Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 624/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Socială B împotriva sentinței civile nr. 524/CA din 7.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.524/CA/07.05.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială B și în consecință:
- s-au anulat Deciziile nr. 1342/12.06.2008 și nr. 1400/7.11.2008 emise de pârâtă.
- a fost obligată pârâta să emită o decizie pentru acordarea drepturilor prevăzute de art.1 alin.1 lit.e și alin.4 din Decretul - lege nr. 118/1990 republicat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Prin Decizia nr.1342/12.06.2008 emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei întrucât din probele administrate nu rezultă natura persecuției astfel cum aceasta este enumerată limitativ la art.1 alin.1 din DL nr.118/1990 republicat, precum și durata acesteia, în vederea cuantificării indemnizației.
Prin Decizia nr.1400/7.11.2008 emisă de asemenea de pârâtă s-a respins contestația reclamantei cu aceeași motivare.
Potrivit art.1 alin.1 lit.e din DL nr.118/1990 republicat constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a fost strămutată într-o altă localitate.
Conform art.1 alin.4 din același act normativ perioada prevăzută la alin.1 lit.e constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
În speță, reclamanta face dovada atât a naturii persecuției, respectiv că a fost strămutată într-o altă localitate pe motive politice cât și a duratei acesteia și anume 4 ani.
S-a reținut astfel din extrasul tabelului emis de Arhivele Naționale că antecesorul reclamantei, a fost considerat chiabur având teren în suprafață totală de 9,95 ha, precum și că, potrivit adresei nr.3062/28.06.1955 emisă de Secțiunea Financiară a Raionului S, bunurile mobile și imobile proprietatea acestuia situate în com. H au trecut în proprietatea statului cu motivarea că au fost abandonate de proprietar.
Potrivit Hotărârii nr.310/5.09.1990 a Comisiei Județene D pentru Aplicarea DL. nr.118/1990 și cărții de muncă - pozițiile 10 și 11 antecesorul reclamantei, a fost reținut la data de 16.06.1959 fiind pus în libertate din Penitenciarul Craiova cu Bilet de eliberare nr.4890/1963 la data de 26.06.1963.
Din declarațiile numiților și autentificate sub nr.1917/14.05.2008 și nr.476/14.05.2008 rezultă că familia a fost izgonită din comuna natală H - în C, iar tatăl reclamantei a fost arestat la momentul la care aceasta trebuia să susțină bacalaureatul precum și că nu a putut să urmeze imediat cursurile unei școli superioare. Din aceleași declarații rezultă că reclamanta a lucrat ca muncitoare zilieră pentru a contribui la întreținerea familiei care rămăsese fără nici un alt mijloc de trai precum și că aceasta a suferit ca urmare a percheziției făcută de securitate în toiul nopții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, să respingă acțiunea reclamantei ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta pârâtă Baa rătat că din probele administrate nu rezultă că în mod direct autoritățile vremii au impus familiei reclamantei măsura strămutării și constatând că din înscrisuri nu rezultă natura persecuției astfel cum aceasta este reglementată în art.1 alin.1 și 2 din Decretul Lege nr.118/1990, precum și durata acesteia, în vederea cuantificării indemnizației.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă, susținând că sentința atacată este temeinică și legală, persecuția asupra sa și a familiei sale începând de la momentul la care tatăl său a fost declarat chiabur, autoritățile statale ale acelor timpuri începând percheziții și arestări pentru cote și alte dări către stat. Reclamanta intimată mai arată că tatăl său a fost reținut de securitate pe o perioadă de 4 ani, între 1959-1963, calitatea de persecutat fiind înscrisă în carnetul de muncă al tatălui reclamantei, act din care rezultă calitatea de persecutat politic. Regimul de persecuție, mai susține intimata reclamantă, a fost aplicat și mamei sale, dar și reclamantei însăși, care nu a reușit să se angajeze într-un loc de muncă corespunzător studiilor sale liceale, respectiv nu a fost primită la cursurile universitare până la vârsta de 30 de ani, în anul 1971. Reclamanta intimată susține că se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit.e si alin.4 din D-L nr.118/1990, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma art.304 ind.1 Cod pr.civ. și prin prisma criticilor formulate în recurs, instanța constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr.1342/12.06.2008 emisă de recurenta Baf ost respinsă cererea reclamantei pe motiv că din probele administrate nu rezultă natura persecuției astfel cum aceasta este reglementată de art.1 alin.1 din Decr.Lege nr.118/1990 republicat, precum și durata persecuției, în scopul cuantificării indemnizației.
