Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.67
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.267/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C - S, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE C - S, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.267/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - S respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C-
Considerentele soluției tribunalului sunt următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.679/115/02.03.2007, reclamanta a solicitat desființarea deciziei nr. 279/06.02.2007 emisă de către Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S,- Comisia instituită în baza Decretului Lege 118/1990, să se constate că în perioada anilor 1948-1954 reclamantul, alături de fratele său cât și mama decedată, a avut domiciliul obligatoriu și să se oblige pârâta să-i stabilească indemnizația lunară cuvenită, pentru cei 6 ani de domiciliu obligatoriu.
Din examinarea probelor de la dosar și a legislației aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Numitul, născut în data de 07.07.1911, în comuna a fost condamnat politic prin sentința penală nr. 1810/20.12.1949 a Tribunalului Militar Timișoara la pedepsele de 2 ani închisoare corecțională și 2 ani interdicție corecțională.
A decedat în data de 09.10.1987, conform certificatului de deces seria - nr.-/35/12.10.1987, cu ultimul domiciliu în comuna, sat nr. 192.
Prin Decizia nr. 775/04.08.2005 a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, din cadrul Ministerului Justiției, în baza nr.OUG 214/1999, i se acordă calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
OUG nr. 214/29.12.1999, conform art.1, recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative în perioada 06.03.1945 - 14.12.1989.
Prin art. 3 din ordonanță se definește sintagma de" măsurii administrative abuzive", cu referire la orice măsuri luate de către organele fostei miliții sau securități, ori de alte organe. La art.3 lit."c" s-a prevăzut stabilirea de domiciliu obligatoriu, iar la lit."d" strămutarea într-o altă localitate.
Art.5 din ordonanță face referire la soțul sau soția rudele, până la gradul al patrulea inclusiv, însă se referă exclusiv la cererea de constatare a calității de luptător din categoria respectivă.
Art.7 lit."b" se referă și la nr.118/1990, cu drepturile prevăzute de acest act normativ însă care se limitează la persoana persecutată.
Toate aceste drepturi se referă exclusiv la persoana persecutată și nu la altele.
Art.4 însă prevede anumite drepturi speciale și parțiale pentru soțul supraviețuitor în cazul când titularul drepturilor a decedat.
Prin decizia atacată, pârâta a dispus respingerea cererii formulate deoarece nu se încadrează în dispozițiile legale, și nu se face dovada persecuției politice.
Reclamanta s-a născut în data de 29 iunie 1938 în comuna, jud. C-
Deci, la începutul persecuției avea vârsta de 12 ani.
Martorul audiat în cauză și declarațiile autentificate se referă în principal la tatăl decedat, iar cu privire la cei doi copii și mama lor se arată numai că nu au primit alimente de la din localitate, când mergeau la munca.
Nu s-a făcut nicio dovadă concretă de "domiciliu obligatoriu" și împiedicarea de a munci sau de a se încadra în muncă.
În concluzie, instanța constată că reclamanta din speță este doar un urmaș pe linie paternă a persoanei persecutate și nu se poate substitui în drepturile de natură materială care i s-ar fi putut cuveni titularului acestor drepturi, prin succesiune.
Reclamanta recurează, în termenul legal, soluția suscitată solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, motivând că respingerea solicitării sale este fără nici un temei legal întrucât a dovedit starea de fapt menționată, anexând la cererea adresată intimatei sentința penală de condamnare a tatălui său, actele de stare civilă, precum și declarațiile a doi cetățeni care confirmă cele arătate în acțiune.
Curtea, analizând sentința recurată, prin prisma criticii de recurs redată și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motiv de menținere a acesteia și în consecință, de respingere a recursului, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât:
Nu s-a constatat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conferită tatălui reclamantei recurente, la cererea succesorilor acestuia, în temeiul prevederilor art.5 și 6 raportat la art.1 și 2 lit. a și c din nr.OUG214/1999, însă în cauza de față reclamanta invocă un drept propriu, bazat pe reglementările Decretului - Lege nr.118/1990 cu modificările și completările ulterioare, de recunoaștere, în persoana sa, a calității de persoană căreia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, potrivit art.1 alin.1 lit. d din actul normativ menționat.
Art.8 din Decretul - Lege nr.118/1990 dispune că dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În acest sens, pentru admisibilitatea cererii sale, reclamanta era datoare să probeze că a avut (împreună cu familia, respectiv cu mama și fratele său, ea fiind minoră) domiciliu obligatoriu, fapt pe care nu l-a putut demonstra, martorii necunoscând împrejurări care să fie similare unor măsuri de limitare a deplasărilor de la o locuință liber aleasă sau cea preexistentă condamnării tatălui său, acestuia din urmă, așa cum s-a arătat, recunoscându-i-se, post mortem, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru că a suferit o condamnare din motive politice, dar care, nu se transferă succesorilor legali.
Drept urmare, recursul nefondat se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 267/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 24.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/19.02.08/TEHNORED:/20.02.08 2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C - Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
