Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 67/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr. 1642 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin nr. 1642/18.11.2008 a Tribunalului Covasnas -a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanta, in contradictoriu cu parata DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA C, reprezentata legal de.
A anulat Decizia nr 978/21.05.2008 si Decizia nr 989/24.06.2008, ambele emise de catre parata.
A constatat ca reclamanta beneficiaza de drepturile acordate de Decretul -Lege nr 118/1990, avand domiciliu obligatoriu in localitatea Danesti, in perioada 20.07.1952-01.12.1954 si obliga parata sa recunoasca reclamantei aceste drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este fiica numitilor si persoane care figurau pe lista chiaburilor din comuna Danesti, in anul 1952).
Familia reclamantei a locuit in satul Danesti.
In perioada anilor 1952-1954 întreaga familie a reclamantei a avut de suferit datorita statutului de "chiabur" a parintilor, oameni instariti, care aveau in proprietate o moara. Astfel, asa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza (martori care au copilarit impreuna cu reclamanta), in respectiva perioada de timp, reclamanta si membrii familiei sale nu aveau voie sa paraseasca localitatea de domiciliu. In plus, autoritatile de atunci au impus familiei sa se prezinte saptamanal la politie.
Incadrarea socio-politica de "chiabur" a numitului, tatal reclamantei, a influentat viata membrilor familiei acestuia in mod negativ.
In drept, prevederile Decretului - Lege nr 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunista instaurata cu incepere de la 6 martie 1945.
Finalitatea urmarita de legiuitor prin prevederile acestui act consta in efectuarea unei "reparatii" a prejudiciilor de natura materiala, morala, sociala, suferite de persoanele aflate in una din situatiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situatii face parte si cea constand in impunerea de catre autoritatile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d).
In cauza reclamanta a dovedit prin mijloacele de proba ingaduite de prevederile art 8 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 ca atat ea cat si intreaga familie au avut domiciliu obligatoriu in satul Danesti in perioada 20.07.1952-01.12.1954. Cauza instituirii acelei masuri restrictive a fost una politica, constand in faptul ca tatal reclamantei facea parte dintr-o categorie sociala ce nu se incadra in ideologia comunista a vremii.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca reclamanta este indreptatita sa beneficieze de drepturile acordate de Decretul -Lege nr 118/1990 pentru perioada 20.07.1952-01.12.1954, incadrandu-se in categoria persoanelor prevazuta de art 1 alin 1 lit d din lege. Pe cale de consecinta, instanta a considerat ca Deciziile nr 978/21.05.2008 și nr 989/24.06.2008 emise de instituția pârâtă sunt nelegale, ca urmare, in temeiul art 18 alin 1 din Legea nr 554/2004 coroborat cu art 8 alin 5 din Decretul-Lege nr 118/1990, a anulat aceste decizii.
În consecință, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este fondată, motiv pentru care, în baza art.8 și următoarele din Decretul-Lege nr.118/1990 a admis acțiunea, a anulat cele două Decizii emise de pârâtă și a stabilit că reclamanta beneficiază de prevederile art.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru perioada 15.10.1952-15.09.1958.
Împotriva sentinței Tribunalului Covasnaa declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în dezvoltarea motivelor de recurs arătând că reclamanta nu a dovedit, în realitate, cu acte oficiale emise de autoritățile competente, că se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit.d din Decretul -Lege nr.118/1990, ci a fost admisă proba cu martori, deși această probă ar putea fi admisă numai în mod excepțional, anume dacă nu a fost posibilă obținerea actelor oficiale.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând instanței de recurs respingerea recursului deoarece sentința atacată este temeinică și legală, instanța de fond admițând în mod legal proba cu martori, după ce reclamanta a depus la dosar înscrisurile oficiale pe care a reușit să le obțină.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă a solicitat Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Covasna să îi recunoască dreptul de a beneficia de dispozițiile Decretului-Lege nr.118/1990 republicatprivind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,cerere înregistrată sub nr.783/23.04.2008 la instituția pârâtă, urmată de contestația nr.1087/09.06.2008.
