Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 957/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatoarea, domiciliată în Tg.-M, B-dul 1 - 2. nr.220,.5, jud.M, împotriva sentinței178/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurenta-contestatoare personal, lipsă fiind intimata
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 2 lei(10 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar anulat la dosar, iar intimata Mad epus întâmpinare(5-7 dosar).
Recurenta depune concluzii scrise și OG nr.137/2000(11-13 dosar).
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-contestatoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, învederând faptul că a fost discriminată politic.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.178 din 18 martie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială M, reținând că reclamanta a absolvit în 1951 Școala Medie Tehnică și așa cum reiese din copia carnetului de muncă a fost angajată la data de 1.10.1951 ca și contabil și magaziner la o cantină din B, iar la 1.05.1952 și-a încetat activitatea, fiind din nou încadrată la 15.07.1952 la B, activitate care a încetat la 20.11.1952 pentru ca ulterior, încadrarea pe funcția de secretar dactilograf la să înceteze la 15.04.1957. În 1958 reclamanta a mai fost angajată la Gospodăria Agricolă.
Reclamanta a solicitat acordarea drepturilor de pensie prevăzute de Decretul Lege 118/1990, susținând că temeiul desfacerii contractului său de muncă a fost 272/1957.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că într-adevăr, temeiul de desfacere a contractului de muncă îl constituie 272/1957, dar din nici un înscris sau mențiune în carnetul de muncă nu rezultă concret articolul din această hotărâre, că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ și i s-a comunicat că nu se refuză plata acestor drepturi, care se va face în 1-3 rate lunare, ulterior fiind consemnată prin instanță. S-a mai reținut că prin acea hotărâre se acordă și compensații pentru cei care intră sub incidența ei și că nu este dovedit că reclamanta nu a primit respectivele drepturi și că nu se poate reține că a fost persecutată politic. Mobilitatea în ceea ce privește locurile de muncă nu a putut fi interpretată de prima instanță drept o dovadă a persecuției politice.
Potrivit art.9 din Decretul Lege 118/1990, persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația în perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice, beneficiază de vechime în muncă pentru perioadele în care s-au aflat în situația respectivă. Instanța de fond a constatat că susținerile reclamantei sunt nedovedite, nu a putut reține că a fost obligată să părăsească localitatea, nu a propus și nu a fost administrată nici o probă pentru a putea convinge instanța de încadrarea reclamantei în prevederile Decretului Lege 118/1990.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamanta care a susținut că a depus toate actele necesare pentru stabilirea dreptului de beneficiar al Decretului Lege 118/1990, în esență susținând că 272/1957 este o lege discriminatorie și că legal nu există, că a fost o "lege" incompletă și antistatală, că nu are nici un articol "unde cei îndreptățiți să se poată adresa pentru abuzurile săvârșite". Recurenta a mai precizat că 272/1957 este un instrument pus în mâna torționarilor să persecute adversarii politici.
Intimata Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece recurenta și-a depus cererea la.M, solicitând drepturile prevăzute de Decretul Lege 118/1990, respectiv vechime în muncă pe o perioadă de 5 ani și că, în baza actelor aflate la dosar, într-adevăr se constată că reclamanta nu a lucrat în anumite perioade, dar nu dovedește faptul că nu și-a putut exercita activitatea pe motiv că a fost persecutată politic. S-a precizat că recurenta nu are o hotărâre judecătorească de constatare a vechimii în muncă și nici nu rezultă din actele depuse caracterul politic al situației pentru a obține acest drept.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin Decizia nr.2397 din 21 octombrie 2008, contestată în cadrul prezentului litigiu, M i-a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta nu face dovada persecuției politice pentru a beneficia de prevederile Decretului Lege 118/1990.
La dosarul instanței de fond s-a depus o copie xerox a 272/1957, act normativ în baza căruia, la 15.04.1957 i s-a desfăcut reclamantei contractul de muncă. Până la acea dată, începând cu 1.10.1951, reclamanta a fost angajată și a încetat activitatea de mai multe ori, iar aplicarea 272/1957 s-a făcut la încetarea contractului de muncă în 15.04.1957, practic fiind disponibilizată. Același act normativ prevedea pentru personalul disponibilizat "avantaje bănești", iar la fila 37 dosar fond s-a depus o copie xerox a unui răspuns adresat la 26 mai 1957 reclamantei, urmare a cererii prin care solicita plata a 75 % din salariul tarifar lunar conform 272/1957. În adresa de răspuns se precizează că nu se refuză plata drepturilor, doar că aceasta se face potrivit art.9 din 272/1957 în rate lunare, începând cu 9 iunie 1957, iar în situația în care gospodăria va avea încasări până la această dată, va putea plăti mai repede o parte din drepturile cuvenite.
Tot din cartea de muncă rezultă că reclamanta a fost din nou angajată, de această dată la Gospodăria Agricolă de Stat, începând cu 1.03.1958 și a încetat activitatea în 10.09.1958, de această dată nefiind indicat temeiul legal, la fel fiind reangajată în această unitate la 27.03.1961 și încetat din nou activitatea la 27.04.1962, situația repetându-se.
Textul art.1 din Decretul Lege 118/1990 prevede în mod expres situațiile în care s-a aflat o persoană pe motive politice și care îi conferă calitatea de beneficiar al respectivului act normativ. Reclamanta nu a reușit să dovedească faptul că a fost persecutată politic și din acest motiv nu ar fi putut să-și exercite profesia. De fapt, reclamanta invocă faptul că 272/1957 ar fi fost o lege incompletă și antistatală și că i s-ar fi aplicat pentru a fi concediată, pentru intimidare și răzbunare pe adversari politici. În concluziile scrise recurenta precizează și că nu a cerut bani pe timpul vechimii, ci reparații conform Decretului Lege 118/1990 pentru persecuție politice, concediere ilegală, discriminare socială.
În contextul deja arătat, față de actele aflate la dosar, în lipsa altor probe, instanța de fond în mod corect a apreciat că faptul că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă nu conduce automat la concluzia că aceasta a avut de suferit din cauza aplicării 272/1957, din motive politice, astfel că soluția de respingere a contestației este temeinică și legală.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliată în Tg.M, B-dul 1 - 2. nr.220.5, împotriva sentinței civile nr.178, pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 18 martie 2009 în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./
Tehnored./
4 ex./23.11.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
