Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1142
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în comuna, județul S,împotriva deciziei nr. 378 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 3.02.2005 sub nr. 505/2005, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta " ", prin reprezentant legal, obligarea pârâtei la plata sumei de 26.355 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând c/v lipsei de folosință a suprafeței de 3.514 mp teren, situată în intravilanul satului, proprietatea reclamanților, sumă aferentă perioadei oct. 2003 - dec. 2004 și în continuare câte 1.757 USD lunar, cu același titlu.
În fapt, au arătat că sunt proprietari asupra terenului mai sus menționat, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1701/1999 și nr. 2965/1999. Pe acest teren sunt amplasate construcțiile proprietatea pârâtei, cumpărate la 15.05.2002 de la ""
Prin sentința civilă nr. 1265/2003 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă în baza deciziei civile nr. 452/2004 a Curții de Apel Clujs -a respins ca nefondată acțiunea lor în revendicarea terenului, cu argumentul că în momentul cumpărării terenului, acesta era grevat de sarcina preexistenței construcțiilor proprietatea pârâtului, astfel că exercițiul posesiei și folosinței rămân câștigate de pârâtă, reclamanta păstrând dreptul de dispoziție, instituindu-se totodată în sarcina pârâtei obligația lunară de plată a chiriei.
Ulterior soluționării litigiului amintit mai sus, au promovat la Judecătoria Fălticeni acțiune în daune, astfel că prin sentința civilă nr. 10/2005 pârâta a fost obligată la plata sumei de 28.112 USD - 1.757 USD lunar, reprezentând c/v lipsei de folosință a terenului în perioada mai 2002 - sept. 2003.
Aceeași sumă o pretind pentru perioada oct. 2003 - dec. 2004 și în continuare, sumă recalculată conform Hotărârii Consiliului jud. S nr. 28/12.07.2002 ce prevede că în cazul închirierii de terenuri în scop comercial, în mediul rural, se stabilește prețul de 17.000 lei ROL/mp/lună.
Prin sentința civilă nr. 593 din 28.04.2005 Judecătoria Fălticenia admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata sumei de 26.355 USD sau c/v acestei sume în lei la data efectuării plății reprezentând chirie aferentă suprafeței de 3.514 mp teren pentru perioada octombrie 2003 - decembrie 2004 și câte 1757 USD lunar cu același titlu pentru perioada ianuarie - aprilie 2005 plus suma de 41.367.560 lei ROL cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 593 din 28.04.2005 a Judecătoriei Fălticenia declarat recurs reclamanta, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, motivând că terenul respectiv nu este închiriat de către societate, respectiv nu există vreun contract de închiriere spații, iar reclamanților le datorează contravaloarea recoltei pe care aceștia au obținut-o anual, aceasta reprezentând prejudiciul suportat de ei și în consecință, solicitând a se lua în considerare că terenul este deținut de societate ca urmare a înțelegerii intervenite cu reclamanții, într-o perioadă în care reclamantul avea calitate de acționar. Solicită admiterea recursului și desființarea sentinței atacate.
Prin decizia comercială nr. 142/7.12.2005 Tribunalul Suceavaa admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, pârâta, prin administrator, a depus la dosar întâmpinare (filele 6-8 dosar de fond) solicitând, în principal, respingerea acțiunii, întrucât la data cumpărării terenului, cumpărătorii (reclamanții) și-au asumat riscul dobândirii unui teren care avea o anume destinație (terenul fiind în incinta actualei societăți și destinat să deservească activitatea comercială), astfel că nu pot pretinde mai multe drepturi decât cele pe care le-au dobândit în momentul încheierii contractului.
La termenul din data de 27.11.2006 în cauză a fost introdusă în calitate de rec1amantă numita -, ca urmare a decesului reclamantu1ui.
Prin sentința nr. 1061/17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr- acțiunea a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să plătească reclamantelor suma de 7906,5 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3514. teren în perioada octombrie 2003- decembrie 2004 și suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1701/22.06.1991 a cumpărat de la suprafața de 1500 mp teren neproductiv, situat în intravilanul satului și comunei, la locul numit "Sub fabrică", iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2965/19.11.1999 a cumpărat de la suprafața de 2700 mp teren curți-construcții, situat în satul și com., cu mențiune a că pe acest teren se află amplasate niște construcții aparținând ""
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1265/8.07.2003 a Tribunalului Suceava reiese că pârâta a cumpărat aceste construcții de la "" Prin această sentință, definitivă și irevocabilă s-a stabilit că la data cumpărării de către terenurile erau grevate de sarcinile preexistenței unor construcții și desfășurării unor activități comerciale, astfel încât capătul de cerere privind revendicarea terenului a fost respins de către instanță.
