Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenți -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în S, Calea nr. 5, -. A,. 9, jud. S, împotriva sentinței nr. 855 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 15 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate reprezentantului intimatului de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 22 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată la 11.01.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S pentru încălcarea prevederilor art. 59 alin. 4, 5, 6, 8, 9 și art. 621, respectiv art. 40 și 28 pct. o din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, solicitând ca instanța, în temeiul art. 18 pct. 4 lit. e din Legea nr. 544/2004 să dispună obligarea pârâtului să-și însușească nerespectarea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 360/2002, prezentarea propriei poziții și despăgubiri pentru daune morale și materiale în valoarea de 100.000 Euro, cu regres împotriva celor vinovați.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că IPJ S, la data de 25 martie 3003, nu a procedat la cercetarea prealabilă privind acuzațiile grave de luare de mită și favorizarea infractorului S, care i-au fost puse în sarcină de către PNA - personal de.
Deși faptele pentru care era acuzat aduceau atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, cercetarea prealabilă era obligatorie și se dispunea imediat după constatarea faptei. Mai mult, după arestarea preventivă din 10.04.2003, membri familiei sale au fost agresați și amenințați de către o grupare de valutiști împotriva cărora reclamantul a luat măsuri de sancționare de peste 50 de ori.
La data de 25 martie 2003, reclamantul a solicitat conducerii IPJ S consultanță juridică asigurată de unitate, după ce procurorii PNA i-au respins succesiv 5 apărători pe motiv de incompatibilitate, cerere refuzată și de către pârât.
A mai arătat reclamantul că pârâtul a dispus în afara legii ca locuința să-i fie blocată de 2 polițiști care nu au permis intrarea-ieșirea membrilor de familie din apartament, fiind arestați la domiciliu, privându-i astfel de un drept fundamental, dreptul la libertate, deși nici împotriva sa și nici a membrilor de familie nu se declanșase urmărirea penală și nici nu exista o acuzație oficială.
Prin Ordonanța nr. 172/ din 11.04.2003, PNA - secția teritorială O, i-a interzis cu desăvârșire contactul cu familia, corespondența cu autoritățile statului, inclusiv cu apărătorii pe toată perioada urmăririi penale care a durat până la data de 28 iulie 2004.
Reclamantul a arătat că a epuizat toate procedurile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, fără ca IPJ S sau să dispună vreo măsură concretă, cel puțin de constatare sau să-i comunice poziția lor, faptul fiind cu atât mai grav pentru că după ce a executat pedeapsa privativă de libertate s-a constatat că acuzațiile de luare de mită în formă continuată nu există, fiind achitat definitiv, iar favorizarea infractorului Saf ost comisă de denunțătorii reclamantului, dosarul fiind pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
S-a mai menționat de către reclamant că a formulat plângere împotriva IPJ S la CEDO, fiind înregistrată cu nr. 5002/2005, iar soluția ce se va pronunța în prezenta cauză va fi avută în vedere de către această instanță de drept internațional privat.
În precizările depuse ulterior la dosar, reclamantul a menționat că și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 8 pct. 1 teza 2 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 111 Cod procedură civilă, respectiv "acțiunea în realizarea dreptului".
De asemenea a arătat că a urmat procedura prealabilă, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin structurile sale, a refuzat să-i răspundă concret, comunicându-i doar că problema excede competențelor acestei instituții.
Prin sentința 855 din 17.06.2008 a Tribunalului Suceava - secția contencios, s- respins acțiunea reclamantului ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
- reclamantul contestă refuzul nejustificat al instituției pârâte de a-i acorda anumite drepturi prevăzute de Legea 360/2002, refuz care - potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004, se asimilează actelor administrativ unilaterale. În această situație, cererea de chemare în judecată poate fi formulată nu mai târziu de un an de la data comunicării refuzului nejustificat.
- reclamantul a fost privat de libertate până la data de 8 august 2006, acțiunea de față a fost înregistrată la 11 ianuarie 2008 deci la 17 luni de la data când au încetat să existe motivele temeinice care l-au împiedicat pe reclamant să introducă cererea pentru recunoașterea drepturilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul susținând că sunt date prev. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
Și-a motivat în fapt recursul arătând următoarele:
- nu este dată excepția tardivității atâta timp cât instanța de fond a omis să pună în calcul situația de excepție în care s-a aflat, el fiind privat de libertate în perioada 10 aprilie 2003 - 9 august 2006 și fiindu- interzis orice contact cu familia, autoritățile statului și apărători.
- în perioada 10.08.2006- 11.01.2008 a formulat mai multe cereri în temeiul art. 8 din Legea 554/2004.
- instanța trebuia să facă aplicarea prev. art. 19 din Decretul 167/1958, să constate ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, Inspectoratul de Poliție județean Sac erut respingerea recursului și menținerea sentinței 855/2008 ca fiind legală și temeinică. S-a arătat că dreptul la acțiune este prescris și că cererea de repunere în termen este inadmisibilă.
Criticile din recurs sunt nefondate.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pe o excepție și anume ca fiind tardiv formulată.
Prin recurs s-a susținut că instanța nu a ținut cont de caracterul de excepție - forța majoră în care s-a găsit până în august 2006 și că instanța trebuia, din oficiu, să- repună în termen.
Potrivit art. 11 al. 5 din Legea nr. 554/2004, termenele prev. de art. 11 al. 2 - cele care își au aplicabilitatea în cauza de față determinat de existența unor motive temeinice - sunt termene de decădere.
Instituția repunerii în termen, reglementată de art. 19 din Decretul 167/1958 își are aplicabilitatea în cadrul termenelor de prescripție nu a termenelor de decădere, cum este cazul de față.
Așa fiind, față de cele sus-menționate, recursul apare ca nefondat urmând să fie respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în S, Calea nr. 5, -. A,. 9, jud. S, împotriva sentinței nr. 855 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/04.02.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
