Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 551
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", în numele reclamanților membri de sindicat, și - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții reprezentați de avocat și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentat de consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamanților depune la dosar un set de înscrisuri, privind înființarea sindicatului și calitatea reclamanților de membri ai acestuia, un exemplar comunicându-i părții adverse.
Reprezentanta pârâtei solicită lăsarea cauzei la ordine pentru a lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la acest termen.
La luarea cauzei la ordine, reprezentanta pârâtei precizează că față de înscrisurile depuse la acest termen nu mai insistă în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare solicită admiterea ei pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută în mod imperativ de lege, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr.188/1999 și nu pe legea contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2008, SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", în numele reclamanților membri de sindicat, și - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, obligarea acesteia din urmă la plata sumelor de bani reprezentând
- suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data de 03.10.2005 pentru reclamantul, 08.10.2007 pentru reclamantul, 09.04.2007 pentru reclamantul și 15.05.2005 pentru reclamantul -, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii sale, reclamanții au învederat instanței că drepturile solicitate sunt prevăzute expres în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar potrivit disp. art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile acestor texte, recte art. 29 alin. 1 lit. c și d (în vechea numerotare), au reintrat în vigoare de la data de 01.01.2007.
În perioada 2004-2006, aceste prevederi referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin prevederile OUG nr. 92/2004, și, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu data de 01.01.2007, pârâta nu le-a acordat nici până în prezent.
În ce privește îndreptățirea sa la plata acestor drepturi și pentru perioada 2004-2006, odată încetată suspendarea, aceasta se fundamentează pe faptul că norma legală de suspendare contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României, constituind un abuz de drept.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR s-a opus admiterii acțiunii reclamanților.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a invocat mai întâi excepția lipsei procedurii prealabile, potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitând, prin urmare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Referitor la fondul litigiului, a învederat instanței că textul ce constituie fundament al acțiunii reclamanților, adică art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, a fost suspendat succesiv; mai mult, acordarea unor sporuri salariale, arată pârâta, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Examinând cererea prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea reține că, fiind în prezența unui invocat refuz nejustificat al pârâtei, de plată a unor drepturi bănești pretins datorate, ca act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 7 alin. 5 teza a II-a din aceeași lege "plângerea prealabilă nu este obligatorie".
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii plângerii prealabile.
2. Trecând la examinarea fondului litigiului, Curtea reține că, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care trebuie citit, în vederea interpretării, în integralitatea sa,
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
2. Pentru început trebuie subliniat că, din economia acestui text, reiese că alin. 1 nu face altceva decât să stabilească elementele din care se compune salariul funcționarilor publici, text care - citit împreună cu alin. 3 (care folosește, de asemenea, indicativul prezent) - induce concluzia că acestea vor fi elementele componente ale salariului funcționarilor publici din viitoarea lege privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Din înseși denumirile legiuitorului, suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reiese că acestea se vor acorda în considerarea specificului fiecărui post, sub diferite forme (nu rezultă de nicăieri că urmează a fi stabilit procentual).
De altminteri, nici reclamanții nu sunt în măsură a indica nici temeiul procentului solicitat (nici măcar de ce e procent și nu, spre pildă, sumă fixă), nici de ce este privit ca un "spor", nici ce anume criterii trebuie avute în vedere la acordarea lui, mai exact ce anume acoperă acest supliment al postului, respectiv supliment corespunzător treptei de salarizare.
3. Prin urmare, instanța consideră că pretinsul drept de creanță al reclamanților nu poate fi privit ca o "valoare patrimonială" care să constituie un "bun " în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu doar pentru că nu are o configurație juridică care că constituie o bază suficientă în dreptul intern, dar mai ales pentru că, așa cum s-a subliniat, menționarea celor două componente ale salariului funcționarilor publici urmează a constitui elemente ale viitoare salarizări unice.
Această viitoare reglementare le va și defini, va menționa ce anume acoperă fiecare, cui se acordă, în ce limite și în considerarea căror criterii.
Spre pildă, în diversele proiecte ale viitoarei legi unice de salarizare a funcționarilor publici, suplimentul postului se determină în funcție de complexitatea, importanța și atribuțiile postului, de competențele necesare pentru ocuparea acestuia și responsabilitățile funcționarului public care ocupă postul, de clasificarea funcției publice, de categoria funcției publice, precum și de condițiile specifice prevăzute pentru ocuparea funcției publice, iarsuplimentul corespunzător treptei de salarizarecuantifică diferențierea funcționarilor publici în considerarea performanței profesionale individuale și a vechimii în treapta de salarizare. În fapt, suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie diferența dintre diferitele trepte de salarizare, proiectul de lege stabilind condițiile în care se face avansarea în treapta superioară, mai exact în funcție de vechimea în treapta din care se avansează coroborată cu calificativul de cel puțin "bine" la evaluarea performanței individuale.
