce i-au fost făcute percheziții, pentru ca, la evenimentele din decembrie 1989 să fi participat, fiind rănit în B și arestat în seara zilei de 21 decembrie, eliberat a doua zi.
Potrivit art.8 al.1 din L nr.118/1990" situațiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În atare condiții, admițând recursul dedus judecății și văzând dispozițiile art.1 din nr.118/1990, conform cărora "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 06 martie 1945, pe motive politice:
a)a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsit de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b)a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c)a fost internată în spitale de psihiatrie;
d)a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e)a fost strămutată într-o altă localitate",
Curtea dispune în sensul modificării în tot a hotărârii recurate, și admiterii în parte a acțiunii dedusă judecății, cu consecința anulării Deciziei nr.915/25.04.2007 emisă de, constatând că,recurentul reclamant este beneficiar al dispozițiilorart.1 al.1 lit."c,d,e" din L nr.118/1990.
Deoarece în speță au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind represiunea exercitată asupra recurentului, Curtea dispune obligarea intimatei pârâte să emită o nouă hotărâre în sensul celor sus-dispuse, respingând totodată celelalte capete de cerere din acțiunea dedusă judecății, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.64/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ (fostă Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie), cu sediul pe- C, județ
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că admite în parte acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr.915/25.04.2007 a și constată că reclamantul este beneficiar al DL 118/1990, art.1 al.1 lit.c,d,.
Obligă intimata pârâtă să emită o nouă hotărâre în acest sens.
Respinge celelalte capete de cerere din acțiune ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-- -
Dact.DS - 4 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