Prin sentința civilă nr. 10/2005 a Judecătoriei Fălticeni pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 28.112 USD sau contravaloarea în lei la data plății, daune reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada 15.05.2002 - 27.09. 2003. La stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite nu pot fi avute în vedere doar dispozițiile Hotărârii nr. 28/12.07.2002 a Consiliului Jud. S prin care s-a stabilit că tariful practicat pentru închirierea terenurilor din mediul rural în scop comercial este de 17.000 lei ROL/mp/lună câtă vreme, pe de o parte, între părți nu există încheiat un contract de închiriere, iar pe de altă parte, tarifele cuprinse în această hotărâre sunt aplicabile pentru terenurile aflate în administrarea consiliului județean.
Expertiza contabilă întocmită în cauză (filele 63 - 69 dosar de fond) a concluzionat că în perioada octombrie 2003 - decembrie 2004 societatea pârâtă a obținut un profit de 48.017.956 lei ROL. Totodată, din expertiză rezultă că nu se poate stabili dacă societatea pârâtă s-a îmbogățit ca urmare a folosirii suprafeței de 3514 mp teren fără plata unei chirii și cuantumul acestei îmbogățiri în raport cu perioadele anterioare litigiului, fiind însă cert faptul că folosirea terenului fără plata unei compensații, indiferent de natura sa, a determinat obținerea de către pârâtă a unor avantaje economice și financiare.
Prin hotărârea din 27.04.2002 a Consiliului local (fila 122 dosar de fond) s-a aprobat închirierea suprafeței de 2700 mp teren pentru loc de depozitare material lemnos societății " ", cuantumul chiriei fiind stabilit la 1500 lei/mp lunar.
Împotriva sentinței nr. 1061 din 17.04.2008 a Judecătoriei Fălticeni, au declarat recurs reclamantele și pârâta.
Reclamantele au solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a admite acțiunea în totalitate, în baza art. 304 pct. 9, raportat la art. 3041Cod procedură civilă.
În motivare, au criticat cuantumul despăgubirilor acordate și perioada pentru care acestea au fost stabilite. Ocuparea terenului de către pârâtă a fost dovedită cu martori și expertiză topo, iar reclamantele sunt îndreptățite la daune în limita sumei de 17.000 (ROL)//lună, sumă ce a fost avută în vedere și la pronunțarea sentinței comerciale nr. 1265/8.07.2003 a Tribunalului Suceava, irevocabilă în baza deciziei comerciale nr. 452/2.03.2004 a Curții de Apel Cluj.
Potrivit Anexei 12 la Hotărârea nr. 28/12.07.2002 a Consiliului județean S se prevede un tarif minimal de 17.000 ROL//lună în cazul închirierii de terenuri în scop comercial în mediul rural, iar potrivit Hotărârii nr. 42/30.09.2004 a Consiliului local se prevăd la nivel local aceleași tarife.
Reclamantele au mai precizat că în mod greșit nu s-au acordat despăgubiri în continuare, cel puțin până la pronunțarea hotărârii în primă instanță, în condițiile în care pârâta folosește terenul și în prezent. Dacă s-ar avea în vedere suma pretinsă de reclamante, pârâta datorează suma de 322.585,2 lei (5973,8 lei lunar 54 luni), iar dacă se reține suma acordată de prima instanță, pârâta datorează suma de 28.463,4 lei.
Pârâta a apreciat că hotărârea recurată este nelegală și a solicitat modificarea ei.
În motivare, a arătat că la data cumpărării terenului reclamantele și-au asumat riscul existenței pe teren a unor construcții proprietatea unei alte firme, risc ce constă în imposibilitatea exercitării depline de către cumpărători a atributelor dreptului de proprietate și al acceptării inexistenței vreunui beneficiu ce ar rezulta din lipsa de folosință a terenului, având în vedere că până la data preluării construcțiilor de către pârâtă, reclamantele nu au solicitat și nu li s-a achitat nici o sumă de bani cu acest titlu. Față de neîndeplinirea unei condiții a răspunderii angajate în baza art. 992 cod civil (însărăcirea reclamantelor), prima instanță trebuia să dispună respingerea acțiunii.