4. Or, toate aceste lipsuri ale actualei reglementări fac ca aceasta să nu fie suficient de conturată juridic pentru a constitui un "bun" în înțelesul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această lipsă de configurație juridică se datorează, așa cum s-a arătat, opticii legiuitorului, de a cuantifica aceste elemente în componența salariului funcționarilor publici în viitoarea lege unică de salarizare.
5. Ca o argumentare suplimentară în ceea ce privește exclusiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, Curtea observă că acesta se regăsește, pentru întreaga perioadă de referință, ca element component al salariului funcționarilor publici, așa cum se va arăta mai jos, chiar dacă nu este denumit expressis verbis astfel.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul adoptării ei, "(1) Fiecare clasă se împarte în trei trepte. Structura ierarhică a treptelor este următoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a și treapta 1, ca nivel maxim.
(2) Fiecare treaptă corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin OUG nr. 82/2000 cele două alineate ale art. 12 au devenit art. 11 și 12 ale legii, astfel "iecare clasă se împarte în trei grade. Structura ierarhică a gradelor este următoarea: gradul 3, gradul 2 și gradul 1, ca nivel maxim", art. 12 stabilind că "Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin urmare, la acel moment, gradul reprezenta nivelul de salarizare care anterior a fost treapta de salarizare, după cum s-a arătat mai sus.
În considerarea acestei reglementări, însăși Legea nr. 161/2003 rivind p. unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care - prin Titlul IIIReglementări privind funcția publică și funcționarii publici- a introdus următoare formă a art. 29:
"(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Aceeași Lege nr. 161/2003 a structurat astfel, în art. 14, funcțiile publice de execuție: "Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant".
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a reformulat textul art. 29 alin. 1 lit. d ca"suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Or, acest supliment corespunzător treptei de salarizare nu reprezintă altceva decât diferența de salariu dintre un funcționar public aflat în aceeași categorie, având același grad și aceeași clasă, dar pe trepte diferite de salarizare, adică plusul la salariu obținut de funcționarul aflat într-o treaptă superioară de salarizare.
Această diferență, acest supliment corespunzător treptei de salarizare a fost acordat reclamanților în întreaga perioadă de referință, în considerarea reglementării exprese din diferitele acte normative care au reglementat în timp salarizarea funcționarilor publici, în suplinirea lipsei preconizatei și mult așteptatei legi unice de salarizare.
Întrucât pretențiile reclamanților vizează perioada de referință ianuarie 2004 și până în 2005 sau 2007, instanța va examina reglementările incidente în materia salarizării în această perioadă de referință.
Actele normative incidente în materia salarizării în perioada de referință, recte OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006șiOG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publicipână la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, acest din urmă act normativ reglementând și în momentul de față salarizarea funcționarilor publici (doar reglementările privind creșterile salariale rezumându-se doar la anul 2007), au păstrat exact aceeași optică de abordare, aceeași politică de salarizare, menținând treapta de salarizare ca element de diferențiere între funcții publice de aceeași categorie, aceeași clasă și același grad, precum reglementările anterioare.
Curtea va exemplifica, în reglementarea OG nr. 6/2007, după cum urmează:
Suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 2 pentru funcția publică de referent, clasa III, grad profesional asistent (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 580 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 3, aceleiași funcții publice de referent, clasa III, grad profesional asistent (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 561 de lei) este de19 lei(anexa 2 Bao rdonanței -Aparatul propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă).
La fel, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 1 pentru funcția publică de referent de specialitate, clasa II, grad profesional superior (cu salariu de bază la 01.01.2008 de1496 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 2, aceleiași funcții publice de referent de specialitate, clasa II, grad profesional principal (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 1214 de lei) este de282 de lei(anexa 3 Bao rdonanței -Aparatul propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de muncă, al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului B, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, al caselor județene de pensii și a municipiului B, al agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului B, precum și din aparatul propriu al consiliilor județene).
Cât timp singura diferență între cele două categorii de funcții din fiecare exemplu este treapta de salarizare, suplimentul de salariu menționat nu poate constitui decât acea componentă a salariului funcționarului public care se regăsește menționată în Legea nr. 188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. d, cu titlu de suplimentul corespunzător treptei de salarizare (care va fi, în viitoarea reglementare unică de salarizare a funcționarilor publici, o componentă distinctă de salariul de bază).
Întreaga redare de mai sus a situației suplimentului treptei de salarizare în mai sus pomenitele acte normative, chiar dacă acesta nu e reglementat cu acest titlu, subliniază o dată în plus că reglementarea art. 31 este una de principiu, consacrând reperele de cuantificare a salariilor funcționarilor publici într-o viitoare lege unică a salarizării.
A admite opinia reclamanților și, implicit, acțiunea acestora, ar însemna ca instanța să creeze ea însăși și să aplice o nouă lege a salarizării, contravenind astfel principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, urmând aor espinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția neîndeplinirii plângerii prealabile.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în mun. B,-,. 23, sector 2, în numele reclamanților membri de sindicat, și - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
