Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 77/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.77
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele și, ambele domiciliate în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1,- și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINAȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 4 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să fie obligați în solidar cei doi pârâți să le plătească, în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, suma de 133.618,20 lei reprezentând 60 % din despăgubirile ce li se cuvin conform Legii 290/2003, să se dispună actualizarea sumelor din cea de a doua tranșă de plată cu dobânda legală comunicată de BNR începând cu data de 15 februarie 2009 și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că cele două reclamante au solicitat despăgubiri pentru bunurile lor rămase în, urmare stării de război și aplicării Tratatului de semnat la la 10 februarie 1947, iar Comisia Județeană P de aplicare a Legii 290/2003 a aprobat această cerere prin Hotărârea 146/2007, stabilind valoarea despăgubirilor la 222.697 lei, s-a înaintat către cererea de efectuare a plății încă din 15 februarie 2007, plata urma să se facă eșalonat, în două tranșe, respectiv 40% până la 15 februarie 2008 și 60% până la 15 februarie 2009, însă, deși al doilea termen s-a împlinit, pârâta nu a efectuat plata, apreciind cele două pârâte că acesta reprezintă refuz de efectuare a unei operațiuni administrative.
La data de 27.03.2009, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene ori a Municipiului B, pentru aplicarea Legii 290/2003, se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, însă, în cursul anului 2007 au fost alocate sume numai pentru plata primelor tranșe din hotărârile considerate restante, respectiv a căror plată nu a fost efectuată în cursul anului 2006.
A mai arătat pârâta că neplata, până în prezent a sumelor datorate a fost cauzată și de emiterea de către Comisia Județeană a Hotărârii nr. 146/2007, fără respectarea revederilor Legii 290/2003, în sensul că nu s-a făcut dovada calității de refugiat a autorului reclamantelor și nici a proprietății la momentul refugiului, la dosar fiind depuse doar declarațiile pe proprie răspundere ale sus-numitelor, însoțite de declarațiile a doi martori, iar acestea din urmă nu au dovedit nici un demers de a obține acte, care să probeze aspectele mai sus învederate. De altfel, deși reclamantelor li s-a adus la cunoștință faptul că nu au dosarul complet, în ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, nu au transmis documentele solicitate.
La rândul său, pârâta Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, pe calea căreia s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de aceea că pârâta are personalitate juridică proprie, acestea revenindu-i obligația achitării sumelor stabilite de Comisiile județene de aplicare a Legii 290/2003.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la solicitarea instanței, s-a depus la dosar un certificat de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, din care rezultă respingerea recursurilor promovate de către pârâtele din prezenta cauză împotriva sentinței nr. 116 din 5 mai 2008 Curții de Apel Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Hotărârea 146 din 9 februarie 2008 emisă de Comisia Județeană P de aplicare a Legii 290/2003 a fost aprobată cererea privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile abandonate în formulată de reclamantele și, s-a stabilit o valoare totală de 222.697 lei reprezentând despăgubiri pentru terenuri, culturi, casă, anexe, și teren aferent, hotărârea rămânând definitivă, întrucât nu a fost contestată de cele două reclamante.
Această hotărâre a fost înaintată pârâtei, ce are personalitate juridică conform art. 17 din HG 57/2008, ce modificat HG 361/2005, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003, iar serviciul constituit în cadrul acestei instituții pentru aplicarea Legii 290/2003 are ca atribuții legale, printre altele, plata despăgubirilor bănești acordate și solicitate conform actului normativ precizat.
Potrivit art. 18 alin.5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, așa cum au fost modificate prin HG 57/2008, plata compensațiilor bănești stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii 290/2003 se achită beneficiarilor în cele trei modalități enumerate de textul de lege, în ceea ce privește pe reclamante, fiind aplicabilă modalitatea precizată la litera, respectiv în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor, cuantumul despăgubirilor acordate depășind 100.001 lei.
Deși, cele două reclamante au solicitat efectuarea plății sumei stabilite prin Hotărârea 146 din 9 februarie 2008, depunând cerere la la data de 15 februarie 2007, în termenul de un an prevăzut de Normele metodologice, ce s-a împlinit la 15 februarie 2008, pârâta nu a îndeplinit obligația legală ce îi incumba, la această dată creanța beneficiarelor despăgubirilor fiind exigibilă, astfel că, prin sentința nr.116 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploieștia admis în parte acțiunea formulată de reclamante, fiind obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantelor, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, prima tranșă de 40% din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea Comisiei Județene P nr.146/2007, reactualizată cu dobânda BNR din 15.02.2008, începând cu această dată, până la data plății efective. Prin aceeași hotărâre, a fost respins capătul de cerere privitor la plata celei de a doua tranșe de 60%, Curtea considerând că suma reprezentând această tranșă devine exigibilă la 15.02.2009, după data promovării cererii și pronunțării hotărârii, astfel că sus-numitele nu au suferit niciun prejudiciu.
Decizia Curții de Apel a devenit irevocabilă prin respingerea de către instanța supremă a recursurilor promovate împotriva ei, fapt ce rezultă din certificatul emis de această instanță și aflat la fila 43 dosar.