Prin Decizia nr.978/21.05.2008 și Decizia 989/24.06.2008, Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Covasnaa respins cererile formulate de către reclamant, sub motivarea că aceasta nu a făcut dovada că se încadrează în situațiile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, nedepunând suficiente înscrisuri care să ateste că împotriva reclamantei s-ar fi dispus măsura domiciliului obligatoriu.
Prin Decizia nr.978/2008, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei menționate mai sus, motivând așadar că nu tatăl contestatoarei, a figurat numai un timp pe lista chiaburilor din anul 1952, după care a fost șters de pe lista chiaburilor din loc., în anul 1954. Recurenta pârâtă a motivat că reclamanta nu a făcut dovada situațiilor prevăzute în art.1 alin.1 lit.d din Decr.Lege nr.118/1990 republicat, iar proba cu martori nu se admite decât excepțional, situație care nu ar fi întâlnită în cauză.Prin Decizia nr.989/2008, recurenta pârâtă a respins contestația la prima decizie emisă, cu motivare asemănătoare.
Înscrisurile depuse la dosar relevă faptul că tatăl reclamantei a figurat pe lista chiaburilor din localitatea,în anul 1952, încadrarea tatălui intimatei contestatoare influențând, așa cum a reținut corect instanța de fond, regimul de viață al întregii familii a contestatoarei intimate. Susținerile contestatoarei sunt susținute și de declarațiile martorilor și, în sensul că că părinții reclamantei erau oameni înstăriți, aveau moară și din această cauză tatăl reclamantei a fost declarat ca fiind chiabur, cu o serie de consecințe defavorabile familiei sale, cum ar fi interdicția de a părăsi localitatea de domiciliu, obligația de a se prezenta săptămânal la postul de poliție/miliție. Astfel, așa cum corect a reținut Tribunalul Covasna, familia contestatoarei intimate a avut domiciliu obligatoriu în perioada 20.07.1952-01.12.1954, din cauze politice, tatăl intimatei fiind asimilat persoanelor cu ideologie opusă celei comuniste.
Din lectura dispozițiilor art. 8 din Decretul - Lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 din același act normativ se poate face cu orice mijloc de probă, chiar dacă prevalează actele oficiale eliberate de organele competente. Interpretarea corectă a dispozițiilor art.8 alin.1 este aceea de coroborare a celor două categorii de mijloace de probă, înscrisurile oficiale și declarațiile de martori sau alte mijloace de probă admise de legea procesuală civilă, fără a se stabili însă o ierarhie fermă și indestructibilă între acestea. Ca atare, atunci când înscrisurile oficiale nu sunt suficient de lămuritoare pentru dovedirea cererii petentului, acesta poate solicita administrarea altor mijloace de probă pentru a-și dovedi cererea formulată, organul administrativ ori, după caz, instanța de judecată putând aprecia concludența, pertinența acestor probe astfel administrate. În prezenta cauză instanța de fond a apreciat în mod corect, temeinic și totodată legal, că este admisibilă administrarea dovezii cu martori și este necesară administrarea acestei probe pentru lămurirea cauzei deduse judecății.
Este de notorietate faptul că în perioada anilor 1950 și următorii, cetățenii României în general, și cu atât mai mult chiaburii au fost supuși unor persecuții nedrepte, nejustificate și fără ca măsurile luate să aibă întotdeauna la bază acte emise de autoritățile vremii respective.
Apărările recurentei pârâte cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond și în cererea de recurs, în sensul că reclamanta nu a dovedit cele susținute și s-ar impune respingerea acțiunii, sunt nefondate, ele fiind contrazise de probele administrate în cauză, cum am expus mai sus.
Așa fiind, față de cele arătate, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului ca fiind fondată, motiv pentru care în baza art. 8 și următoarele din Decretul - Lege nr. 18/1990, Curtea va respinge recursul declarat în cauză de către recurenta-pârâtă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C împotriva sentinței civile. nr.1642/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Maria
- - - - - - -
Grefier
Red. /24.02.2009
Dact. /02.03.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
