Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 537/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Geta
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială Județului I, cu sediul în I,-, --7, județul I, în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect - refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990, recurs împotriva sentinței civile nr.355/CA/05.05.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul -, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul intimatului la concluzii.
Intimatul -, solicită respingerea recursului formulat de Direcția de Muncă și Protecție Socială Județului I, ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 355/CA/5.05.2009 Tribunalul Iașia admis cererea de revizuire formulată de către revizuientul -, domiciliat în I,-, -. C,.3,.5, în contradictoriu cu intimata Direcție de Muncă și Socială a județului I, cu sediul în municipiul I,-, - 6-7, privind sentința nr. 416/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și Contencios Administrativ, sentință pe care o modifică în tot.
A admis contestația introdusă de către reclamantul-revizuient -, în contradictoriu cu pârâta - intimată Direcție de Muncă și Socială a județului I (fosta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie).
A anulat decizia nr. 1283/27.06.2006 emisă de către pârâta-intimată Direcție de Muncă și Socială a județului I (fosta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie).
S-a stabilit că reclamantul revizuient -, are calitatea de beneficiar al drepturilor conferite de dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990.
În motivarea sentinței a reținut instanța că prin cererea 13341/26.06.2006 revizuientul -, a solicitat Comisiei Județene I pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 stabilirea calității de beneficiar al respectivei legi.
Cererea a fost respinsă prin decizia nr. 1283/27.06.2006, iar împotriva acesteia revizuientul a promovat contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 416/14.02.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 428/CA/10.09.2007 a Curții de APEL IAȘI.
Revizuientul din prezenta cauză a mai introdus o cerere de revizuire,ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de APEL IAȘI, prin care a cerut reformarea deciziei nr. 428/CA/10.09.2007, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. 25/CA/14.01.2008 a aceleiași instanțe.
Art. 1 alin 1 lit. a indice 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 a instituit dreptul la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în baza vechimii în muncă constând în timpul cât o persoană, după data de 06.03.1945, pe motive politice, a fost persecutată sau deportată de către regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 până la data de 23 august 1944 din motive etnice și sociale.
Hotărârile judecătorești de respingere a contestației revizuientului au fost fundamentate pe împrejurarea că acesta nu a prezentat actele oficiale din care să rezulte că părinții reclamantului-revizuient s-au aflat în situația cadru prevăzută de lege.
Tribunalul reține că revizuientul este fiul lui G și și împreună cu părinții și frații săi ( - și G ) au locuit în localitatea, județul S, începând cu data de 20 iulie 1950 și până în anul 1959.
Atât revizuientul cât și fratele său, -, au depus cereri la Comisia Județeană pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 din cadrul Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I, pentru a li se recunoaște drepturile conferite de acel act normativ.
În aceeași zi de 27.06.2006 intimata a emis deciziile cu nr. 1282 (pentru - ) și nr. 1283 (pentru revizuient) prin care a respins cererile.
Ambii frați au contestat în instanță deciziile, contestația revizuientului fiind respinsă irevocabil prin decizia nr. 428/CA/ 10.09.2007 a Curții de APEL IAȘI, iar cea a numitului - a fost admisă irevocabil prin decizia nr. 131/CA/25.02.2008 a aceleiași curți de apel.
Tribunalul apreciază că decizia nr. 131/CA/25.02.2008 a Curții de APEL IAȘI, reprezintă un înscris doveditor care poate sta la baza revizuirii sentinței nr. 416/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
În primul rând, această hotărâre îndeplinește cerințele de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, iar pronunțarea sa a avut loc după rezolvarea contestației revizuientului,acesta neavând posibilitatea de a urgenta cursul procesului finalizat cu hotărârea utilizată ca motiv al revizuirii.
În al doilea rând, decizia nr. 131/CA/25.02.2008 a Curții de APEL IAȘI, dată în dosarul nr-, este determinantă în modul de soluționare a cererii revizuientului- reclamant - deoarece relevă o încălcare a articolului 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și instituie o stare de discriminare în privința revizuientului.
Astfel, atât revizuientul cât și fratele său s-au aflat în aceeași situație de fapt, mutându-se împreună cu părinții săi în localitatea, județul S, în aceeași perioadă, 1950 - 1959.
Ambii frați au folosit în fața instanței judiciare aceleiași probe pentru a-și justifica cererile de stabilire a calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv declarațiile martorilor, adresa nr. 1360/C/30.11.2004 emisă de către Tribunalul Militar Teritorial; adresa nr. 2800/06 din 19.10.2007 emisă de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Iar Curtea de APEL IAȘI,interpretând aceste probe, a pronunțat două hotărâri irevocabile perfect contradictorii, apreciind că pentru un membru al familiei este aplicabil Decretul-lege nr. 118/1990 iar pentru celălalt nu.
