Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.107
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de reclamantul,cu domiciliul în localitatea F,-, jud.S,împotriva sentinței nr.1654 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S - cu sediul în S, str. - - br.1, județul S și Administrația Finanțelor Publice Comunale
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat M pentru reclamantul, lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului depune chitanța nr. -/22.01.2010 în sumă de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente recursului formulat.
Instanța, verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat M, pentru reclamantul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii, în sensul obligării pârâtelor la restituirea sumei de 5.464 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Indică temei de drept, dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 3 Cod de procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar și în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 03 septembrie 2009 cu numărul de dosar -, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în valoare de 5.464 lei ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării a autoturismului marca VOLKSWAGEN, achiziționat din Uniunea Europeană, plata dobânzii aferentă sumei solicitate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat, în primul rând, că a achitat taxa de poluare impusă de OUG nr.50/2008.
În al doilea rând, prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate o serie de principii, printre care principiul priorității dreptului comunitar față de cel național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării și principiul restituirii in integrum și ab origine a sumelor încasate în baza textelor de lege cu efect echivalent.
În al treilea rând, a arătat reclamantul că a solicitat restituirea taxei de poluare, solicitarea sa fiind respinsă de pârâtă.
În drept au fost invocate disp. Art.10 Legea 554/2004 și art.28, art.90 al.1, art.220 din tratatul CE, art.11, art.148 al.2,4 Constituția României.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare au arătat că taxele au caracter ante factum, fiind datorate și achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Prin OUG nr.50/2008 a fost instituit taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Prin sentința nr. 1654 din 16 octombrie 209, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:
Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.214 ind. 1 și 241 ind. 2, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.214 ind. 1 din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța apreciază că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a invocat în cauză incidența art. 90 al.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.214 ind. 1 Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
In cauza de față rezultă din interpretarea art.214 ind. 2 din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 al. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Instanța a apreciat că cererea reclamantului nu intră sub incidența dispozițiilor art.90 al.1 din Tratatul CE. Textul de lege mai sus menționat are în vedere impozitele interne, de orice natură care se aplică produselor provenind din alte state, impozite care sunt superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, fiind respinsă cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, învederând că a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare și nu taxă poluare, cum eronat a reținut instanța și că probele arătate în cererea introductivă nu au fost analizate.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă este întemeiat.
În primul rând trebuie de precizat că prima instanță, analizând situația de fapt, a constatat că din interpretarea art.214 ind. 2 din Codul fiscal rezultă că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
A reținut tribunalul că se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Ori, deși, s-a reținut principiul supremației dreptului comunitar, precum și incompatibilitatea legislației naționale cu cea comunitară, prima instanță a respins acțiunea.
În aceste condiții cum Tribunalul a reținut în considerente motive de temeinicie a acțiunii pe care, însă, în final a respins-o,Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă și dând prioritate legislației comunitare, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâții intimați vor suporta cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat ales de recurent.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în localitatea F,-, jud.S,împotriva sentinței nr.1654 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S - cu sediul în S, str. - - br.1, județul S și Administrația Finanțelor Publice Comunale
Modifică în totalitate sentința nr. 1654 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal și, în consecință:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 5.464 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă pentru perioada 15.02.2008 și până la data efectuării plății, precum și suma de 539,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.
28.01.2010/2 ex.
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
