Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 886/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 886
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Ion
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant mpotriva sentinței civile nr. 934/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA S - SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 09.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 16.03.2009, la 23.03.2009, respectiv pentru astăzi, 30.03.2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 934/F/2008 a Tribunalului Ialomițaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA S - SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, acțiune prin care reclamantul solicitase obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin conform Legii nr. 448/2006, pentru fiul său,.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006, persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil cu handicap beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile prevăzute de OUG nr. 148/2005, drepturi de care poate beneficia, la cerere, numai unul din părinți.
Instanța a reținut că soția reclamantului, mama copilului, beneficiază de concediu pentru creștere și îngrijire copil cu handicap, astfel că reclamantul nu mai este îndreptățit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, a arătat că tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a actelor normative, întrucât el, conform art. 42 alin. 4 din Legea nr. 448/2006, putea opta între calitatea de asistent personal și acordarea acestei indemnizații lunare al cărei cuantum este prevăzut de art. 43 alin. 1 din aceeași lege, fiind egală cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar. Or, mama copilului nu are calitatea de asistent personal al copilului, conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 448/2006, care interzice acest lucru, iar faptul că este în concediu de creștere și îngrijire a copilului nu îngrădește dreptul reclamantului de a solicita acordarea indemnizației.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 martie 2009, pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ a solicitat instanței respingerea recursului ca neîntemeiat.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a reiterat apărările formulate în fața instanței de fond, împărtășite și de instanța de fond, care și-a fundamentat soluția pe ele.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:
1. Problema în divergență în prezenta cauză este aceea a posibilității de cumulare, în persoanele părinților aceluiași copil cu handicap, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului cu handicap grav, reglementată de disp. art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap, respectiv a dreptului de opțiune între asistent personal și indemnizația lunară, reglementat de disp. art. 42 alin. 4 din aceeași lege.
2. Potrivit disp. art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006, "(1)Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil cu handicap beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:
a)concediu și indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condițiile de acordare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007".
Alineatul 4 al aceluiași articol, care a generat prezenta divergență de interpretare, statuează că "De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) și la alin. (2)nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzută la art. 42 alin. (4)".
3. Textul pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, invocatul art. 42 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 prevede următoarele: "(4)Părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav,adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav,pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare".
4. La prima vedere ar părea că cele două indemnizații nu pot fi cumulate în cadrul aceleiași familii, de către cei doi părinți ai aceluiași copil cu handicap, după cum susține pârâtul.
La o analiză atentă a textelor se poate observa însă că legiuitorul nu a reglementat de această manieră cele două indemnizații, făcând în mod expres referire, în art. 12 alin. 4, la imposibilitatea de cumulare a celor două indemnizații în persoana aceluiași părinte.
Interpretarea pârâtului nesocotește însăși intervenția legiuitorului în sensul arătat de reclamant.
Astfel, art. 12 alin. 4 în forma instituită prin modificarea adusă legii de OUG nr. 14/2007, prevedea următoarele: "De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) și la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal, pentru același copil,ori în situația în care celălalt părinte este asistent personal pentru acel copil".
Prin Legea de aprobare a ordonanței însă, recte Legea nr. 275/2007, s-a revenit asupra acestei formulări urmare a unui amendament aprobat, forma adoptată de Parlament a acestui text fiind, în momentul de față, următoarea "De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) și la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzută la art. 41 alin. (3)".
Fiind o situație de exceptare, ea este de strictă interpretare și aplicare, fiind instituită doar în privința acelui părinte care beneficiază personal de drepturile prevăzute de art. 12.
Nu trebuie omis din argumentare nici faptul că indemnizația pentru creșterea copilului în general (inclusiv a copilului cu handicap) este menită a suplini lipsa veniturilor salariale ale părintelui beneficiar al concediului, fiind deci un drept al părintelui, pe când dreptului la asistent personal, reglementat de art. 35 din Legea nr. 448/2006 ("Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal"), cu varianta opțiunii, în cazul copilului cu handicap, între asistent personal și indemnizația lunară, constituie un drept al persoanei cu handicap, în speță al copilului. Faptul că părintele acestuia (sau alt reprezentant legal al copilului) își manifestă opțiunea nu schimbă natura și titularul acestui drept, părintele manifestându-și opțiunea în calitate de reprezentant legal al copilului, în numele acestuia, iar nu în nume propriu.
Altminteri, se pune, printre altele, întrebarea care ar fi, cel puțin pentru perioada primilor doi ani de viață (în care și părintele copilului fără handicap beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului), protecția pe care statului înțelege să o ofere copiilor cu handicap, dacă între aceștia și cei fără handicap nu există, din perspectiva incidentă în cauză, nici o diferență de tratament, mai ales în condițiile în care legea impune părinților acestora o serie de obligații specifice, cum sunt cele instituite în art. 60 alin. 1 lit. a și b, anume "a) să asigure creșterea și îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu handicap;
b) să respecte și/sau să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap.".
În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază prezentul recurs ca întemeiat, astfel că - în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. - îl va admite și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
În consecință, în temeiul art. 42 alin. 4 și 43 din Legea nr. 448/2006, va obliga pârâta la plata către reclamant a indemnizației lunare prevăzută de art. 42 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap, pe durata de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap, pentru minorul, născut la data de 09.09.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 934/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA S - SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a indemnizației lunare prevăzută de art. 42 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap, pe durata de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap, pentru minorul, născut la data de 09.09.2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Eugenia Ion
