Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 79/R-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de reclamanții, cu domiciliul ales în Pitești, str. -,.3,.C,.8, județul A și de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr.444/CA din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier jr. pentru recurentul- pârât prin DGFP A, în baza delegației de la dosar, avocat pentru recurenții- reclamanți, și care lipsesc, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, același avocat pentru intimații- reclamanți, și care sunt absenți, lipsind ceilalți recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar au fost depuse concluzii scrise din partea recurentului
Apărătorul recurenților- reclamanți precizează că înțelege să susțină recursul depus la data de 08 noiembrie 2007.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a F, care nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale cuvenite unor salariați ai altor instituții.
Av. având cuvântul pentru recurenții- reclamanți, solicită admiterea recursului pe care l-au formulat aceștia și obligarea pârâților și la plata drepturilor pe perioada 2001-2003, având în vedere că pentru această perioadă dreptul a fost suspendat.
Cu privire la recursurile formulate de pârâți solicită respingerea acestora ca nefondate, potrivit concluziilor scrise depuse.
Reprezentanta recurentului MEF, având cuvântul pentru celelalte recursuri, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, în calitate de angajator, pentru a fi obligată la plata primei de vacanță pe anii 2001-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, precum și pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -în calitate de ordonator principal de credite- și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați să asigure în anul 2007 fondurile necesare plății acestor drepturi
In motivarea cererii, reclamanți au arătat ca au avut calitatea de funcționari publici în cadrul DADR A astfel: în perioada 2005-2006; în perioada 2001-2005; în perioada 2005-2006; în perioada 2001-2005; în perioada 2001-2004; în perioada 2004-2006, și pentru aceste perioade sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță. Chiar daca pe perioada respectivă dreptul la plata primei de vacanță a fost suspendat în mod nejustificat prin mai multe acte normative, încălcându-se dispozițiile Constituției României care garantează drepturile și care reglementează că acestea nu pot fi limitate sau cenzurate decât în cazuri deosebite, el nu s-a prescris pe perioada suspendării.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința nr. 444/CA/17.09.2007, Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 si, in consecință, a admis în parte acțiunea reclamanților. A obligat pe pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ A să achite reclamanților prima de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată proporțional cu timpul efectiv lucrat și perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici. A obligat pe pârâții MINISTERUL AGRICULTURII DI DEZVOLTĂRII RURALE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să asigure pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
1. Asupraexcepției prescripțieidreptului la acțiune: plata primei de vacanță a fost suspendată prin lege, anual, pentru fiecare exercițiu bugetar în care trebuia efectuată, suspendarea producând efecte de la 1 ianuarie până la finele anului, 31 decembrie, astfel: Legea nr.743/2001 pentru anul 2002, Legea nr.631/2002 pentru anul 2003, Legea nr.507/2003 pentru anul 2004, Legea nr.511/2004 pentru anul 2005 și Legea nr.379/2005 pentru anul 2006.
Prin actele normative respective nu s-a prevăzut expres că această suspendare anuală se aplică și pentru primele neachitate în exercițiul bugetar precedent.
Începând cu 1 ianuarie al anului următor, data de la care suspendarea nu mai producea efecte, s-a născut dreptul de a cere plata primei de vacanță pentru anul precedent. De la această dată a început să curgă și termenul de prescripție de 3 ani, pentru fiecare exercițiu bugetar, termen în care fiecare funcționar public să-și valorifice drepturile, fie prin plata voluntară, fie pe calea acțiunii în justiție. Astfel, dreptul de a cere plata și termenul de prescripție au început să curgă: de la 1.01.2002 și s-a împlinit la 1.01.2005, pentru anul 2001; de la 1.01.2003 și s-a împlinit la 1.01.2006 pentru anul 2002; de la 1.01.2004 și s-a împlinit la 1.01.2007, pentru anul 2003.
2. Asupraexcepției lipsei calității procesuale pasiveinvocată de Ministerul Economiei și Finanțelor: MEF a fost chemat în judecată pentru ca, în cazul admiterii acțiunii și obligării pârâtei DADR A la plata primei de vacanță, să fie obligat să asigure celorlalți pârâți fondurile necesare plății acestei prime.
Excepția este neîntemeiată, deoarece raporturile dintre aceste părți nu trebuie privite ca raporturile de serviciu existe între reclamant și DADR A, în calitate de angajator, ci ca raporturi ce privesc bugetul și administrarea alocațiilor bugetare, precum și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza unei hotărâri judecătorești.
