Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 623/ Dosar nr-
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr. 480/CA din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 480/CA din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Direcția și Protecției Sociale și în consecință: s-a anulat hotărârea nr. 145/7.11.2008 emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.06.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Prin Hotărârea nr.145/07.11.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta a fost suspusă la presiuni din partea securității sau miliției ca urmare a participării soțului acesteia, la evenimentele muncitorești anticomuniste de la B din 15.11.1987 și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute art.19 alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008."
În condițiile art. 22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivând că din actele depuse la pârâtă rezultă persecuția sa datorită participării soțului la revolta anticomunistă din 15 1987.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui actul normativ -art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 arată că dovada calității de soț al persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face de către persoana interesată, cu înscrisuri eliberate de organele competente, din care să rezulte supunerea la presiuni, din partea securității sau a miliției, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soțul, indiferent dacă această urmare s-a produs sau nu.
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea, fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că soțul reclamantei, a participat la revolta muncitorească din 15 1987, iar prin Hotărârea nr.17/26.03.2008 pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bar ecunoscut în favoarea acestuia drepturile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 de modificare a Legii nr.341/2004.
Din actele depuse de reclamantă la dosar, respectiv cele eliberate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă că reclamanta a fost urmărită de organele de miliție în perioada de după revolta muncitorească din 15.11.1987, situație pe care a reliefat-o și martorul audiat în cauză. Același martor a mai arătat că reclamanta a intenționat să urmeze o facultate în B dar nu i s-a permis, soțul său având domiciliul obligatoriu în P
Din toate aceste probe s-a reținut că reclamanta a avut de suferit ca urmare a participării soțului său la evenimentele din 15 1987.
Prin urmare, reținând că reclamanta nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste, instanța de fond a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit.b din Legea nr. 341/2004, modificată.
În aceste condiții acțiunea reclamantei a fost admisă, și s-a anulat Hotărârea nr. 145/07.11.2008 emisă de pârâtă, constatându-se că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004, începând cu data de 30.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că a respins cererea reclamantului prin care aceasta a solicitat acordarea drepturilor conform art. 20 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 21 alin. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2008 deoarece aceasta nu a probat cu înscrisuri oficiale că este soția unei persoane care a avut de suferit de pe urma revoltei de la B, că soțul acesteia e beneficiarul dispozițiilor art. 19 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 6/2008 și că la data evenimentelor a fost supusă la presiuni din partea securității și a miliției. De asemenea consideră că în forma dată hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate rezultă că soțul reclamantei a fost participant activ la mișcarea muncitorească din 15 1987 de la B, acesta a fost strămutat de la B în județul N ca urmare a condamnării sale la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă. Această stare de fapt este reținută prin Hotărârea 17/26.03. 2008 emisă chiar de recurentă. Aceasta se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse la dosar: cereri, aviz, hotărâre judecătorească etc. Soțul acesteia e beneficiarul dispozițiilor art. 19 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 6/2008 aspect dovedit cu acte oficiale și corect avut în vedere și de prima instanță la pronunțarea hotărârii.
De asemenea din înscrisurile depuse la dosar (cele eliberate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) respectiv, Sentința penală nr. 2823/03.12.1987 pronunțată de Judecătoria Brașov; minuta Deciziei nr. 171 pronunțată de Curtea Supremă - secția penală în dosarul nr. 161/1990 la data de 23 februarie 1990; minuta Deciziei nr. 33 pronunțată de Curtea Supremă în dosarul nr. 156/1990 la data de 4 martie 1990; Hotărârea nr. 359/19 septembrie 1990 pronunțată de Comisia Județeană de Muncă și Ocrotiri Sociale B) și depozițiile martorilor reiese că și reclamanta, la data evenimentelor, a fost supusă la presiuni din partea securității și a miliției. A fost urmărită de organele de miliție, nu a putut să se înscrie la facultate, soțului i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în N etc.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 a fost adoptată pentru recompensarea persoanelor care au avut de suferit ca urmare a evenimentelor din 15 1987 din următoarele considerente:" în condițiile în care structurile opresive ale regimului comunist de atunci au arestat sute de persoane participante la aceste evenimente, iar multe dintre acestea au fost torturate, condamnate, deportate ori li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, iar unele au decedat în urma acestei revolte anticomuniste; ținând cont de faptul că cei care au supraviețuit, membrii familiilor acestora și urmașii celor decedați se află într-o situație deosebit de grea, fiind bolnavi, șomeri ori având o stare materială precară; plecând de la imperativul acordării unor reparații morale și materiale care să compenseze, măcar în parte, pierderile și suferințele acestor persoane și reținându-se faptul că drepturile acordate în prezent, prin actele normative în vigoare, sunt într-un cuantum extrem de redus ori aduc beneficii doar persoanelor care și-au încheiat viața activă, ceea ce nu este valabil în cazul participanților la revolta muncitorească anticomunistă de la B din 15 1987 ori al urmașilor celor decedați, aspecte care, în fapt, golesc de conținut aceste norme legale și nu permit atingerea scopului profund moral și umanitar avut în vedere de legiuitor". Se impune deci pentru cinstirea unor persoane care și-au riscat libertatea și viața, într-o epocă în care foarte puțini ar fi făcut acest lucru, și ar expune în continuare supraviețuitorii acelor evenimente la o viață de privațiuni, datorate, în mare parte, măsurilor punitive adoptate de statul comunist în perioada anterioară anului 1989 acordarea anumitor drepturi.
Reclamanta se încadrează în prevederile art. 18 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, ea având personal de suferit de pe urma participării soțului său la revolta din 15 1987 de la Conform art. 18 "(1) Prezentul capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru: a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987; b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;"
Reclamanta a probat cu înscrisurile eliberate de organele competente că soțul său e beneficiarul dispozițiilor art. 19 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 6/2008 și că la data evenimentelor a fost supusă la presiuni din partea securității și a miliției.
Potrivit art.19 "(1) Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>".
Instanța a constatat calitatea reclamantei de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987. Obiectul acțiunii a fost analiza refuzului pârâtei de a recunoaște această calitate reclamantei, refuz materializat prin hotărârea nr. 145/7.11.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Motivul refuzului a fost lipsa probelor, iar tribunalul a reținut corect că există suficiente dovezi în sprijinul cererii reclamantei. Revine recurentei pârâte obligația de stabilire a drepturilor cuvenite potrivit dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă ( intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentinței civile nr. 480/CA/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 14.10.2009/dact. VP 22.10.2009/4 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
