Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 77/R-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr. 443/CA din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- reclamant și intimații- pârâți NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul- chemat în garanție F prin DGFP A prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere formulată de intimatul- reclamant prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, fiind în imposibilitate de a se prezenta la instanță.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de intimatul- reclamant la dosar neexistând nici o dovadă din care să rezulte imposibilitatea prezentării la instanță.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului- chemat în garanție MEF prin DGFP A, solicită admiterea recursului lor așa cum este formulat în scris, modificarea sentinței și pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a MEF, arătând că acesta nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale a salariaților altor ministere.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Justiției, lasă la aprecierea instanței, modul de soluționare al acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 29.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la plata primei de concediu, pe anii 2004 - 2005, actualizată în raport cu indicele de inflație, la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că a fost angajat al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, în funcția de inspector șef principal și director adjunct, până la data de 31.01.2006, când s-a pensionat.
În această calitate, beneficiază de dispozițiile art. 34.lit.f Legea 293/2004, conform cărora are dreptul la o primă de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară, indexată separat.
Acest drept nu i s-a mai acordat, astfel că, solicită chemarea în garanție a Ministerului economiei și Finanțelor și obligarea virării către ceilalți pârâți a sumelor necesare plății dreptului său.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.06.2007, Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că nu s-a aflat în raporturi de serviciu cu reclamantul, în baza cărora să aibă obligații față de acesta, ci este numai ordonator principal de credite și cea care răspunde de repartizarea fondurilor este Autoritatea Națională a Penitenciarelor, căreia i se subordonează Penitenciarul Colibași.
S-a mai arătat că neplata s-a datorat suspendării operate prin legile anuale ale bugetului de stat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată la 22.06.2007, a invocat de asemenea, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că din fondurile sale nu poate plăti drepturile ce revin altui ordonator principal de credite.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și Fiscal - prin sentința civilă nr.443/CA/17.09.207 a respins excepțiile invocate de pârâți și a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași la plata primei de vacanță pe perioada 2004 - 2005, actualizată conform indicelui de inflație, de la data plății, calculată în raport de timpul efectiv lucrat, a obligat Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor să asigure pârâtului Penitenciarul Colibași fondurile necesare plății acestor drepturi și a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pe care l-a obligat să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond, a reținut, în privința excepțiilor ridicate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, referitoare la lipsa calității lor procesuale pasive, că acestea nu sunt fondate, cu motivația că primul pârât a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite și nu ca angajator, iar cel de-al doilea pârât, în baza calității sale dea dministrator general al alocațiilor bugetare și a obligației de a elibera proiectele de buget pe baza proiectelor celorlalți ordonatori de credite, fiind obligat la asigurarea fondurilor necesare plății. Deci, nu din bugetul propriu, conform interpretării eronate a acestuia, ci ca reprezentant al statului pentru plata drepturilor recunoscute prin lege sau hotărâri judecătorești.
Referitor la fondul cauzei, se reține că reclamantul a fost angajatul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, având calitatea de funcționar public cu statut special, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art.34 lit."f" Legea 293/2004 - R, referitoare la prima de concediu.
Acest drept nu a mai fost acordat reclamantului, fiind succesiv suspendat, prin legile anuale ale bugetului, până la 31.12.20006.
Însă, un drept câștigat nu poate fi înlăturat sau restrâns, decât printr-un act normativ de aceeași natură, ceea ce nu este cazul în speță.
În aceeași notă sunt și dispozițiile constituționale, în raport de care exercițiul drepturilor sau libertăților nu poate fi restrâns decât prin lege și numai dacă se impune, pentru situațiile expres și limitativ prevăzute, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, în mod nediscriminatoriu, fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Dispozițiile constituționale reprezintă o garanție protecției juridice a drepturilor omului, în acord cu normele europene. Ca atare, solicitarea reclamantului este justificată.
