Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B cu sediul în municipiul B,-, județul B în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza mandatului acestuia, împotriva sentinței nr. 1070 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- ) La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere și Înmatricularea Autovehicule B - prin Instituția Prefectului Județului B și reclamantul intimat. |
Procedura este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare. După deliberare, CURTEA, Asupra recursului de față, constată; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare al Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului B și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art.28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3.327 lei, plătită pentru autoturismul cumpărat în anul 2007 din spațiul european, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. În fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestuia în circulație. Apreciază reclamantul că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art.28 din. În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri. Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul disp. art.2411alin. 1 din nr.OUG110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, iar începând cu data de 1 iulie 2008, va intra în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care conține prevederi privind restituirea taxei auto. Totodată s-a invocat excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Prin sentința nr.1070 din 8 octombrie 2008 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - B să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3.327 lei achitată cu chitanța seria - nr.-/16.04.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să plătească acestuia suma de 42 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a respins ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la această instanță, reclamantul a solicitat recunoașterea de către justiția română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din referitor la taxa de primă înmatriculare pretinsă de autoritățile române în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietea sa, solicitând, în consecință, obligarea Statului Român la restituirea contravalorii acestuia. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - B, aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art.28 din, motiv pentru care va respinge excepția invocată față de acesta. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că Trezoreria doar a încasat suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasată în baza legii române. Față de încadrarea juridică a acțiunii, Tribunalul a constatat următoarele: Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate. Față de dreptul pretins prin ac iune de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern. Potrivit acestei dispoziții din sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu carcter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea direcctă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produsele naționale și celor importate ( Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: " pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în cîmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doart ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor ". Având în vedere cele anterior menționate, instanța a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei piețe comune, a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor. Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale ( inclusiv jurisdicțiile ) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne. n același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar. Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor. Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 alin. 2 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații. În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța observă că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi . În consecință, instanța de fond a obligat Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - B să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3.327 lei, achitată cu chitanța seria - nr.-/16.04.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, în temeiul art.274 Cod proc. civilă, a fost obligat pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: - taxa de primă înmatriculare nu trebuie interpretată ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state o aplică sub diferite forme; - taxa de primă înmatriculare nu este îndrepatată împotriva cetățenilor români și a intereselor nosatre ca stat membru al Uniunii Europene; - în acest moment, taxa de primă înmatriculare este legală și este prevăzută în Codul fiscal ca și celelalte taxe, art. 2141fiind introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin nr.OUG 110/2006. Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul și a stopa importul de mașini second-hand, conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe. Conform prevederilor nr.OG 92/2003 republicată, privind Codu d e procedură fiscală, organul fiscal teritorial, respectiv Administrația Finanțelor Publice Municipală B, a efectuat încasarea de primă înmatriculare și pe cale de consecință obligația de restituire a taxei cade tot în sarcina acestuia. Ca urmare, calitatea procesuală pasivă revine organului fiscal teritorial care a efectuat încasarea taxei, și nu Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Recursul este nefondat. Nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care autoritatea care a încasat nelegal taxa e subordonată administrativ Ministerului Economiei și Finanțelor. Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român. Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens: Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries,2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată). În ceea ce privește importarea autoturismelor second-handimportate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată). Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce. O taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produseleprovenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare. Deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebărileadresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia șiîntrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând otaxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât: - taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentruprima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru; - valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristiciletehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificareadin punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă." Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român. Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007. De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România. Pentru aceste motive, În numele Legii, DECI DE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B cu sediul în municipiul B,-, județul B în nume propriu cât și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza mandatului acestuia, împotriva sentinței nr. 1070 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009. Președinte, Judecători, Grefier, Red. Jud. fond Tehnored. MD 2ex/2.02.2009 | 