În subsidiar, dacă s-ar fi acceptat situația unei însărăciri reclamantelor, instanța avea obligația de a verifica dacă pârâta s-a îmbogățit prin deținerea și exploatarea terenului și limitele acestei îmbogățiri, context în care este corectă referința instanței la prețul de 1500 lei//lună. Reaua-credință a reclamantelor în prezentarea unor date eronate este evidentă, în condițiile în care reclamanta a semnat Hotărârea nr. 42/2004 a Consiliului local în calitate de secretară, astfel încât se află într-un conflict flagrant de interese, motiv pentru care în mod corect prima instanță a înlăturat aplicarea acestei hotărâri locale.
Prindecizia nr. 378 din 10 decembrie 2008 Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a dmis recursul reclamantelor - recurente, a respins recursul pârâtei-recurente și a odificat sentința civilă nr.1061/17.04.2008a Judecătoriei Fălticeni în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta-recurentă să plătească reclamantelor-recurente suma de 376.349,4 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3.514. teren în perioada octombrie 2003- decembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de instanța de fond, în sensul că reclamantele sunt proprietarele suprafeței de 3514. teren situat în intravilanul satului, comuna, județul S, teren ocupat și în prezent de pârâtă, fiindu-i necesar pentru buna desfășurare procesului dfe producție. De asemenea, în mod corect s-a stabilit că folosirea terenului proprietatea altei persoane nu poate fi îngăduită cu titlu gratuit, în lipsa unor raporturi contractuale între părți, astfel încât reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri.
Într-adevăr, în condițiile în care la data cumpărării terenurile erau grevate de sarcinile preexistenței unor construcții și desfășurării unor activități comerciale, și au acceptat riscul de a nu putea exercita toate atributele dreptului de proprietate, însă această limitare nu echivalează cu absența dreptului de proprietate, nici cu neexistența dreptului proprietarilor de a primi o justă despăgubire pentru prejudiciul cauzat de această restrângere. Soluția contrară este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor personale. Împrejurarea că în trecut reclamantele și autorul lor nu au solicitat vreo sumă de bani cu acest titlu nu are nici o relevanță, întrucât ele aveau și au doar un drept la despăgubiri (fiind la latitudinea lor exercitarea sau nu a acestuia), nu și o obligație în acest sens.
Eventualele beneficii obținute de pârâtă prin folosirea suprafeței de 3514. teren nu influențează cuantumul prejudiciului cauzat proprietarilor terenului de lipsa folosinței acestuia, astfel încât argumentele pârâtei în acest sens nu sunt relevante în cauză. Concluziile raportului de expertiză contabilă privind profitul total realizat de pârâtă nu sunt utile soluționării cauzei, întrucât prejudiciul cauzat reclamantelor nu echivalează cu beneficiul obținut de pârâtă din această activitate. Temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 998-999 Cod civil (răspunderea civilă delictuală), nu îmbogățirea fără justă cauză. Art. 992 Cod civil la care face referire pârâta, reglementează plata lucrului nedatorat, fapt juridic ce nu are legătură cu prezenta cauză, nefiind invocat.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamantelor, instanța de recurs a apreciat că suma de 7.906, 5 lei stabilită de prima instanță este nejustificat de mică și nu acoperă prejudiciul suferit. În mod eronat s-a reținut suma de 0,15 lei (1500 ROL)//lună, având în vedere chiria stabilită de Consiliul local pentru închirierea unui teren din pășune către un terț - Serv, astfel cum rezultă din adeverința nr. 1161/20.02.2002 (fila 122 dosar de fond).
Adeverințele nr. 386/25.01.2008 și 4674/3.12.2007 (filele 104, 105 dosar de fond) nu sunt utile în stabilirea cuantumului despăgubirilor deoarece au în vedere închirierea de terenuri situate în alte comune (, ) decât terenul în litigiu.
Pe de altă parte, prin Hotărârea Consiliului Județean S nr. 28/12.07.2002 s-a stabilit, conform Anexei nr. 12, suma de 17.000 ROL //lună pentru închirierea terenului în scop comercial, în mediul rural. Aceiași sumă a fost stabilită și de Consiliul Local, prin Hotărârea nr. 42/30.09.2004 și Anexa nr. 1. Împrejurarea că a semnat în calitate de secretar al comunei această din urmă hotărâre nu influențează cuantumul chiriei pe care nu ea a stabilit-o, ci Consiliul Local al comunei.
De altfel, suma de 17.000 ROL//lună a fost avută în vedere de instanțe și anterior când s-au stabilit despăgubirile cuvenite soților și de la pârâtă pentru suprafața de 686. teren ocupată cu construcții (sentința nr. 1265/8.07.2003 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 167/2003, irevocabilă prin decizia civilă nr. 454/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1114/2004).
