Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 607/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.607
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C-S, împotriva sentinței civile nr.233/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 07.05.2008, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, conform art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.233/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S admite contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C - S, anulează decizia nr. 330/05.11.2007 și obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească că reclamantul a fost persecutat politic o perioadă de 5 ani, în funcție de care să stabilească indemnizația lunară de 50 lei cuvenită pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
În cuprinsul sentinței, instanța de fond constată:
Prin contestația înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, solicitând instanței să oblige pârâta la modificarea deciziei nr.330/05.11.2007, prin care se stabilește indemnizație lunară de 50 lei pentru un an de persecuție politică, iar pentru perioada de 3 ani are dreptul la o indemnizație de 150 lei.
În motivare, reclamantul arată că prin decizia nr. 330/05.11.2007 pârâta a stabilit pe seama reclamantului că are dreptul la o indemnizație lunară de 50 lei, deși perioada de persecuție este mai mare, solicitând ca pârâta să stabilească totalul indemnizației cuvenite pentru perioada 1949 - 1953, conform declarațiilor martorilor existente la dosarul administrativ aflat la pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare arată că, prin cererea nr.3257/09.10.2007 depusă de petent la instituție, acesta a solicitat stabilirea calității de persecutat politic, conform deciziei civile nr.538 din 13 iunie 2007 Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială C-
Comisia instituită în baza Decretului - Lege nr.118/1990, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că domnul are calitatea de persecutat politic, având domiciliu obligatoriu în perioada 30 ianuarie 1950 - 30 ianuarie 1953.
Conform art. 1, al. 1, lit. d) s-a stabilit vechime în muncă perioada de 3 ani, inclusiv sporul acordat conform legii de 1 an și 6 luni, totalizând vechime de 4 ani și 6 luni. În conformitate cu art. 3, al.2 din Decretul - Lege nr. 118/1990, s-a stabilit corect cuantumul indemnizației acordate petentului, la suma de 50 lei, care se va raporta la perioada de persecuție. Drepturile s-au acordat începând cu data de 01.10.2006.
Din analiza materialului probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat pârâtei stabilirea calității sale de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990. Inițial, prin decizia nr.264/2006 pârâta a respins cererea, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada persecuției sale politice.
Prin sentința civilă nr. 97/2007 pronunțată de Tribunalul C-S rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.538/2007 a Curții de Apel Timișoara, pârâta a fost obligată să emită pe seama reclamantului o nouă decizie în care să constate că reclamantul are calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, astfel că, pârâta a emis decizia nr.330/05.11.2007.
Prin această decizie, pârâta stabilește că reclamantul are calitatea de persecutat politic în perioada 30.01.1950 - 30.01.1953, stabilind o vechime în muncă de 3 ani, calculând și sporul acordat de 1 an și 6 luni, totalizând o vechime de 4 ani și 6 luni, indemnizația lunară stabilită fiind de 50 lei.
Din examinarea probelor existente la dosarul administrativ depus de pârâtă, respectiv declarațiile (autentificate la notarul Public) date de și (fila 37-38 dosar), rezultă că reclamantul a avut domiciliu obligatoriu o perioadă de 5 ani, echivalentă cu perioada de detenție a tatălui reclamantului, condamnat în baza sentinței nr.63/1950 de Tribunalul Militar Timișoara (filele 42-52 dosar).
Având în vedere înscrisurile mai sus - menționate, tribunalul reține că reclamantul a avut stabilit domiciliu obligatoriu o perioadă de 5 ani și nu de 3 ani, cum eronat a reținut pârâta în decizia contestată și că indemnizația lunară cuvenită reclamantului este de 50 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu, rezultând pentru cei 5 ani, un cuantum total lunar de 250 lei, începând cu data de 01.10.2006.
