Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 692/ Dosar Nr-
Sedința publică din 21 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Comisia Municipiului B de Aplicare a Legii nr. 9/1998 prin prefect și Ministerul Economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile nr. 291/CA din 11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare despăgubiriconform Legii 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008, apoi pentru 21 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 291/CA/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Comisia Municipiului B de aplicare a Legii 9/1998 și Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților. Au fost obligate pârâtele ca în termen de maxim 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești se procedează la completarea hotărârilor nr. 2269/12.06.2003 și în legătură cu defunctul și nr. 2270/12.06.2003 în legătură cu defunctul ale Comisiei municipiului B de aplicare a legii 9/1998 în sensul de a se pronunța și asupra cererilor de despăgubiri pentru suprafețele de 2400 mp C și grădină, construcțiile și recoltele neculese aflate în proprietatea autorilor reclamantului, și în anul 1940. obligat pârâta Comisia municipiului B de aplicare a Legii 9/1998 să procedeze la completarea hotărârii nr. 2268/12.06.2003 refăcută prin hotărârea nr. 2268/28.01.2008, în sensul acordării de despăgubiri distincte pentru toate bunurile aparținând tatălui reclamantului, solicitate de reclamant prin cererea nr. 5609/24.08.1998 respectiv suprafața de 2400 mp teren și construcții. Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu Legea nr. 9/1998 privind alocarea de despăgubiri cetețenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma adoptarii Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la la 2 septembrie 1940, pentru bunurile defunctului a fost adoptată Hotărârea nr. 2269/12.06.2003 de către Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 aprobată prin Ordinul nr. 4048/10.07.2007 emis de Cancelaria Primului Ministru iar pentru bunurile defunctului a fost adoptată Hotărârea nr. 2270/12.06.2003 de către aceiași comisie, aprobată prin Ordinul nr. 4049/10.07.2007.
Prin aceste două hotărâri, moștenitorii celor doi defuncți au primit despăgubiri doar pentru 10 ha teren arabil nu și pentru locul de casă de 2400 mp C și grădină, construcțiile și recoltele neculese, deși și acestea au fost indicate prin cererile adresate Comisiei, cu precizarea că cererea privindu-l pe defunctul a fost soluționată doar parțial în privința terenului de casă de 2400 mp, acordându-i-se despăgubiri prin Hotărârea nr. 2269/.12.06.2003 doar pentru 1000 mp teren aferent locuinței.
Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv declarațiile de avere imobiliara a defunctului, situația de avere imobiliară rurala a acestuia, adresa telegrafica a Oficiului Național al, adresa nr. 8262/26.11.1932 și adresa de preluare din 07 oct. 1931 rezultă că numitului i s-a repartizat în anul 1931 un teren în suprafață de 2400 mp loc de casă, cererea de despagubiri depusă la Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 fiind așadar soluționată doar parțial cu privire la 1000 mp și nu cu privire la 2400 mp așa cum este cerut, drept pentru care se impune completarea acesteia pentru aceasta diferența de teren.
Din înscrisurile din dosar rezultă, de asemenea, că defunctului i-a fost repartizat în anul 1931, conform procesului verbal din 7 octombrie, un loc de casa de 2400 mp.
Cererea de despagubire adresata in legatura cu acesta suprafata de teren nu a fost soluționată favorabil de catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998.
Din procesul - verbal rezultă că numitul avea trecute printre bunurile ce-i compuneau averea si o casă de locuit.
De asemenea, din situația rurală a colonistului aflată la fila 36 din dosar, coroborata cu obligațiile rezultate din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acesta în calitate de colonist, unde se specifică că este obligat a locui el si familia lui în centrul de colonizare, iar în caz de, deposedare lotul colonistului si cladirile existente reintra în patrimoniul statului, precum și cu faptul că ambilor defuncți și le fusese aprobata cererea cu privire la colonizare cu motivarea că îndeplinesc condițiile cerute de Legea asupra colonizării, rezultă că cei doi au avut edificate pe locurile de casă și construcții, sens în care Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților urmează a fi obligate să completeze cele două hotărâri menționate și cu privire la cladiriri, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 lit. a din HG nr. 753/1998, care dispun ca in cazul in care cei ce solicita despagubiri nu au planuri sau suprafețe utile determinate, suprafața utilă a locuințelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri se stabilește ipotetic in limita suprafețelor minimale inscrise la Legea locuinței nr. 114/1996, republicată.
Instanta a retinut si ca la dosar nu s-a depus nici o dovada in sensul ca respectivilor colonisti le-ar fi fost luate inapoi loturile in discutie datorita imprejurarii ca nu ar fi construit pe acestea, asa cum erau obligati prin Legea colonizarii.
