Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 104/R/CA/2008 DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2713/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov secția de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei pârâte și a intimatei reclamanate Compania
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Recursul este declarat în termenul legal și netimbrat conform dispozițiilor instanței.
Se constată că intimata reclamantă Compania RA Bad epus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare, în dublu exemplar.
Instanța având în vedere prevederile art. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 51/2006, invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, ca instanță de fond în soluționarea cererii.
În baza actelor existente la dosare, instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2713/C/5.09.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Compania RA B în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
A fost obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 18,93 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pe perioada 12.11.2004-19.04.2007 aferent debitului de 26, 69 lei; a fost obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr.1792/25.02.2005 a Judecătoriei Brașov, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 266.927 lei, preț pentru serviciile prestate pentru perioada septembrie 2003- octombrie 2004 si suma de 31.050 lei, penalități de întârziere.
Pârâta nu a achitat sumele de mai sus, astfel încât reclamanta a calculat penalități de întârziere în continuare, aferente debitului de 26,69 lei, pe perioada 12.11.2004- 19.04.2007 în cuantum de 18,93 lei.
Fiind justificate pretențiilor reclamantei și temeiul art.51 alin.3 din 51/2006, instanța a admis acțiunea reclamantei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, iar în dezvoltarea motivelor de recurs arată că nu poate folosi apa datorită unor defecțiuni la rețeaua de apă astfel că nu poate să plătească ceea ce nu a utilizat.
La doar a depus întâmpinare intimata Compania RA B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, recurenta neavând calitate procesuală activă, nefiind pârâtă la fondul cauzei.
În ședința de judecată a recursului din data de 19 februarie 2008, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea 51/2006 și ale art. 1 alin. 1, art. 2 alin.1 pct. a și d din Codul d e procedură civilă.
Se constată că, în mod greșit Tribunalul Brașov - secția comercială de contencios administrativ a soluționat cauza în primă instanță, fără a analiza propria competență raportat la dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel se poate reține că: reclamanta Compania SA a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei pentru ca acesta prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 18,93 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Conform art. 1 din Legea 51/2006 această lege stabilește cadrul juridic și instituțional unitar obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Art. 8 stabilește că autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă în tot ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor menționate mai sus.
Raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizator stabilite pe baza prevederilor prezentei legi sunt raporturi juridice de natură administrativă supuse normelor juridice de drept public. La fel raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori pot fi norme juridice de drept public sau privat după caz.( a se vedea art. 9 din legea menționată.)
Art. 36 alin. 1 din Legea 51/2006 precizează în mod expres că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
În speță, se pune problema analizării îndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizatorul serviciului de salubritate pârâtul din dosar și operatorul de serviciul public societatea comercială reclamantă. Deci, raporturile juridice dintre cele două părți bazate pe un contract, sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat ( drept civil sau comercial după caz ).
Într-adevăr art. 51 alin.3 din 51/2006 prevede că: " soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate / prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență ", dar această dispoziție legală trebuie interpretată în concordanță cu scopul urmărit la adoptarea acestei legi.
Legea 51/2006 s-a adoptat în scopul implementării Directivei 92 /13/CEE din 25.02.1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturile și telecomunicațiile.( Oficial al CEE 76/23 martie 1992).
Prin această Directivă au fost excluse utilitățile publice de la procedura achizițiilor publice - derogare de la Directiva 89/665 care se aplică la achizițiile publice în legătură cu bunurile și lucrările iar Directiva 92/13 se aplică la achizițiile privind sectoarele.
Inițial procedura achizițiilor privind bunurile serviciile și lucrările era reglementată în cuprinsul Directivei 89/665. Această procedură este denumită în prezent sectorul clasic. Ulterior achizițiile utilităților publice a creat un sector nou reglementat de Directiva 92/13 acesta fiind denumit sectorul utilităților.
noastră a ales sistemul dualist de implementare a dreptului comunitar și astfel s-a ajuns la adoptarea Legii 51/2006 în materia achizițiilor utilităților.
Legea 51/2006 trebuie interpretată în sensul directivei comunitare în a cărei aplicare a fost adoptată.
Furnizarea unor servicii către persoane fizice sau juridice în baza unor contracte de drept privat nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din lege și directivei comunitare implementate. Chiar dispoziția de la art. 36 menționează în mod expres că aceasta se face în baza unor contracte supuse normelor de drept privat și nu public.
Art. 51 alin. 4 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente în condițiile legii. În consecință litigiul de față care privește neexecutarea unei obligații asumate printr-un contract comercial este de competența instanțelor de drept privat și nu de competența instanței de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov ca instanță de fond și în consecință:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2713/C/5.09.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează și trimite cauza spre soluționare instanței competente Judecătoria Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -19.02.2008
Dact. 21.02.2008 -3 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