Pârâta recurează soluția suscitată cerând modificarea ei prin respingerea acțiunii, cu motivarea că decizia contestată în cauză este temeinică și legală, întrucât:
Intimatul a solicitat prin cererea nr.2987/15.09.2006 acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990, deoarece tatăl său, a fost persecutat politic și a executat o pedeapsă privativă de libertate, în timpul regimului comunist, pentru infracțiunea de "crimă de uneltire contra ordinei sociale". Prin decizia nr.264/05.10.2006 emisă de către Comisia constituită pentru acordarea drepturilor Decretului - Lege nr.118/1990, s-a respins cererea formulată la C-S, pentru că petentul nu a făcut dovada persecuției sale politice. a atacat la Tribunalul C-S decizia amintită mai sus, iar prin sentința civilă nr.97/19.01.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus anularea deciziei nr.264/05.10.2006 emisă de C-S și obligarea de a emite o nouă decizie prin care să se constate că intimatul are calitatea de persecutat politic conform prevederilor Decretului - Lege nr.118/1990.
Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S a atacat cu recurs la Curtea de Apel Timișoara, sentința civilă nr.97/19.01.2007 a Tribunalului C- Prin decizia civilă nr.538 din 13.06.2007 emisă de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s-a respins ca nefundat recursul declarat de C-S, împotriva sentinței civile nr.97/19.01.2007 a Tribunalului C-
A fost emisă o nouă decizie, nr.330 din 05.11.2007, de către Comisia constituită pentru acordarea drepturilor Decretului - Lege nr.118/1990, prin care s-a reținut că numitul are calitatea de persecutat politic în perioada 30 ianuarie 1950 - 30 ianuarie 1953. S-a stabilit conform art.1, alin.1 lit. d) din același decret - lege, vechime în muncă de 3 ani, inclusiv sporul acordat conform acestui act normativ de 1 an și 6 luni, totalizând vechime de 4 ani și 6 luni. În baza prevederilor art.3 alin.2 din Decretul - lege nr.118/1990, s-a stabilit indemnizația lunară de 50 lei, raportat la perioada de persecuție.
Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma celor învederate de recurentă și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat în parte și va fi admis ca atare, în modalitatea și pentru considerentele următoare:
Obiectul cauzei îl constituie contestarea, în baza prevederilor art.11 alin.4 din Decretul - Lege nr.118/1990, a deciziei nr.330 din 05 noiembrie 2007, emisă de recurenta pârâtă, prin care se reține că reclamantul are calitatea de persecutat politic în perioada 30 ianuarie 1950 - 30 ianuarie 1953, i se admite cererea formulată și în consecință, i se stabilește acestuia calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.1, alin.1 lit. d) din același decret lege, se stabilește vechime în muncă de 3 ani, inclusiv sporul acordat conform acestui act normativ de 1 an și 6 luni, totalizând vechime de 4 ani și 6 luni.
În baza prevederilor art.3 alin.2 din același decret - lege, se stabilește indemnizația lunară de 50 RON lei, drepturile acordându-se începând cu data de 01.10.2006.
În cererea inițială, adresată tribunalului, contestatorul, apreciază că i s-a stabilit greșit prin decizia susmenționată, o indemnizație totală de 50 RON, doar pentru un an de persecuție, când el este îndreptățit la 150 RON pentru 3 ani, cât a durat măsura pentru care i s-a recunoscut calitatea de persecutat politic.
Ulterior, rectifică perioada, susținând că persecuția a avut loc în anii 1949 - 1953, stare de fapt acceptată de instanță, conform soluției date pe baza aprecierii probelor menționate.
Curtea observă că instanța de fond a dedus o situație eronată din probele dosarului și a pronunțat ca atare o hotărâre netemeinică și nelegală.
După ce însuși reclamantul arată în contestație că durata domiciliului obligatoriu a fost de 3 ani, precizările sale ulterioare nu sunt susținute de probe.
Prin hotărârile judecătorești indicate de recurenta pârâtă, având putere de lucru judecat, aceasta a fost obligată să-i recunoască intimatului contestator calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990, art.1 alin.1 lit. d), stabilindu-se că, în perioada în care tatăl contestatorului a făcut închisoare, fiind condamnat la 3 ani, deținut la Poarta Albă, soția și fiul acestuia au avut domiciliu obligatoriu, neavând voie să părăsească localitatea, fără acordul securității.
