Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la 14.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2616 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 06.10.2009 în dosarul nr.34149/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, MUNICIPIUL B - prin Primarul General și MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul - reclamant - prin avocat, fără împuternicire avocațială în acest dosar; intimatul - pârât MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI - prin avocat, cu delegație de substituire din partea avocatului titular, lipsind intimații - pârâți PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B - prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar Ordin de plată, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă, precizând totodată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauză, motiv pentru care solicită cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI precizează la rându-i că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în prezenta cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal. Precizează că are la dispoziție și calea de sesizare a unei instanțe civile, dar, în virtutea drepturilor disponibile ale reclamantului, a ales calea contenciosului administrativ și fiscal.
Apărătorul intimatului MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Astfel cum a constatat și instanța de fond Judecătoria Sectorului 1 este competentă a soluționa litigiul de natură civilă; acțiunea formulată de recurentul - reclamant fiind o acțiune în pretenții, pentru pretinsa lipsă de folosință a terenului reclamantului. Solicită a se avea în vedere faptul că nu se atacă actul administrativ conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ci este o acțiune în pretenții rezultată din nefolosința unui bun imobil proprietatea reclamantului.
Apărătorul recurentului - reclamant, în replică la susținerile formulate de apărătorul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI, solicită a se avea în vedere că nu a atacat niciodată hotărârea CGMB.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2616/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B, privind pe reclamantul și pe pârâții Primarul General al Municipiului B, Municipiul B - prin Primarul General și Municipiul B - Prin Direcția Transporturi, Drumuri și Poduri și a Circulației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul prin petitul acțiunii solicită contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren de 257 mp. în suma totală de 186.732 lei, echivalentul a 44.460 euro, până la data de 12.06.2009. Cum obiectul acțiunii este diferit de expropriere și fără nicio legătură cu aceasta, instanța consideră că nu ne aflăm în prezența unui capăt accesoriu la contestarea unui act administrativ, fiind o pretenție rezultată din nefolosirea unui bun imobil proprietatea reclamantului. De asemenea, obiectul pretenției fiind sub suma de 500.000 lei atrage competența de soluționare a cauzei la judecătorie, conform art.1 din Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, invocând disp. art.44 din Constituția României și art.7 din Legea nr.213/1998, susținând că nr.267/02.11.2006 prin care s-a dispus exproprierea nu a avut doar efectul de a stabili utilitatea publică a terenului expropriat, ci și efecte constitutive în sensul în care, potrivit legii, exproprierea nu poate fi anulată.
Deși în drept nu s-a efectuat transferul de proprietate, în fapt, asupra terenului expropriat se exercită folosința în interes public.
Întrucât prin hotărârea menționată i s-a cenzurat cu desăvârșire exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra terenului, acest act administrativ a avut efecte civile vătămătoare la adresa sa, astfel încât s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Recurentul a făcut referire la opinia doctrinei cu privire la actul administrativ prev. de art.7 in Legea nr.33/1994, apreciind că dacă actul administrativ care are efecte civile este controlat de instanța de contencios administrativ și prejudiciul cauzat de aceste efecte civile trebuie să fie reparat tot pe calea contenciosului administrativ.
S-a apreciat că în speță sunt întrunite toate condițiile specificate de legiuitor în art.2 din Legea nr.554/2004, litigiul fiind de natură contencios administrativă, întrucât una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, în speță notificarea prin care a solicitat contravaloarea lipsei de folosință asupra terenului expropriat.
În opinia recurentului, în speță intervine concursul dintre legea specială (Legea nr.554/2004) și legea generală (dreptul comun) ce se rezolvă în favoarea legii speciale.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că litigiul este de natură civilă, având în vedere obiectul acestuia care constă în obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de teren expropriată.
Susținerea că litigiul ar fi de contencios administrativ pentru că una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, nu poate fi reținută întrucât autoritățile publice nu sunt angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept, în speță de drept civil.
Instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea hotărârii de expropriere și conform art.20 din Legea nr.33/1994, legalitatea hotărârii Comisiei care soluționează întâmpinările formulate potrivit art.14 din aceeași lege.
Prezenta acțiune nu are ca obiect contestarea unuia dintre aceste acte administrative, ci reprezintă o acțiune în pretenții, temeiul acestor pretenții invocat de reclamantă fiind lipsa de folosință a terenului, cea ce determină natura civilă a litigiului.
Mai susține recurentul că prejudiciul cauzat de efectele civile ale actului administrativ trebuie să fie reparat tot pe calea contenciosului administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța poate hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale cauzate de actul administrativ atacat numai în măsura în care acesta este anulat în tot sau în parte.
Cum, în speță, nu se contestă actul administrativ cauzator de prejudicii în opinia reclamantului, respectiv nr.267/2006, instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze acțiunea în pretenții prin care se solicită repararea prejudiciului, aceasta fiind o acțiune de drept comun pentru care competența de soluționare se stabilește în conformitate cu norma generală și nu cu norma specială reprezentată de Legea nr.554/2004, cum în mod eronat se susține în cererea de recurs.
Cât privește invocarea disp. art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, se constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât reglementează acțiunea în anulare a unui act administrativ unilateral formulată de autoritatea publică emitentă în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2616 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 06.10.2009 în dosarul nr.34149/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, MUNICIPIUL B - prin Primarul General și MUNICIPIUL B - PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI PODURI ȘI A CIRCULAȚIEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
04.02.2010
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
