Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.813/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 2009
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.763/CA din 3.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 763/CA din 3.07.2009, Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, având ca obiect anulare Hotărâre nr. 119/24.07.2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate calitatea acesteia de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 modificate prin nr.OUG 6/2008.
Potrivit art. 19 din acest act normativ:
"(1) Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației " 15 1987".
(2) Dovada calității prevăzute la alin (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea. "
Potrivit acestui text de lege pentru a se constata o astfel de calitate ca cea solicitată de reclamantă trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: persoana solicitantă să fi fost privată de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, iar această privare să fi avut ca și consecințe, stabilirea domiciliului obligatorii, strămutare într-o altă localitate sau deportarea.
În cazul reclamantei cea de-a doua condiție este îndeplinită, prin sentința civilă nr. 321/S/04.07.1994 a Tribunalului Brașov, s-a statuat că reclamanta a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 10.01.1989 - 30.08.1990, dar prima condiție cerută de art. 19 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 nu este dovedirea în cauză, respectiv cea privind privarea reclamantei de libertate cu locul de deținere pentru efectuarea de cercetări.
În aceste condiții, întemeiat pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B prin Hotărârea nr. 119/24.07.2008 a respins cererea reclamantei de constatare a calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Greșit reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată ca temei de drept și dispozițiile art. 18 alin. 1, lit. c, din Legea nr. 341/2004 modificată deși acest text normativ se referă la "urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987", iar în cauză tatăl reclamantei a decedat în anul 2008 și nu în urma revoltei mai susmenționată.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta și a solicitat admiterea acțiunii sale întrucât prin sentința civilă nr 321/1994 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a stabilit că a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 10.01.1989 - 30.08.1990. a avut de suferit ca persoană în urma revoltei de la 15 1987 de la A invocat și dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând hotărârea pronunțată, motivele de recurs invocate și dispozițiile art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 321/1994 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a stabilit că reclamanta din prezenta cauză a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 10.01.1989 - 30.08.1990.
Tatăl reclamantei, participant la revolta anticomunistă de la 15 1987 de la B, a fost condamnat și obligat să își execute pedeapsa în localitatea G, soția sa și reclamanta din prezenta cauză, la acel moment minoră, fiind nevoite să îl urmeze.
Stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale prevăzute de lege, în condițiile în care presiunile politice au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Este inechitabil și împotriva spiritului Legii nr. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, respectiv copiii acestora de la beneficiile recunoscute prin lege.
Situația reclamantei trebuie examinată prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ".
Drepturile solicitate de reclamantă, în temeiul Legii nr. 341/2004, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, iar reclamanta are o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța constatată că prin hotărârea pârâtei nr. 119/2008 reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși reclamanta s-a aflat într-o situație similară cu tatăl său, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamantă și alte persoane aflate într-o situație similară cu a ei, astfel că instanța constată că există o încălcare a art. 14.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16 & 33).
Ca urmare, instanța de recurs constată că există o discriminare a persoanelor aflate în aceeași situație juridică și că legea națională nu a reglementat integral aceste stări de fapt. În această speță legea națională se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu dreptul comunitar în materie.
Reclamanta a dovedit că se încadrează în persecuțiile politice enumerate de dispozițiile art.1 alin.1 respectiv se află în situația prevăzută de lit d din acest act normativ și urmează a se dispune în consecință de către instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 736/CA/3 iulie 2009 Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială
Anulează hotărârea nr.119/2008 emisă de pârâtă și constată că reclamanta are calitate de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, în baza art. 1 alin 1 lit d din Decretul lege nr 118/1990, modificat prin OUG nr 6/2008, aprobată prin Legea nr 184/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /28.12.2009
./7.01.2010/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