Instanța a mai reținut că în condițiile în care pârâta nu a dovedit că despăgubirile datorate reclamantelor sunt mai mici, urmează a le stabili la suma de 1,7 lei (17.000 ROL)//lună, conform hotărârilor nr. 28/2002 și 42/2004. Perioada pentru care au fost acordate aceste despăgubiri este octombrie 2003- decembrie 2008, întrucât terenul era ocupat și la data soluționării cauzei. Pe de altă parte, s-a considerat că nu se justifică acordarea de despăgubiri și după data pronunțării hotărârii, întrucât suma solicitată cu acest titlu reprezintă un prejudiciu viitor, nedovedit și condiționat de ocuparea în continuare terenului de către pârâtă. Există posibilitatea ca reclamantele să dobândească posesia terenului sau ca în cauză să intervină o înțelegere a părților.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta " ", arătând că Tribunalul Suceavaa calificat greșit calea de atac exercitată drept recurs în loc de apel, pronunțând o hotărâre în complet format din trei judecători în loc de doi, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței.
Recurenta precizează că în cauză obiectul litigiului are o valoare superioară celei de 100.000 lei prev. de art. 2821Cod procedură civilă, astfel încât hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă apelului și nu recursului.
Prin întâmpinare, intimatele și - au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că raportat la valoarea obiectului litigiului la momentul promovării acțiunii ( 03.02.2005), care era sub 100.000 lei, competența soluționării în primă instanță a cauzei revenea judecătoriei. Raportat la aceeași valoare și la întinderea obligației de plată instituite prin dispozitivul sentinței primei instanțe, calea de atac împotriva acestei hotărâri era recursul, de competența materială și funcțională a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Împrejurarea că prin Decizia nr. 378 din 10.12.2008, pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Suceavas -a admis acțiunea în limita sumei de 376.349,4 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3.514 mp teren în perioada octombrie 2003 - decembrie 2008, nu este de natură a atrage incidența art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă. Art. 181Cod procedură civilă prevede că instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În temeiul acestui articol, competența materială a instanței este determinată de valoarea pretențiilor sau de valoarea bunurilor indicate în cuprinsul acțiunii introductive (care era sub 100.000 lei). Competența soluționării cauzei în primă instanță a revenit, prin urmare, Judecătoriei Fălticeni, iar calea de atac împotriva hotărârii instanței inițial și legal sesizate este recursul, de competența Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Ambele părți litigante și-au susținut poziția procesuală și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (filele 38 - 40 dosar recurs).
Recursul care în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, este întemeiat.
Potrivit art. 181Cod procedură civilă "Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
În mod corect tribunalul a rămas învestit cu soluționarea căii de atac în momentul în care a constatat că valoarea obiectului litigiului depășește 100.000 RON, însă aceasta trebuia recalificată din recurs în apel și soluționată în complet legal constituit cu doi judecători.
În caz contrar, soluționând un recurs purtat asupra unui litigiu prin care în final, s-au acordat despăgubiri în sumă de 376.349 lei, fără ca, intermediar, să se fi exercitat calea de atac a apelului, se încalcă fragrant prevederile art. 2821Cod procedură civilă, din a cărui interpretare per a contrario rezultă că litigiile al căror obiect au o valoare de peste 100.000 lei, sunt supuse căii de atac a apelului, respectiv recursului.
În mod corect față de valoarea litigiului la momentul investirii, cauza a fost soluționată în primă instanță la judecătorie, însă calea de atac împotriva sentinței primei instanțe era apelul, mai ales că în cererea de "recurs", reclamanții au precizat că pârâta le datorează 322.585,2 lei prin însumarea daunelor anterioare sesizării instanței, cu cele ulterioare sesizării.
Ori, atâta timp cât este unanim admis, de jurisprudență și doctrină, că instituirea, exercitarea și efectele căilor de atac vizând hotărârile judecătorești în sistemul actual al codului d e procedură civilă sunt guvernante de principiul constituțional al legalității, consacrat de art. 129 din legea fundamentală, respectiv că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt numai cele prevăzute de lege și cum, căile de atac trebuie exercitate în ordinea dată de lege, iar componența completelor de judecată este legal stabilită de legea de organizare judecătorească, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va casa decizia atacată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță în apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta, cu sediul în comuna, județul S,împotriva deciziei nr. 378 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează decizia nr. 378 din 10.12.2008 a Tribunalului Suceava, cu trimitere pentru rejudecare ca instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/29.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
