Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1231
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 586 din 27 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța apreciază că din eroare a fost citată recurenta cu mențiunea timbrării recursului, întrucât aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor de la instanța de fond, invocând disp. art. 148 alin. 1 și 2 din Constituție, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. 998/86/09 din 06.02.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea sumei de 2923 lei, la care a fost obligat cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca AUDI, plus dobânda legală aferentă, calculată începând cu data plății și până la restituirea taxei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca AUDI tip B5//A4, iar pentru înregistrarea acestuia în România a fost nevoit să plătească taxa de poluare în cuantumul menționat mai sus.
A considerat reclamantul că prin obligarea la plata acestei taxe au fost încălcate disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene și întrucât supremația dreptului comunitar este statuată și garantată în România la nivel constituțional - art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, prevederile Codului fiscal în vigoare la data efectuării plății referitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv cele cuprinse în art. 2141și 2142, încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile în speță.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât taxa a fost achitată în conformitate cu disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008 ce a abrogat prev. art. 2141și 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin sentința nr. 586 din 27 martie 2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea sumei de 2923 lei, reprezentând taxă specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoutilitarei marca AUDI cu număr de identificare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data achitării taxei până la data restituirii efective. Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 239,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut, în esență că, art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativ fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.
A apreciat instanța de fond că art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, care prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, contravine normelor comunitare cu toate că aparent aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Sintagma "- cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România" impune plata taxei de poluare doar pentru autoturismele importate dintr-o altă țară - în cauză stat membru al Comunității Europene - autoturism care este înmatriculat în acest stat și pentru care, cu ocazia primei înmatriculări în România, trebuie să se plătească taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
În afara autovehiculelor second-hand importate, conform prev OUG nr. 50/2008, obiectul primei înmatriculări în România îl constituie autovehiculele noi, ori pentru acestea, cumpărătorii nu plătesc taxă de poluare.
A reținut prima instanță că, măsura are un evident caracter discriminatoriu, în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand importate, care se încadrează în parametrii prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr. 50/2008, dar nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României, care se încadrează în aceeași parametri ai autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, neputând fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prev. de art. 30 din Tratat.
Art. 28 din Tratatul CE interzice impunerea de restricții cantitative asupra importurilor și toate celelalte măsuri cu efect echivalent, iar conform Curții europene de Justiție, noțiunea de măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative acoperă toate reglementările din cadrul statelor membre care ar putea restricționa real sau potențial, direct sau indirect, activitățile comerciale din cadrul Comunității.
S-a mai reținut că, potrivit art. 17 alin. 1 Cod proc. fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 3, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG nr. 50/2008 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar, nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare, atâta timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă și din prev. OUG nr. 218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plății taxei de poluare nu în funcție de vechimea autoturismului, ci în funcție de proveniența acestuia.
Astfel, disp. art. III din actul normativ mai sus menționat prevăd că autovehiculele MI cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele MI cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 dec. 2008 - 31 dec. 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prev. OUG nr. 50/2008.
Autovehiculelor MI cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor MI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare și în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiționată de prima înmatriculare a unui autoturism, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, arătând că în mod greșit a apreciat prima instanță că taxa achitată de reclamant la data de 12.08.2008 ar fi taxă de prima înmatriculare, achitată în temeiul art. 2141Cod fiscal, întrucât aceasta a fost calculată în temeiul OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și a abrogat prev. art. 2141și 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Mai arată recurenta că, taxa instituită de OUG nr. 50/2008 nu se face venit la bugetul de stat, ci conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ, constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
De asemenea, susține recurenta că, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Concluzionează recurenta că, doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, apreciind că instanța de fond trebuia să se pronunțe cu privire la cererea acesteia de introducere în cauză, în calitate de chemată în garanție, a Administrației Fondului pentru Mediu.
În fine, precizează pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și disp. OUG nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
Recursul este întemeiat și va fi admis, pentru următoarele considerente:
Deși prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a reclamat incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare stabilită prin dispozițiile Codului fiscal cu art. 90, în realitate, față de data achitării taxei a cărei restituire se cere, este evident că în cauză este vorba despre compatibilitatea cu dreptul comunitar a taxei de poluare prev. de OUG nr. 50/2008.
Așa fiind, se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Și ce înseamnă acest lucru? . nu că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind de asemenea nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisia de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
In ce privește aprecierea instanței de fond cu privire la caracterul discriminatoriu născut din aplicarea disp. art. III din OUG nr. 218/2008, Curtea observă că acest act normativ nu era in vigoare la momentul plătii taxei de poluare și a înmatriculării autoturismului în discuție, astfel încât, în aplicarea principiuluitempus regit actum,orice speculație cu privire la pretinsa discriminare operată prin actul normativ menționat excede cadrului acestui proces.
In consecință, constatând că prima instanță a făcut în speță o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ. Curtea, in temeiul art. 312 proc. civ. va admite recursul, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 586 din 27 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința recurată și în rejudecare, respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GM
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 25.06.09
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Sas Remus
