Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1229
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 418 din 25 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 854/E/40/2009).
La apelul nominal au lipsit recurenta și pârâții intimați Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B - prin Instituția Prefectului Jud. B și Statul Român - prin MFP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că din eroare a fost citată recurenta cu mențiunea timbrării recursului, întrucât aceasta a achitat taxa judiciară de timbru cu chitanța aflată la 3 ds. revine de la această dispoziție și constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ, înregistrată sub nr. 854/E/40/09 din 17.02.2009, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B - prin Instituția Prefectului Jud. B și Statul Român - prin MFP, obligarea acestora la restituirea sumei de 4.741 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - nr. - din 14.08.2008, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna iulie 2008 a achiziționat din Germania un autoturism marca OPEL ASTRA, iar pentru înregistrarea acestuia în România a fost nevoită să plătească taxa de înmatriculare în cuantumul menționat mai sus, taxă care încalcă prev. art. 28 din Tratatul Uniunii Europene.
A considerat reclamanta că această taxă este nelegală și discriminatorie, întrucât Tratatul UE prevede că sunt interzise toate restricțiile la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent, iar potrivit art. 10 din acest tratat, autoritățile statale au obligația de a lua toate măsurile destinate executării dreptului comunitar.
Prin întâmpinare, Instituția Prefectului Jud. Bai nvocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 418 din 25 martie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin Instituția Prefectului Jud. B, față de care a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B, instanța a apreciat că taxa de înmatriculare achitată de reclamantă este o taxă care se constituie venit la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, acest serviciu nefiind parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează, astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, taxa a fost stabilită în baza elementelor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
Potrivit art. 28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitate la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, iar art. 90 din același tratat stabilește că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a admis că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice, dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 din, lăsând o largă marjă de apreciere în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
A mai reținut prima instanță că, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art. 28 și 90 din.
Pe de altă parte, a remarcat instanța de fond, taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (Spania).
Modalitatea de stabilire a taxei de poluare în forma prev. de OUG nr. 50/2008 ia în considerare mai multe criterii care se aplică uniform autoturismelor la prima înmatriculare, apreciindu-se că, din acest punct de vedere, taxa astfel percepută nu este discriminatorie, întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, nu și eventuale revânzări pe teritoriul României.
A concluzionat tribunalul că, taxa de poluare achitată de reclamantă la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că însăși instanța de fond recunoaște aplicabilitatea art. 28 din, care prevede că în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent.
Art. 28 din Tratatul Comunității Europene prevede că "Restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise în statele membre", iar taxa percepută de autoritățile române are caracterul unei restricții cantitative, fiind susceptibilă de a împiedica comerțul intracomunitar.
Prin aderarea României la Convenția Europeană, Statul Român este obligat conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, printre care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.
Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a disp. art. 28 din, obligație pe care Statul Român a încălcat-o prin impunerea taxei de poluare.
Instanța de fond afirmă că taxa de poluare se achită la prima înmatriculare în România. Acest lucru este adevărat, însă nu înlătură caracterul discriminatoriu al taxei.
Faptul că această taxă se aplică la momentul respectiv și autoturismelor noi, nu justifică aplicabilitatea ei. Prima instanță a apreciat că această taxă nu este discriminatorie pentru faptul că se aplică și autoturismelor achiziționate din România. Nu precizează însă faptul că aceasta se aplică doar autoturismelor noi achiziționate din România. Însă dacă se aplică și acestora din urmă, era discriminatorie și pentru ele. Prin urmare, apreciază reclamanta că nu poate fi invocat faptul că trebuie să achite taxa de poluare pentru autoturismul în litigiu, dacă aceasta se aplică și altora.
Mai susține recurenta că, taxa de poluare este discriminatorie însăși prin nerespectarea art. 28 din, indiferent dacă se aplică și în alte cazuri, cum ar fi autoturismelor achiziționate din România. Mai mult, la momentul actual, taxa de poluare nu se aplică autovehiculelor noi produse de producătorii autohtoni de auto (în speță ), cu o capacitate cilindrică de până la 2000 cmc. Prin urmare, timpul a scos la iveală adevărul, și anume, că taxa de poluare a fost instituită pentru a se stopa importul de mașini second hand, deci aceasta este echivalentul unei taxe de import, ea nu are nici o legătură cu protejarea mediului.
Taxa de poluare este discriminatorie chiar dacă se aplică și în cazurile enumerate, prin urmare nu poate fi invocat faptul că trebuie să achite reclamanta taxa de poluare pentru autoturismul său dacă aceasta se aplică și altora.
Prin urmare, susține recurenta, taxa de poluare este discriminatorie însăși din considerentele enumerate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurenta a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentei, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind de asemenea nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 418 din 25 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 2.07.09
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Sas Remus