3. Pe fond, referitor la prima de vacanță: Reclamanții au fost angajații DADR A, având calitatea de funcționar public cu statut special. Dreptul la prima de vacanță este reglementat de Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății". Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate. Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat". Acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001. Textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prima instanță a reținut că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins bugetul pârâtei DADR A, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de administrator general al bugetului statului, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată pentru ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să fie obligat să asigure sumele solicitate prin acțiune, nu din propriul buget, ci din bugetul statului, în calitate de reprezentant al Statului Român.
În aceste calități pot fi obligați să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță.
Pentru modul de calcul al primei de vacanță, prima instanță a avut în vedere perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționar public, cea lucrată în anul pentru care se acordă si efectuarea efectiva a concediului.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanții, și, și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Astfel,pârâtul prin, invocând dispoz. art. 304 pct. 9.proc.civ. a arătat ca în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și a admis cererea reclamanților, obligându-l să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești, întrucât MEF nu poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat si nu poate fi obligat sa plătească drepturile bănești pentru angajații altor instituții. nu are nicio obligație de garanție față de, iar faptul ca acesta din urma nu a calculat si acordat corect drepturile reclamanților nu ii oferă nicio garanție in raport cu MEF.
Atât cât și MEF sunt ordonatori principali de credite si, potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate de alt ordonator principal de credite. MEF nu are nicio implicare in raporturile de munca dintre reclamanți si celelalte pârâte din speță.
Guvernul este cel care răspunde de realizarea prevederilor bugetare si repartizează ordonatorilor de credite sume de la bugetul de stat.
2.Reclamanții, invocând dispoz. art. 304 pct. 7-10.proc.civ. care au criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri a prescripției pentru drepturile aferente perioadei 2001-2003 si neacordării primei de concediu si pentru anii respectivi.
Totodată, au criticat sentința si pentru ca prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, deși acestea au fost cerute prin si justificate.
Recurenții reclamanți au solicitat si in recurs obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
3.Pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Ruralea criticat sentința invocând dispoz. art. 304 pct. 8, 9 si art. 3041.proc.civ. arătând că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, deoarece nu a ținut seama de faptul ca legile bugetului de stat pentru anii 2001-2006 au suspendat aplicarea dispoz. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999/ Suspendarea respectiva a împiedicat producerea efectelor juridice in perioada suspendării, așa cum rezulta din interpretarea dispoz. art. 64 din Legea nr. 24/2000/R privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
In plus, potrivit art. 3 din OG nr. 2/2006 cu privire la salarizarea funcționarilor publici in perioada 2004-2006 ordonatorii principali de credite aveau obligația de a încadra in resursele financiare si in numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. are obligația de a respecta dispozițiile legale prin care s-a dispus suspendarea plății primei de concediu pentru anii. 2001-2003.
4.Pârâta Aa solicitat casarea sentinței si, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților, întrucât plata primei de concediu este inadmisibila in raport de dispoz. OUG nr. 48/2005, dispoz. legilor de aprobare a bugetului de stat pentru perioada in discuție in speță, dispoz. OG nr. 2/2006, OUG nr. 92/2004 si OUG nr. 123/2003. astfel, ordonatorii principali de credite aveau obligația sa se încadreze in cheltuielile de personal si in numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, prin bugetele proprii si prin anexele la acestea, si sa raporteze cheltuielile de personal. Redistribuirea de posturi si fonduri intre ordonatorii principali de credite nu se putea face decât de Guvern. Fondurile DADR au fost aprobate anual prin ordin al ministrului de resort, conform legilor bugetului de stat si, respectiv, al asigurărilor sociale de stat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, prin raportare și la dispoz. art. 3041.proc.civ. înlăturând dispoz. art. 304 pct. 10.proc.civ. care este abrogat, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat cum se va arata, iar cele ale pârâților sunt nefondate.
1. Curtea constată că si au atribuții in ce privește aprobarea cheltuielilor cu drepturile bănești stabilite în cauza de față, incluse de angajator in bugetul instituției.
Astfel, obligațiile sunt reglementate de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și de dispoz. art. 3 lit. A pct.2, 3, 6, 10, art. 4, art. 5 lit. f), g), h) din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Obligația în cauză nu are legătură cu faptul că între ministerul respectiv și reclamant nu există raport de serviciu. Pentru plata unor astfel de drepturi ca cele stabilite in cauza de față, între Ministerul Economiei și Finanțelor și ceilalți ordonatori principali de credite există o obligație de conlucrare în sensul de a include si menține in buget, la dispoziția angajatorilor, fondurile corespunzătoare.
Recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind chemat în judecata nu ca reprezentant al Statului, ci în calitatea de instituție mandatată legal să elaboreze bugetul de stat, și, respectiv, fiind chemat în judecata să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești, iar nu ca să plătească respectivele drepturi către reclamant.
Recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația a asigura menținerea în bugetul pârâtului a fondurilor destinate plății drepturilor reclamanților, precum și obligația de a se preocupa el însuși de găsirea modalităților financiare de satisfacere a drepturilor acestora.
2. In privința recursului reclamanților, Curtea arata următoarele: faptul că exercițiul dreptului reclamanților de a primi prima de concediu - drept prevăzut de art. 34 alin.2 din Legea 188/1999/R privind Statutul funcționarilor publici - a fost suspendat succesiv prin OUG 33/2001 (până la 31.12.2003), prin Legea bugetului de stat pentru anul 2004 nr.507/2003, prin Legea bugetului de stat pentru anul 2005 nr.511/2004, prin OUG 92/2004 și prin Legea 379/2005, nu a afectat existența lui.
Prin urmare, de vreme ce suspendarea a încetat de la 01.01.2007, exercițiul dreptului a devenit posibil cu privire inclusiv la sumele ce trebuiau plătite în perioada suspendării. Dreptul respectiv nu a fost înlăturat în perioada suspendării, ci doar plata sumelor ce intră în conținutul dreptului a fost suspendată.
Dreptul la acțiune al reclamanților cu privire la prima de concediu aferentă anilor pentru care, prin acte normative succesive, s-a dispus suspendarea dreptului, a devenit posibil la momentul la care a încetat suspendarea. Prin urmare, prescripția extinctivă nu poate fi opusă titularilor unui drept câtă vreme exercițiul dreptul respectiv nu a fost posibil. Pentru fiecare din anii din perioada 2001 - 2006, legea a dispus suspendarea plății primei de concediu și, ca atare, reclamanții nu aveau dreptul de a cere plata unui drept suspendat în chiar timpul suspendării lui. Ulterior, odată cu încetarea suspendării dreptului, reclamanții au avut posibilitatea să exercite acest drept și, ca atare, din acel moment se poate calcula termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamanților. Nu poate fi primită interpretarea conform căreia, deși exercițiul dreptul este suspendat, totuși, față de titularul său, curge termenul de prescripție extinctivă.
Potrivit Deciziei in interesul legii nr. LXXVII(77)/ 5 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție si, respectiv, potrivit dispoz. OUG nr. 146/2007, funcționarii publici sunt îndreptățiți sa primească prima de concediu aferenta perioadei 2001-2006.
Prin urmare, si recurenții - reclamanți sunt îndreptățiți să primească prima de concediu începând cu anul 2001 și nu doar cu anul 2004, actualizată cu indicele de inflație la data plății și în aceleași condiții stabilite de prima instanță.
In ce privește cel dea-l doilea motiv de recurs referitor la cheltuielile de judecata, Curtea constată ca recurenții aveau la îndemână dispoz. art. 2812.proc.civ.. Întrucât prima instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri accesorii pe care reclamanții au formulat-o in fața sa, Curtea nu are nicio hotărâre asupra căreia sa poată exercita controlul judiciar. Ca urmare, Curtea nu va retine acest motiv de recurs.
3. si 4. Considerentele sus expuse referitoare la admiterea recursului recurenților reclamanți sunt valabile si pentru soluționarea recursurilor si DADR Cei doi pârâți au obligația de a asigura fonduri si, respectiv, de a plăti reclamanților primele de concediu așa cum a stabilit prima instanța si, respectiv, cum va stabili si instanța de recurs, existenta dreptului reclamanților si întinderea lui fiind stabilite in mod clar si imperativ de către Înalta Curte de Casație si Justiție si de către Guvern.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1-3.proc.civ. Curtea va admite recursul reclamanților, și si va modifica in parte sentința in sensul ca va obliga pe parata DADR A sa le plătească acestora prima de concediu si pentru perioada 2001-2003 reactualizata in raport cu indicele de inflație la data plății si in condițiile stabilite de instanța de fond.
Va menține in rest sentința.
Va respinge ca nefondate celelalte trei recursuri.
Curtea constata ca, deși recurenții reclamanți au solicitat obligarea intimaților pârați la plata cheltuielilor de judecata in recurs, nu au depus nicio dovadă că ar fi suportat asemenea de cheltuieli, astfel ca cererea lor este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților, cu domiciliul ales în Pitești, str. -,.3,.C,.8, județul A împotriva sentinței nr.444/CA din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâta DADR A sa le plătească acestora prima de concediu si pentru perioada 2001-2003 reactualizată in raport cu indicele de inflație la data plății si in condițiile stabilite de instanța de fond.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondate recursurile pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în Pitești,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.
4 ex./13.02.2008
jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Corina Georgeta
