Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 865/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta H împotriva sentinței nr.964 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal.
Instanța, față de dispozițiile Legii nr.146/1997 rap. la Decretul-Lege nr.118/1990, constată că din eroare părțile au fost citate cu mențiunea timbrării și nefiind cereri formulate, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-reclamant reiterează cererea de renunțare la judecarea recursului, solicitând totodată respingerea recursului formulat de pârâta H ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 964 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghitas -a admis acțiunea înaintată de reclamantul împotriva pârâtului Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului H - Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 și în consecință s-a dispus modificarea Deciziei nr. 621/2008 emisă de H în sensul că: drepturile se acordă începând cu data de 9 aprilie 1990 în loc de 1 octombrie 2008. S-au menținut celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 621/2008. Acțiunea față de Casa Județeană de Pensii Haf ost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2435/2007 a Tribunalului Harghitas -a stabilit că reclamantul beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că se află în una din situațiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 deoarece printr-o hotărâre judecătorească de constatare, sentința civilă nr. 3817 din 21 decembrie 1995, face dovada că nu și-a putut exercita profesia din cauza persecuțiilor de ordin politic, în cauză fiind incidente prevederile art. 9 din acest act normativ. Perioada în care nu și-a putut exercita profesia este aceea în care reclamantul a fost pensionat ca urmare a unei invalidități de gradul II începând cu luna mai 1987.
Începând cu această dată și până la data la care se prezumă că persecuțiile au încetat, 22 decembrie 1989, reclamantul beneficiază de vechimea în muncă și alte drepturi prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că în mod greșit Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 nu a ținut seama de împrejurările expuse mai sus și că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Din decizia nr. 402 din 23 iulie 2006 emisă de H, rezultă că reclamantul a depus cerere la data de 21 iunie 2007, iar prin sentința civilă nr. 2435/2007 a Tribunalului Harghita, s-a admis contestația și decizia menționată a fost anulată.
În baza acestei sentințe s-a emis decizia nr. 621/2008 de către H, care a stabilit că reclamantul are calitate de beneficiar al prevederilor art. 1 alin. 1 lit. c coroborat cu art. 1 alin. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 1 mai 1987 - 22 decembrie 1989 și că drepturile se acordă începând cu data de 1 octombrie 2008. Conform art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990, drepturile prevăzute de art. 1-3 se acordă de la data adoptării prezentului decret-lege, dar nu mai mult de un an în urmă de la data cererii prevăzute de art. 5 și 6, astfel, aceste drepturi se acordă reclamantului de la data de 9 aprilie 1990, data publicării în Monitorul Oficial al Decretului-lege nr. 118/1990, sens în care s-a dispus modificarea deciziei nr. 621 din 22 octombrie 2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială
Recurentul prezent la ședința publică din 1 octombrie 2009, declară în mod expres în fața instanță că își retrage cererea de recurs și solicită menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală. Această cerere a fost depusă și în scris la data de 26 iunie 2009, situație în care instanța văzând dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă și ținând seama de principiul disponibilității părților, va lua act și va constata renunțarea la judecata cererii de recurs a reclamantului.
În ceea ce privește cererea de recurs formulată de pârâta H, instanța constată că prin cererea formulată se susține că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile cuprinse în art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990, actualizat și republicat, dispoziții potrivit cărora drepturile prevăzute în decretul-lege sus-menționat se acordă de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii. Cererea reclamantului a fost depusă la data de 18 septembrie 2008 și prin urmare, reclamantul putea beneficia de drepturile recunoscute prin decizia nr. 402/2007 începând cu data de 1 octombrie 2008.
Reclamantul, prin întâmpinarea depusă la fila 66 din dosar solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătând că cererea la care face referire pârâta și înregistrată sub nr. 18066 din 18 septembrie 2008, este o revenire pentru a se stărui în soluționarea de către comisie a plângerii înregistrate sub nr. 998 din 19 iunie 1990. Toate hotărârile pronunțate după această dată vizează aceleași drepturi solicitate cu referire la Decretul-lege nr. 118/1990, astfel că se impune ca ele să fie acordate de la data introducerii acestei primei cereri, celelalte cereri depuse fiind o completare a primei cereri și din moment ce ele au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanța era obligată să le acorde de la data solicitării.
Examinând cererea de recurs formulată de pârâtă prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat și republicat, "drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acordă de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii". În speță, prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat acordarea drepturilor recunoscute prin sentința civilă nr. 2435 din 27 septembrie 2007, ca urmare a admiterii contestației formulată împotriva deciziei nr. 402 din 23 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 din cadrul Direcției Prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990, în sensul că perioada 1 mai 1987 - 22 decembrie 1989 se constituie vechime în muncă care se ia în considerare la stabilirea pensiei și a altor drepturi ce se acordă.
Din cuprinsul deciziei nr. 402/23 iulie 2007, decizie ce a format obiectul contestației soluționată prin sentința civilă nr. 2435 din 27 septembrie 2007 Tribunalului Harghita, rezultă că reclamantul a solicita stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă pentru perioada mai 1987 - 22 decembrie 1989 la data de 21 iunie 2007, cererea fiind înregistrată sub nr. 9925.
În condițiile în care prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat acordarea drepturilor recunoscute prin sentința civilă 2435 din 27 septembrie 2007 Tribunalului Harghita și având în vedere faptul că cererea de recunoaștere a acestor drepturi a fost formulată la data de 21 iunie 2007, ținând seama și de dispozițiile art. 15 din Decretul-lege nr.118/1990, curtea urmează să constate recursul ca fiind fondat și să modifice hotărârea primei instanțe, în sensul că drepturile recunoscute prin sentința civilă nr. 2435 din 27 septembrie 2007 vor fi acordate începând cu data de 1 iulie 2007.
Prima instanță la pronunțarea hotărârii recurate nu a ținut seama de modificările și completările Decretului-lege nr. 118/1990 la acordarea acestor drepturi a avut în vedere dispozițiile cuprinse în art. 10, dispoziții care, așa cum s-a arătat mai sus, au fost modificate.
Față de cele prezentate mai sus, instanța în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursul și va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul că va admite în parte contestația formulată de reclamantul și va modifica decizia nr. 621 din 22 octombrie 2008, în sensul că drepturile se acordă începând cu data de 1 iulie 2007, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act și constată renunțarea la judecarea cererii de recurs formulată de, domiciliat în M C,-,. 58, județul H, împotriva sentinței civile nr. 964 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de Direcția de Muncă și Protecție Socială H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva aceleiași sentințe și în consecință, modifică integral sentința atacată în sensul că admite în parte contestația formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu H și modifică în parte decizia nr. 621 din 22 octombrie 2008 emisă de pârâtă în sensul că drepturile se acordă începând cu data de 1 iulie 2007, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: Sz.
-6.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