Ceilalți pârâți, a considerat instanța de fond, urmează a fi obligați să asigure fondurile necesare efectuării plății sumelor, reactualizate, fiecare în raport cu calitatea sa, respectiv Ministerul Justiției și Autoritatea Națională a Penitenciarelor, ca ordonator principal de credite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, ca administrator general al bugetului de stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen legal, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Ministerul Justiției a criticat hotărârea astfel:
- în mod greșit, s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fără a se ține seama de calitatea și obligațiile fiecărui pârât;
- în mod greșit, s-a dispus obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prima de concediu, atâta vreme cât suspendarea a fost prelungită, succesiv, fiind lipsită de bază legală obligați la plată pe o perioadă anterioară, când dreptul nu există;
- inclusiv, reactualizarea sumei este greșit interpretată de către instanța de fond, prin aceea că daunele interese nu cuprind decât dobânda legală și numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care s-a realizat punerea cu întârziere. De altfel în cauză sunt incidente dispozițiile art.1088 Cod civil, ca atare, nu se puteau datora nici daune interese, neexistând motive de neexecutare imputabile acestuia.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, prin respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea, astfel:
- în mod greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive;
- în mod greșit, s-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat la plata drepturilor salariale între reclamant și acesta neexistând raporturi juridice care să implice vreo obligație din partea sa;
- în altă ordine de idei, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât așa cum este ea reglementată de art.60-63 Cod pr.civilă, recurentul nu are obligația de garanție sau despăgubiri, în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în cauză.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii, prin respingerea acțiunii față de acesta.
Examinând global criticile recurenților - pârâți, deoarece tind la modificarea hotărârii pe temeiul invocat în susținerea lor, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la criticile vizând greșita respingere a excepției lipsei calității lor procesuale pasive, se reține că, în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea lor, dând interpretarea cuvenită calității de parte a fiecăreia dintre părți.
Astfel, Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite este obligat împreună cu Autoritatea Națională a Penitenciarelor în structura căreia se află Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași - ca ordonator secundar de credite, să asigure acestuia din urmă sumele necesare plății dreptului solicitat.
Este adevărat că, raporturile juridice directe sunt încheiate între reclamant și Penitenciarul Colibași, căruia îi revine obligația plății dreptului, în raport cu dispozițiile legale menționate, și nu a celor menționate în criticile pârâtului.
Faptul că o asemenea sumă nu a fost prevăzută în bugetul său, nu constituie un impediment, ca la încetarea măsurii suspendării, să fie alocate fondurile necesare plății, pe perioada anterioară, când dreptul a fost doar suspendat temporar și nu înlăturat definitiv, susținere nedovedită de către pârâți.
De asemenea și în privința reactualizării instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, textele arătate în critică nefiind aplicabile cauzei.
În ceea ce privește critica Ministerului Economiei și Finanțelor privind lipsa calității sale procesuale pasive, nici aceasta nu poate fi primită, întrucât, într-adevăr, raporturile dintre reclamant și minister, nu trebuie primite ca raporturi juridice directe, de natura celor legale între angajator și angajat, ci ca raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza legilor și a hotărârilor judecătorești, în virtutea principiului clasificației bugetare.
Ca atare, interpretarea dată de pârât sub aspectul neîntrunirii calității sale de parte în prezenta cauză, nu poate fi primită, excepția fiind corect respinsă.
Deci, având calitatea de administrator general al bugetului statului, atribuțiile sale impun obligația elaborării principiului bugetului de stat pe baza prevederilor întocmite de ordonatorii principali și secundari de credite, astfel obligația sa derivă din calitatea de reprezentant al statului și nu efectuarea unei plăți din bugetul său propriu.
Sub acest aspect, cererea de chemare în garanție a fost corect apreciată de către instanța de fond, în raport de dispozițiile Legii 500/2002 - privind finanțele publice.
În consecință neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile Legii 293/2004, urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr. 443/CA din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- reclamant și intimații- pârâți NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
31.01.2008
jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Corina Georgeta