Aceiași interpretare a înscrisurilor depuse la dosar trebuia făcută, în privința construcțiilor și cu privire la defunctul, în privința căruia, prin Hotărârea nr. 2268/12.06.2003, invalidată prin Ordinul nr. 4047/10.07.2007 al Șefului Cancelariei Primului -Ministru și prin adoptarea Hotărârii nr. 2268/2008, s-a soluționat cererea doar cu privire la terenul agricol și recoltele neculese, nu și cu privire la la construcții și terenul de 2400 mp casă de locuit.
De asemenea, din declarația de avere imobiliară a defunctului, din adresa Oficiului Național al, din procesul-verbal din 07 oct. 1931 și din adresa Oficiului Național, rezultă că acestuia i-a fost atribuit și un lot de casă de 2400 mp, parata urmand a vea in vedere și această suprafață de teren la soluționarea cererii formulată de moștenitorul - reclamant.
Cu privire la recoltele neculese, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 2268/28.01.2008 pentru defunctul s-a dispus acordarea de despăgubiri deși în de culturi nerecoltate ale românilor și coloniștilor aflat la dosar acesta figurează ca avand culeasă recolta.
Or, aceeasi ar trebui să fie interpretarea data de parata și pentru ceilalți doi defuncți, și chiar daca nu figurează în respectivul tabel, din moment ce, una dintre condițiile colonizării era aceea de a se cultiva direct de către colonist si familia sa, ca profesionisti plugari, terenul arabil atribuit.
De altfel, din declarațiile din dosar rezultă că numitul contractase un credit agricol in vederea cultivarii terenului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Prefectul Municipiului B în calitate de președinte al Comisiei Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998 arată că raportat la situația de fapt pe care o descrie amănunțit, instanța de fond, luând act de renunțarea la judecată privind petitul 1 și parte din petitul 3, trebuia să se pronunțe numai cu privire la completarea hotărârii cu acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2400 mp teren de C și grădină și construcții casă compusă din 2 camere, tindă și grajd, așa cum susține reclamantul, după validarea Hotărârilor nr. 2269/12.06.2003 și nr. 2270/12.06.2003 și încasarea sumelor cuvenite, iar prin Hotărârea nr. 2268/28.01.2008, i s-a acordat despăgubiri și pentru recoltele neculese.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2400 mp teren de C și grădină și construcții casă compusă din 2 camere, tindă și grajd, arată faptul că acesta a fost soluționat în totalitate prin Hotărârea nr. 2269/12.06.2003, și nu parțial așa cum susține reclamantul, prin acordarea de despăgubiri pentru 1000 mp teren aferent locuinței, în conformitate cu prevederile art. 12 din HG nr. 753 din 26 octombrie1998.
Pe baza tuturor actele depuse în completarea dosarului constituit în baza Legii nr.9/1998, cererea solicitantului a fost aprobată prin Hotărârea nr. 2268/28.01.2008, stabilindu-se valoarea totală a compensațiilor.
Hotărârea a fost comunicată beneficiarilor și totodată, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și legii nr. 290/2003 în temeiul art. 34 alin.1, lit.h din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, împreună cu toată documentația în cauză.
Prin comunicarea Hotărârii se arată și calea de urmat în cadrul contestării, conform căreia, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei, în termen de 15 zile de la comunicare, putea face contestație la comisia centrală, precum și faptul că, aceasta, însoțită de dosarul de despăgubiri se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Odată cu validarea hotărârilor nu mai pot fi completate, conform prevederilor art. 7 alin. 1 din legea nr. 9/1998 și art. 8 alin.2 din Legea nr. 290/2003, coroborat cu art. 2 lit. o din nr.HG 361/2005, modificată prin HG240/2006.
Menționează că față de motivele de recurs nu se justifică obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată. Solicită admiterea recursului desființarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, Legea 9/1998 republicată și HG753/1998.
II.Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Finanțelor Publice B arată că în mod greșit instanța a dispus respingerea excepției invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății poate sta în judecată în nume propriu nefiind justificată chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor; se citează prevederile art. 6 din OUG nr. 25/2007. Cu privire la fondul cauzei solicită respingerea acțiunii, hotărârile au fost emise potrivit legii în considerarea documentelor existente la dosar la data soluționării cererilor de despăgubire formulate de intimatul reclamant.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art.304/1 Cod procedură civilă.
La dosar a depus întâmpinare intimatul reclamant solicitând respingerea celor două recursuri. Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B arată că prin încheierea din 7.03.2008 a renunțat la judecarea petitului care privea acest pârât, prin sentința pronunțată s- reținut acest aspect. Cu privire la fondul cauzei arată că era corect și conform legii ca Hotărârile emise să soluționeze sub toate aspectele cererile solicitantului și să dea răspuns motivat la ele fie pozitiv, fie negativ; nu a contestat în acest proces sumele acordate prin Hotărârile 2269/2003 și 2270/2003 ci a solicitat obligarea autorităților să se pronunțe și cu privire la celelalte bunuri solicitate în 1998. Comisia confundă Hotărârea 2268/2003 cu obiectul Hotărârii 2269/2003; prima îl privește pe, unchiul său, iar a doua pe tatăl său.
probele administrate și ajunge la concluzia că prima instanță a procedat corect. Nu a contestat despăgubirile acordate ci a solicitat completarea hotărârilor și cu privire la celelalte bunuri existente în patrimoniul antecesorilor săi, respectiv locuri de casă de 2400 mp, construcții și recolte neculese.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca lipsit de interes, iar recursul pârâtei Comisia Municipiului B de aplicare a Legii 9/1998 ca nefondat.
