Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 958/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.267/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimatul a depus întâmpinare(9-10 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței criticate; arată că nu a putut dovedi că a fost persecutat politic în perioada anilor 1951 - 1963 întrucât se afla în întreținerea părinților și doar în anul 1963 și-a finalizat studiile.
CURTEA,
Prin sentința nr. 267 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Protecție Socială M, dispunând anularea deciziei nr. 2402 din 28 octombrie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2402 din 28 octombrie 2008 emisă de pârâtă, respectiv decizia nr. 2402 din 8 decembrie 2008, s-a respins contestația formulată de reclamant prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, arătându-se în motivare că din cererea petentului și din adresa primăriei a reieșit numai faptul că părinții petiționarului au fost nevoiți să se strămute la Târgu-M și nu au fost obligați printr-un act emis de către autorități din perioada respectivă și că din declarația părinților petentului dată în anul 1951 prin care au predat averea mobilă și imobilă a gospodăriei lor, a rezultat mai degrabă un motiv economic și situația de chiabur nu și motivul politic.
Situațiile de persecuție considerate ca făcute pe motive politice sunt enumerate la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, petentul încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. e, a fost strămutat într-o altă localitate.
Din declarația numitului R rezultă că petentul a fost strămutat împreună cu familia din motive politice din casa lor proprietate privată din comuna, sat, județul M, într-o locuință din Târgu-M, declarație complinită și cu actul de predare a averii de către părinții reclamantului Gospodăriei Colective a din comuna în anul 1951, ambele dispoziții fiind dispuse în timpul regimului comunist deci se poate considera că sunt acte de represiune pe motive politice care se încadrează în textul de lege invocat, legiuitorul nu a prevăzut cerința unei alte condiții speciale cu privire la strămutare în altă localitate.
Astfel, instanța de fond considerând că petentul a făcut dovada că a fost supus unei persecuții din motive politice împreună cu familia sa, a admis cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta M, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, pe motiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale, respectiv art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, dispoziții în care sunt menționate situațiile de persecuție politică în care s-ar fi putut afla o persoană și care ar justifica acordarea de despăgubiri. Art. 8 din același act normativ prevede și modalitățile în care se pot dovedi aceste situații de persecuție politică, reclamantul nefiind în măsură să demonstreze că s-a aflat în una din situațiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 printr-un mijloc de probă reglementat de acest ultim text de legal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că prin probele administrate în cauză a demonstrat că a fost persecutat politic fiind strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât familia lui a fost considerată ca făcând parte din categoria "chiaburi".
Se arată că autoritățile statului le-au confiscat toată averea, i-au lăsat fără locuință, aspecte ce rezultă din declarația de predare a bunurilor precum și din declarațiile martorilor.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și în limitele art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat însă pentru alte motive decât cele arătate în cererea de recurs, instanța reținând din oficiu nelegalitatea soluționării cauzei în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text legal, "instanța soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."
Verificând modalitatea de soluționare a acțiunii dedusă judecății, în raport de soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate pronunța, raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se poate constata că prima instanță a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia 2402/C din 8 decembrie 2008, emisă de M, prin care i s-a respins reclamantului cererea de stabilirea calității de beneficiar a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, fără însă să dispună obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 sau să constate prin hotărârea pronunțată calitatea reclamantului de beneficiar a acestor drepturi și perioada pentru care i se cuvin acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, precum și data de la care începe să curgă termenul de acordare.
Această modalitate de soluționare a cererii reclamantului de către prima instanță echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, astfel că instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va casa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța urmând să stabilească dacă reclamantul în raport de probele administrate în cauză poate fi beneficiarul drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, iar în caz afirmativ să oblige instituția pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască aceste drepturi sau să-i stabilească ea însăși perioada în care reclamantul s-a aflat în una din situațiile prevăzute de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, care justifică acordarea de despăgubiri și data de la care se impune acordarea acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Județeană de Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.267 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fondS.
-23.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
