Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 115/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 115/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva Sentinței nr. 837/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGFP A și a Municipiului A I ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 625 lei reprezentând diferența reținută de organele fiscale ca urmare a plății taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - și la plata dobânzii legale calculate potrivit disp. art. 120 din nr.OG 92/2003 pentru întreaga sumă achitată, respectiv 1095 lei până la data de 08.08.2008 iar pentru suma rămasă până la data restituirii efective.
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 39 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că cumpărat din Ungaria - stat membru al Uniunii Europene, un autoturism folosit marca SKODA care a mai fost înmatriculat în acest stat, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 1095 lei percepută în temeiul art. 2141-2143din codul fiscal, că deși a solicitat A restituirea acelei sume, aceasta a dispus doar restituirea parțială a taxei și anume pentru suma de 470 lei, calculată în baza disp. nr.OG 50/2008.
Reclamantul susține că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România această taxă nu se mai percepe.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 și 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 11 și 148 din Constituție, art. 1, art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 274 din codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâtele au solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamantul a uzat de disp. art. 11 din nr.OUG 50/2008 recunoscând aplicabilitatea acesteia, iar prin acțiunea formulată solicită să îi fie restituită taxa de poluare reglementată de acest act normativ, criticând dispozițiile acesteia care au fost menținute și prin nr.OUG 218/2008.
Pârâtele susțin că în prezent taxa de poluare este reglementată de nr.OUG 50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr.OUG 7/2009 care au fost emise cu avizul Comisiei Europene. În opinia pârâtelor suma a cărei restituire se solicită de către reclamant este prevăzută de dispozițiile legale în vigoare, emise în concordanță cu normele europene în domeniu și este datorată de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Prinsentința administrativă nr. 837/CAF/2009a Tribunalului Albaa fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligate pârâtele să-i restituie acestuia suma de 625 lei reprezentând diferența de taxă specială pentru autoturisme achitată de reclamant conform chitanței seria - nr. -/14.01.2008 precum și dobânda legală aferentă sumei de 1095 lei calculată în baza art. 124 alin. 2 din codul d e procedură fiscală începând cu data de 14.01.2008 până la data de 08.08.2008 și dobânda legală aferentă sumei de 625 lei calculată în baza art. 124 alin. 2 din codul d e procedură fiscală aferentă lei începând cu data de 08.08.2008 și până la data restituirii efective, precum și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a
Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIc riticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare.
Se mai arată că taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice, în mod greșit fiind obligată la plata dobânzii calculată începând cu data plății taxei.
În drept, art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1.pr.civ, OUG nr. 50/2008.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă Curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat din Ungaria un autoturism înmatriculat anterior în acest stat comunitar pentru care a fost obligat să achite conform chitantei - nr. -/14.01.2008 în contul Trezoreriei statului suma de 1095 lei cu titlul de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România", percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene (și nu Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene cum a fost indicat eronat în sentință) în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar, chiar dacă motivația acestei concluzii este eronată.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Ca urmare susținerea instanței de fond conform căreia neconformitatea cu dreptul comunitar se datorează faptului cănu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aicinu este relevantă pentru stabilirea caracterului necomunitar al taxei.
Însă, așa cum se arăta în cauzele citate anterior - C-290/2005 și C-333/2005 -în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE.
În consecință taxa reglementată de art. 2141- 2143din Codul Fiscal se impune a fi anulată așa cum a reținut și prima instanță.
*
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 în prezenta cauză nu poate fi acceptată.
Așa cum în mod judicios a stabilit și instanța de fond aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituțielegea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Faptul că suma de 470 de lei reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare a fost restituită reclamantei prin Nota nr. 7009/07.08.2008 emisă în procedura prevăzută de art. 11 din OUG 50/2008, nu este de natură a modifica natura juridică a taxei achitată inițial, respectiv taxă de primă înmatriculare.
O taxă deja achitată nu-și poate modifica natura sau regimul juridic printr-un act normativ ulterior. Ca urmare diferența în sumă de 625 lei a fost considerată în mod eronat taxă de poluare de organul fiscal atâta timp cât introducerea în parcul auto național (moment al exigibilității taxei) s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Întrucât suma plătită de reclamată nu era datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect s-a dispus restituirea integrală a taxei.
*
În fine, cel de-al treilea motiv de recurs, privitor lamomentul de la care încep să curgă dobânzileeste apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
Regimul juridic al dobânzilor, în această materie este reglementat de art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, text conform căruiapentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 nu este incidentă în cauză rămâne de analizat cea prevăzută de art. 70. Conform acestui text:
" (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. "
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 conduce la concluzia că dobânzile se datorează după expirarea termenului de 45 de zile de la data solicitării.
Această concluzie trebuie însă circumstanțiată, pornind de la faptul că termenul de 45 de zile este un termen stabilit la dispoziția organului fiscal, de către legiuitor, pentru soluționarea cererii. În măsura în care cererea este soluționată înainte de expirarea acestui termen nu există justificare rațională pentru a aștepta expirarea celor 45 de zile întrucât eventuala culpă există de la momentul formulării cererii în cazul soluționării nefavorabile a acesteia.
Ca urmare momentul formulării cererii de restituire a taxei este și momentul de referință pentru plata dobânzii prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală, aceasta având caracterul de accesoriu a creanței principale.
Sub acest aspect trebuie reținut că în speță avem de a face cu două cereri de restituire:
- una formulată în baza art. 11 din OUG 50/2008 și în temeiul căreia s-a și restituit o parte din suma, respectiv 470 lei
- cealaltă formulată în temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene pentru care s-a primit răspuns negativ
Soluția adoptată de instanța de fond, respectiv acordarea dobânzilor de la momentul plății taxei, nu poate fi acceptată, pe de o parte pentru că este contrară dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală (alegerea momentului nefiind motivată în vreun fel) iar pe de altă parte pentru că reclamantul nu a putut justifica nicicum pasivitatea sa în perioada 14.01.2008 - 02.07.2008 (data formulării cererii de restituire în temeiul art. 11 din OUG 50/2008) și 07.08.2008 (data restituirii parțiale a sumei) - 10.06.2009 (data formulării cererii de restituire a diferenței de sumă) restituirea taxei făcându-se la cerere.
Pentru prima cerere, cea formulată conform art. 11 din OUG 50/2008 acordarea de dobânzi nu se justifică, atâta timp cât ea a fost soluționată în termenul legal, problema punându-se doar pentru cea de-a doua cerere.
Ca urmare recursul pârâtei se dovedește parțial întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă cu consecința modificării în parte a sentinței, respectiv doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva Sentinței nr. 837/CAF/2009 pronunțată la data de 06.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentei sumei de 625 lei în condițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală începând cu data la care s-a solicitat restituirea diferenței de taxă și până la momentul restituirii integrale a sumei.
Respinge cererea reclamantului privind plata dobânzii aferente sumei de 1.095 lei pentru perioada 14.01.2008 - 08.08.2008.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red./ Tehnored.
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