Faptul că intimatul contestator a avut domiciliu obligatoriu este reținut din depozițiile autentificate ale martorilor și.
Aceleași probe au fost examinate și în cauza de față; martorii declară textual, că au cunoștință că tatăl contestatorului a fost ridicat de securitate în anul 1949, judecat de Tribunalul Militar Timișoara în anul 1950 și condamnat la 5 ani de detenție, iar în timpul cât a executat pedeapsa soția și copii au avut obligatoriu domiciliul în localitatea.
Cele relatate de martori se confirmă parțial de proba scrisă din cauză, sentința de condamnare nr.63/26.01.1950, din care se desprinde, fără putință de tăgadă, că (tatăl contestatorului), a fost condamnat la 3 ani închisoare, "cu computarea prevenției de la 6 februarie 1949, la 30 ianuarie 1950".
Așadar, toate probele, inclusiv cererile contestatorului, arată că de la începutul anului 1949 contestatorul a avut domiciliu obligatoriu, odată cu arestarea tatălui său, dar perioada, despre care se afirmă că este aceeași cu durata condamnării, nu este de 5 ani cum se pretinde, ci de 3 ani, conform hotărârii penale citate, iar dacă arestarea a avut loc în anul 1949, durata arestului preventiv a fost scăzută din cei 3 ani de condamnare, așa încât și dreptul reclamantului intimat trebuia stabilit, cum a procedat recurenta, la 3 ani, urmând ca instanța de recurs să admită recursul sub acest aspect, menținând decizia nr.330/05.11.2007, în partea în care stabilește perioada persecuției politice de 3 ani, fiind fără relevanță datele calendaristice (ianuarie 1950 - ianuarie 1953, ori februarie 1949 - februarie 1952).
Totodată, pentru ca decizia la emiterea căreia recurenta a fost obligată să nu dea loc la interpretări, în aceasta trebuie să fie enunțat clar, în conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Decretul - Lege nr.118/1990, că pentru fiecare an, din cei trei, se consideră vechime în muncă, câte un an și șase luni, totalizând pentru contestator o vechime de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
La stabilirea indemnizației, în baza prevederilor art.3 alin.2 din același decret - lege, cuantumul legal menționat în lege, în speță 50 RON nu reprezintă indemnizația totală lunară, cum a înscris-o recurenta în decizia nr.330/05.11.2007, ci acest cuantum (de 50 RON) se acordă pentru fiecare an recunoscut, rezultând pentru intimat 250 RON.
De menționat că sumele cuvenite în baza textului legal de mai sus, se modifică periodic, suma de 50 RON fiind prevăzută cu începere din iunie 2006 (prin Legea nr.232/2006), până la 13.05.2008, dată de la care, prin nr.OUG59/2008, a fost majorată la 100 lei (RON) pentru fiecare an.
În temeiul celor susreținute, recursul se va admite, cu modificarea sentinței în privința duratei care este de 3 ani nu de 5 ani, iar indemnizația lunară, la valoarea pe care legea o prevede, se calculează prin înmulțirea acestui cuantum cu anii recunoscuți ca vechime în muncă, în virtutea calității de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, împotriva sentinței civile nr.233/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Modifică sentința recurată în sensul că anulează în parte decizia contestată, nr.330/05.11.2007, obligând-o pe pârâtă să stabilească o indemnizație lunară de câte 50 lei (RON) pentru fiecare an pentru care i se recunoaște calitatea de persecutat politic și nu doar o indemnizație totală lunară de 50 RON lei, cum s-a stabilit prin decizia susmenționată, pe care o menține cu privire la stabilirea, potrivit art.1, alin.1, lit. d) din - nr.118/1990 modificat, a vechimii în muncă de 3 ani plus sporul acordat conform legii, de 1 an și 6 luni, totalizând vechimea de 4 ani și 6 luni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 22.05.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
-
GREFIER,
RED:/15.07.08
TEHNORED:/16.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
