Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.87
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul G personal, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură la data de 9.12.2008 reclamantul a depus la dosar înscrisul cu nr.-/28.11.2008.
Reclamantul depune la dosar un înscris intitulat întâmpinare la răspunsul Ministerului Finanțelor Publice. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 17.2008, reclamantul G a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, obligarea pârâtului la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c și din legea 188/1999, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 1.01.2004 până la 22.01.2007.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că are calitatea de fost funcționar public în cadrul pârâtului, iar potrivit dispozițiilor art.31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 13 Titlul III al.2 din Legea 161/2003 pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c și d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.
Susține reclamantul că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispozițiilor art.38 și 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament.
Conform dispozițiilor art.117 din Legea 188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Astfel reclamantul apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat doar suspendarea obligației corelative.
Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999, modificată și republicată.
În dovedirea cererii reclamantul au depus la dosar practică juridică, adeverință privind calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin dispozițiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplinitul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se aprobă funcționarilor publici în anul 2007 "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite":
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, în condițiile în care nu se poate aprecia asupra existenței unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, Curtea reține că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.
Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999.
Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competența de a se substituii legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
În considerarea celor reținute anterior, față de dispozițiile legale menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul G domiciliat în B,-, -0,.3,.6,.440, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
20.01.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