În mod evident, tribunalul nu are competența legală de a aprecia asupra modului în care instanța superioară a interpretat legea în cele două cazuri însă, în speță, este abilitat a constata,dacă ar fi fost exhibată decizia nr. 131/CA/25.02.2008 în procesul soluționat prin sentința a cărei revizuire se urmărește, rezolvarea ar fi fost cu totul diferită.
Tribunalul consideră că, în lumina jurisprudenței actuale a Curții Europene a Drepturilor Omului, soluția ar fi fost de admitere a contestației promovate de către reclamantul - revizuient -.
În acest sens, Tribunalul ia în considerare raționamentul folosit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a pronunțat Hotărârea din 06.12.2007 în cazul Beian vs. România, prin care a statuat că incertitudinea jurisprudențială este, în sine, contrară principiului siguranței publice, ca element al statului de drept și are drept efect încălcarea art. 6 alin 1 din Convenție.
Chiar dacă, în hotărârea menționată mai sus, s-a avut în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța consideră că argumentația Curții Europene a Drepturilor Omului este aplicabilă și speței de față, rolul de reglementare a contradicțiilor jurisprudenței revenind și curții de apel, ținând cont de faptul că este instanța de cel mai înalt grad care poate soluționa contestațiile formulate în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, rolul său fiind în fapt similar, în această situație, celui avut de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Inexistența unui mecanism intern eficient de unificarea jurisprudenței nu poate cădea în sarcina justițiabilului, ci a statului.
Prin pronunțarea sentinței civile nr. 416/14.02.2007 a Tribunalului Iași s-a realizat un tratament diferențiat între revizuient și fratele său,situațiile de fapt și temeiurile de drept invocate de către aceste persoane fiind total identice, neexistând o justificare obiectivă și rezonabilă pentru această distincție.
În concluzie, tribunalul consideră că încălcarea dreptului revizuientului la un proces echitabil și starea de discriminare în care se află acesta nu pot fi înlăturate decât prin admiterea cererii de revizuire.
Împotriva sentinței civile 355/ca/5.05.2009 a declarat recurs Direcția de Muncă și Protecție Socială I, invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Arată recurenta că instanța a acordat revizuentului mai mult decât acesta a cerut, chiar ceea ce nu a cerut, în condițiile în care el trebuia să facă dovada propriei persecuții politice, cu data începerii și finalizării acesteia.
În al doilea rând susține că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât revizuentul nu a dovedit, cu acte oficiale, persecuția politică pe care pretinde că a suferit-o când era minor.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care răspunde pe larg criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Conform dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, invocate în cauză, modificarea unei hotărâri se poate cere "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut".
Soluționând cererea de revizuire formulată de către petentul, tribunalul a verificat îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, ajungând în mod corect și argumentat la concluzia că decizia nr. 131/CA/25.02.2008 a Curții de APEL IAȘI reprezintă un înscris doveditor ce poate sta la baza revizuirii sentinței civile 416/14.02.2007 a Tribunalului Iași, el fiind obținut ca urmare a soluționării unei cereri introdusă înainte de definitivarea litigiului în care se cere revizuirea.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, instanța a pășit mai departe și a verificat, prin prisma dispozițiilor Decretului-lege 118/1990 și cu luarea în considerare a jurisprudenței CEDO, dacă revizuentul a dovedit situația de fapt care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de lege. Ca atare, instanța a analizat probatoriul administrat de către petent, respectiv actele oficiale și declarațiile martorilor, ajungând la concluzia că atât el, cât și fratele său, căruia i se recunoscuseră drepturile printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, au fost împreună cu părinții, în una dintre situațiile prevăzute de Decretul-lege 118/1990.
Admițând contestația și anulând decizia 1283/27.06.2006 emisă de pârâtă, instanța nu a acordat altceva decât s-a cerut, ci a rezolvat obiectul cererii petentului făcând, în același timp o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Atâta timp cât ambii frați, minori la acea vreme, s-au aflat în aceeași situație, dovedită în cauză, nu ar fi fost justificat să i se solicite revizuentului administrarea altor probe pentru a-și dovedi calitatea de beneficiar a drepturilor conferite de Decretul-lege 118/1990.
Raportat la aspectele reținute, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de Direcția de Muncă și Protecție Socială Județului I, împotriva sentinței civile nr.355/CA din 05.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Geta
