Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1051/CA/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.314/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.314/CA/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului ORAȘUL reprezentat de PRIMAR, având ca obiect plata drepturilor bănești - indemnizație de dispozitiv.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 însă nu vizează funcționarii publici, obiectul acesteia fiind limitat la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și întrucât reclamantul este funcționar public - secretar al Orașului, nu se încadrează în prevederile acestei legi, iar Ordinul nr.496/2003 având o forță juridică inferioară, nu poate acorda mai multe drepturi decât însăși legea care recunoaște anumite drepturi pentru funcționarii publici.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază este prevăzută de pct.9 din Ordinul nr.496/2003, care prevede faptul că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Reclamantul mai arată că s-a urmărit prin acest Ordin nr.496/2003 ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
De asemenea, reclamantul mai susține că pct.31.1 din același ordin arată că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din, iar potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, la nivel național, în alte departamente administrative teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale din Capitolul V impun premise de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare.
În drept invocă prevederile art.304 și art.312 Cod pr.civilă.
Recursul reclamantului în temeiul prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 este scutit de taxa de timbru.
Pârâtul intimat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile legale aplicabile în cauză, instanța constată că este nefundat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul este funcționar public, fiind încadrat în calitate de secretar al orașului, calitate în care solicită acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, invocând Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/28.07.2003.
Prima instanță a reținut că indemnizația de dispozitiv este prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 care însă nu vizează toți funcționarii publici, obiectul acestei legi fiind limitat la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar Ordinul nr.496/2003 deși are caracterul unui act normativ, el are forță juridică inferioară legii, astfel că prin acest ordin nu se poate modifica legea și nici nu se pot acorda mai multe drepturi decât însăși legea care recunoaște anumite drepturi unei categorii profesionale.
Reclamantul este funcționar public în cadrul administrației publice locale, astfel că față de dispozițiile art.1 din Legea nr.138/1999, această lege se aplică numai personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, și Ministerul Justiției.
În art.47 din Legea nr.138/1999 se arată că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, iar la art.49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzut la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin urmare, coroborând aceste prevederi, se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 Legii nr.138/1999, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinul nr.496/2003 cuprinde norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și personalului civil din administrația publică" trebuie interpretat raportat la prevederile legii și sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
În ce privește motivul invocat referitor la încălcarea principiului non discriminării consacrat de legislația internă, și Directiva 2000/EC/78, instanța constată că argumentele invocate nu sunt fondate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate, precum și Protocolul nr.14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile.
În cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în calitate de militari sau polițiști ori personal civil în cadrul autorităților centrale, care au o salarizare și un statut reglementate de norme legale diferite.
În afară de aceasta, conform Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "Instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Concluzionând, Curtea de Apel constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, nefiind incident motivul de recurs invocat de reclamant, astfel că recursul va fi respins ca nefundat potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.314/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
încetat activitatea
Semn.Președintele
Curții de Apel
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
4 ex./07.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