Ulterior, pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, reclamantele au chemat, din nou, în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora și la plata celei de a doua tranșe de 60% din sumă, devenită exigibilă la data de 15.02.2009, precum și reactualizarea acestei sume.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea urmează să o respingă, pentru considerentele următoare: legitimarea procesuală pasivă a unei persoane în raportul juridic dedus judecății, se justifică prin întrunirea de către persoana respectivă a poziției de parte împotriva căreia se îndreaptă pretențiile reclamantului, respectiv de persoană obligată în acest raport juridic.
Atâta vreme cât în cursul apărării pe care a înțeles să o susțină, pârâta a invocat lipsa resurselor materiale provocate de starea de pasivitate a statului care nu a alocat sumele necesare plății despăgubirilor acordare potrivit Legii 290/2003, iar statul este ținut să garanteze, pentru respectarea obligațiilor de către instituțiile care îl reprezintă, acesta justifică calitatea procesuală în prezenta cauză. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților funcționează ca organ al Administrației Publice Centrale, în subordinea Ministerului Finanțelor, iar aceasta nu poate achita despăgubirile provenind din aplicarea legilor reparatorii, decât în măsura în care statul alocă fonduri, astfel că realizarea drepturilor reclamantelor este condiționată de pasivitatea statului, manifestată în nealocarea acestor fonduri. Ca atare, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a statului și va menține această pârâtă, ca parte obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, Curtea constată caracterul întemeiat al susținerilor reclamantelor, potrivit următoarelor argumente juridice, în coroborare cu starea de fapt rezultată din aprecierea probelor administrate în speța dedusă judecății:
Pârâta este organ de specialitate al Administrației Publice Centrale în subordinea Cancelariei Primului Ministru, acționând în calitate de reprezentat al puterii statale, actele sale sunt considerate ale Statului Român, care garantează pentru corectă aplicare a hotărârilor emise în numele său, iar în litigiile ce au ca obiect drepturi patrimoniale, statul este reprezentat în instanță prin, astfel că, obligația de plată a creanței pe care reclamantele o au împotriva Statului Român nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acțiunile întreprinse în mod concordant de către cele două pârâte, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor privind plata despăgubirilor celor două reclamante incumbându-le pârâților în mod solidar.
Apărarea pârâtei, potrivit căreia nu s-a efectuat plata, întrucât nu au fost prevăzute sume în buget cu această destinație, urmează a fi înlăturată, ca nedovedită, celor doi pârâți revenindu-le obligația legală de a efectua plata despăgubirilor, în modalitățile stabilite în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 și de a asigura sumele necesare, prin propunerea și alocarea cu această destinație, în bugetul Ministerului Finanțelor.
Nu se poate reține nici apărarea aceleiași pârâte, în sensul caracterului nelegal al hotărârii nr. 146/2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 290/2003, atâta vreme cât nu a administrat în cauză probe din care să rezulte eludarea dispozițiilor acestei legi de către reclamante, prin nedepunerea documentelor solicitate și nici a unor dovezi, în sensul că această pârâtă ar întreprinde, în prezent, demersuri pentru revocarea respectivei hotărâri, ca urmare a nedovedirii de către reclamante a calității de refugiat al autorului lor, sau a proprietății la momentul la care a intervenit refugiul. Un argument în plus este faptul că nici la momentul emiterii hotărârii la nivel local, și nici cu ocazia comunicării ei la, această instituție nu a contestat hotărârea în cauză.
Pe de altă parte, Curtea constată că suma solicitată, reprezentând tranșa a doua de 60% din suma stabilită prin Hotărârea nr. 146/2007, a devenit exigibilă la 15 februarie 2009, astfel că, în prezent cele două reclamante au suferit un prejudiciu reprezentat de suma solicitată. De asemenea, reclamantele au făcut dovada întreprinderii tuturor demersurilor legale pentru obținerea acestor sume, inclusiv prin deschiderea unui cont la Banca Comercială Română SA, pus la dispoziția pentru virarea sumelor datorate, fapt ce rezultă din extrasul de cont depus la fila 46 din dosar.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin neplata la termenul de 15 februarie 2008 a tranșei de 60% din despăgubirile stabilite conform Legii 290/2003, în favoarea celor două reclamante, acestea au fost vătămate în drepturile lor, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, acțiunea fiind întemeiată, urmând să fie admisă ca atare și obligate cele două pârâte în solidar să plătească această creanță, ce va fi reactualizată cu dobânda BNR din 15.02.2009, începând cu această dată și până la cea a plății efective. De asemenea, în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, instanța va stabili ca plata să se efectueze în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantele și, ambele domiciliate în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1,- și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINAȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,-.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamante în termen de 20 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a tranșei a doua în procent de 60% din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea Comisiei Județene P nr.146/2007, ce va fi reactualizată cu dobânda BNR din 15.02.2009, începând cu această dată, până la data data plății efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2009.
Președinte,
- ---
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./05.05.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