1) Prin încheierea ședinței publice din 11.04.2008 Tribunalul Brașova luat act de renunțarea la judecarea cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și ca urmare prin dispozitivul Sentinței civile atacate nu s-a mai dispus cu privire la acest pârât.
Față de acest aspect, Curtea constată că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu are interes în promovarea prezentului recurs. Analizarea excepțiilor și problemelor de fond invocate este de prisos raportat la această excepție de fond absolută și peremptorie (a lipsei de interes în atacarea unei sentințe prin care s-a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu acest pârât ).
Recurentul putea eventual solicita cheltuieli de judecată în condițiile art. 246 alin.(3) din Codul d e procedură civilă, dar recursul său nu se referă la acest aspect.
practic urmărit de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor în promovarea prezentei căi de atac nu există în speță. Cererea de recurs urmează a fi respinsă ca lipsită de interes, în consecință nu va mai fi cercetată în fond, respectiv nu vor fi analizate motivele de recurs.
III.Referitor la recursul declarat de pârâtă Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea 2269/12.06.2003 emisă de pârâta recurentă s-a dispus acordarea de compensații pentru bunurile defunctului trecute în proprietatea statului bulgar; respectiv pentru teren agricol și teren aferent locuinței. Prin Hotărârea 2270/2003 s-au acordat compensații bănești pentru bunurile defunctului - teren agricol. Prin Hotărârea 2268/28.01.2008 se acordă compensații pentru bunurile lui - teren agricol, porumb și soarelui.
Pe parcursul desfășurării procesului sumele acordate au fost încasate.
Prima instanță a obligat Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii 9/1998 să completeze hotărârile 2269/2003 și 2270/2007 în sensul de a se pronunța și cu privire la cererile de despăgubiri pentru suprafețele de 2400 mp C și grădină, construcțiile și recoltele neculese.
Recurenta susține că a soluționat în totalitate aceste cereri prin hotărârile pronunțate. Verificând hotărârile Comisiei, Curtea constată că într-adevăr aceasta nu s-a pronunțat în mod clar cu privire la aceste cereri; nu sunt menționate concret compensațiile acordate pentru suprafețele de teren de 2400 mp, C și grădină, construcțiile și recoltele neculese. Dacă conform legii s-ar fi impus limitarea despăgubirilor acordate sau neacordarea de compensații pentru anumite categorii de bunuri, cererea reclamantul trebuia să fie admisă în parte și să se respingă motivat restul pretențiilor. În speță nu s-a procedat așa și deci în mod corect prima instanță a obligat Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 să procedeze la completarea hotărârilor în sensul de a se pronunța cu privire la toate bunurile deținute de defuncții și în anul 1940.
Aceeași dispoziție s-a dat și cu privire la bunurile aparținând lui.
S-a reținut că prin Hotărârea 2268/13.06.2003 refăcută prin Hotărârea 2268/28.01.2008 s-au acordat compensații pentru 10 ha teren agricol, 3 ha porumb și 1 ha soarelui, dar Comisia nu s-a pronunțat cu privire la 2400 mp teren și la construcții.
Acțiunea nu a fost concepută ca o contestație la hotărârile Comisiei ci ca o obligație de " a face ", de obligare a acesteia să se pronunțe cu privire la toate bunurile aparținând antecesorilor reclamantului și pentru care s-au solicitat despăgubiri/compensații în baza Legii 9/1998. Urmare a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea 9/1998 ar fi condus la amânarea încasării sumelor cuvenite stabilite prin hotărârile menționate.
De remarcat și cu alt aspect Legea 9/1998 a fost modificată și completată prin Legea 403/2006 și republicată în 18.04.2007. Doar prin acest act normativ s-a prevăzut că " despăgubirile se acordă sub forma unor compensații bănești distincte pentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele neculese " și stabilește criterii noi de evaluare a despăgubirilor.
Pentru toate considerentele arătate Curtea apreciază că toate motivele de recurs invocate de recurenta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998 sunt neîntemeiate.
În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca lipsit de interes și recursul declarat de pârâta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998 ca nefondat.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 291/CA/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ ca lipsit de interes.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Comisia municipiului B de aplicare a Legii 9/1998 prin prefect împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă Comisia municipiului B de aplicare a Legii 9/1998 prin prefect să plătească intimatului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.10.2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /21.10.2008
Dact./28.10.2008
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