Contestația reclamantei a fost respinsă de recurenta pârâtă prin Decizia nr.1400/07.11.2008.
Instanța de recurs constată, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, că potrivit art.1 alin.1 lit.e din Decr. Lege 118/1990 se ia în calcul la vechimea în muncă perioada în care, după data de 6 martie 1945, familia persoanei reclamante a fost strămutată în altă localitate, iar potrivit art.1 alin.4 din Decret Lege nr.118/1990 constituie de asemenea vechime în muncă perioada în care persoana face dovada că nu s-a putut încadra în muncă potrivit pregătirii sale profesionale.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, din probele administrate în primul ciclu procesual rezultă că, tatăl reclamantei, a fost inclus în categoria chiaburilor, iar bunurile din proprietatea sa au trecut în proprietatea statului în condițiile specifice perioadei anilor 1950-1960, prin măsuri abuzive ale autorităților comuniste ale vremurilor respective. De asemenea, din probele de la dosarul de fond mai rezultă că în perioada 16.06.1959-26.06.1963 a fost încarcerat în penitenciar pentru considerente de ordin politic. Totodată, la fond au fost administrate probe din care rezultă că familia reclamantei a fost izgonită din comuna natală -H jud.D, fiind obligată să se mute în mun.C, reclamanta nereușind să își continue în mod cursiv și în succesiunea lor firească studiile și negăsind loc de muncă specific pentru o persoană cu studii liceale, aceasta muncind ca zilieră o perioadă de timp în timpul încarcerării tatălui său.
Astfel, din sentința recurată și din actele dosarului de fond rezultă că familia reclamantei a avut de suferit în perioada 1955-1969, din motive politice, centrate pe apartenența tatălui intimatei reclamante la o categorie socială -chiabur- considerată de conducerea politică a vremii ca fiind incompatibilă cu noul regim politic instituit în România după anul 1945.
Din conținutul dispozițiilor art. 8 din Decretul - Lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat, rezultă că dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 din același act normativ se poate face cu orice mijloc de probă, chiar dacă prevalează actele oficiale eliberate de organele competente. Interpretarea corectă a dispozițiilor art.8 alin.1 este aceea de coroborare a celor două categorii de mijloace de probă, înscrisurile oficiale și declarațiile de martori sau alte mijloace de probă admise de legea procesuală civilă, fără a se stabili însă o ierarhie fermă și indestructibilă între acestea. Ca atare, atunci când înscrisurile oficiale nu sunt suficient de lămuritoare pentru dovedirea cererii petentului, acesta poate solicita administrarea altor mijloace de probă pentru a-și dovedi cererea formulată, organul administrativ ori, după caz, instanța de judecată putând aprecia concludența, pertinența acestor probe astfel administrate.
De asemenea, este de notorietate faptul că în perioada anilor 1950 și următorii, cetățenii României în general, și cu atât mai mult chiaburii, au fost supuși pe motivații politice unor persecuții nedrepte, nejustificate și fără ca măsurile luate să aibă întotdeauna la bază acte emise de autoritățile vremii respective.
Apărările recurentei pârâte cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond și în cererea de recurs, în sensul că reclamanta nu a dovedit cele susținute și s-ar impune respingerea acțiunii sunt nefondate, ele fiind contrazise de probele administrate în cauză, potrivit motivării instanței de fond și celor de mai sus. Dimpotrivă, pârâta trebuie să emită o nouă decizie în care să menționeze perioada și baza legală pentru recunoașterea și acordarea drepturilor cuvenite reclamantei, potrivit prevederilor legale aplicabile și în conformitate cu hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.
Așa fiind, față de cele arătate, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a admis acțiunea intimatei reclamante ca fiind fondată, motiv pentru care în baza art. 8 și următoarele din Decretul - Lege nr. 18/1990, Curtea va respinge recursul declarat în cauză de către recurenta-pârâtă, menținând sentința atacată, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială B, împotriva sentinței civile nr.524/CA/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier
Red. / 16.10.2009
Dact. /29.10.2009
- 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
