Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 671/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 671
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 4 februarie 2009, 11 februarie 2009 și apoi, respectiv pentru astăzi 18 februarie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru deliberare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 18 august 2008, reclamanta SC SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI,
- constatarea refuzului nejustificat al Guvernului pentru modificarea și completarea HG nr. 1202/2007 în sensul includerii culturilor de soia, cartofi și lucernă între culturile însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, calamitate și vătămarea reclamantei din cauza acestui refuz, în drepturile sale recunoscute de Legea nr. 381/2002 în privința acordării despăgubirilor bănești privitoare la aceste culturi.
- obligarea pârâtul la plata către reclamantă de despăgubiri bănești în sumă de 187.272 de lei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că, în cursul anului 2007, cultivat o suprafață de 102 ha cu soia, 30 ha cu lucernă și 15 ha cu cartofi, culturi calamitate în proporție de 100%, cu o valoare a pagubelor de 187.272 de lei. Demersurilor făcute în vederea obținerii de despăgubiri, în temeiul documentației impuse de lege, li s-a răspuns de către DADR C că, deși județul Caf ost declarat ca făcând parte din zona calamitată, culturile de soia, lucernă și cartofi nu au fost menționate pentru acordarea de despăgubiri.
Reclamanta arată că dreptul său la despăgubiri derivă din însăși Legea nr. 381/2002, drept vătămat prin neincluderea culturilor susmenționate în HG nr. 1202/2007.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 14 octombrie 2008, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a învederat inadmisibilitatea acțiunii, reținând că pentru a fi admisibilă prezenta cerere de chemare în judecată era necesar ca reclamanta să fi îndeplinit toate procedurile, în termenele și condițiile stabilite imperativ de legea specială aplicabilă.
Astfel, în esență, arată pârâtul, constatarea pagubelor se face, în prezența producătorului agricol, de o comisie special constituită, urmând ca rezultatul constatărilor și documentele întocmite în acest scop să fie centralizate la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și la prefectura județului; acestea, după centralizarea documentelor constatatoare, vor trimite o informare detaliată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale; acesta din urmă are obligația de a întocmi proiectul de hotărâre pentru declararea stării de calamitate ă și de a-l supune spre aprobare guvernului.
Totodată, arată că pentru a putea pretinde recunoașterea stării de calamitate și, respectiv, despăgubiri, nu este suficientă simpla susținere că s-a manifestat fenomenul de secetă, ci trebuie să se și facă dovada faptului că terenul respectiv nu a fost amenajat pentru irigații, o altă condiție de admisibilitate a acțiunii, a cărei îndeplinire nu a fost dovedită în speță.
În ședința publică din data de 15 octombrie 2008, formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului intervenientul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, solicitând instanței, la rândul său, respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând cu precădere problema inadmisibilității acțiunii reclamantei, a cărei soluționare ar putea face inutilă cercetarea fondului, Curtea apreciază ca întemeiată poziția pârâtului sub acest aspect, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, art. 3, "Caracterizarea și încadrarea în categoria de calamitate ă se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
Legea nr. 381/2002 impune ca, în vederea acordării despăgubirilor pentru producătorii agricoli afectați de calamități e, anterior emiterii hotărârii de guvern de declarare a calamității, să fie urmată o procedură administrativă prealabilă (distinctă de recursul grațios instituit de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), de a cărei îndeplinire este condiționată emiterea hotărârii de guvern de constatare a stării de calamitate în agricultură.
Una din cerințele impuse de această procedură este statuată în art. 19 lit. c din Legea nr. 381/2002 și se referă la obligativitatea depunerii unei înștiințări, în scris, la primărie cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul distrugerii ori vătămării culturilor agricole.
Or, starea de calamitate constând în seceta excesivă din perioada 2006-2007 fusese declarată prin HG nr. 636 din 20 iunie 2007, fiind prin urmare produs evenimentul, cu mult înainte de înștiințările depuse de reclamantă pentru cele trei tipuri de culturi ( în luna august 2007), fără a se face dovada vreunui alt moment de recoltare a acestor culturi.
De altminteri, în privința culturii de cartofi reiese foarte clar din actele depuse că procesul verbal de recepție a culturii a fost încheiat la data de 03.07.2007 ( 37), iar înștiințarea a fost depusă de reclamantă abia în data de 15 august 2007 8f. 36), cu mult după expirarea celor 48 de ore.
Potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 636/2007 privind declararea stării de calamitate ă în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, precum și pentru stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, "Se declară stare de calamitate ă în agricultură în zonele în care culturile de, triticale, orzoaică și rapiță, însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007,au fost afectate de seceta excesivă, persistentă în timp, din perioada 2006 - 2007, și care afectează terenurile neirigate, fenomen prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, cu modificările ulterioare".
Or, în aceste condiții, instanța reține neurmarea de către reclamantă a procedurii administrative din perspectiva nedepunerii înștiințării în termen de 48 de ore de la producerea secetei, nefiind astfel respectată metodologia prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru întocmirea actului administrativ de declarare a stării de calamitate ă și pentru acordarea despăgubirilor aferente.
În lumina considerentele expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, urmând a admite, pe cale de consecință, cererea de intervenție în interesul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în mun. Oltenița,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în mun. B,-, sector 3.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 5 ex. MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
