Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 13/R-CONT
Ședința publică din 06 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPULUNG, cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 316/CA din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL, cu sediul în Câmpulung,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta- pârâtă Primăria mun. Câmpulung prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-reclamantă - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei- pârâte Primăria mun. Câmpulung, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legislației privind concesionarea terenurilor. în contract a faptului că recuperarea valorii în termen de 10 ani nu este altceva decât un mod de determinare a redevenței, iar aceasta se plătește pe toată durata exploatării bunului, adică pe durata existenței contractului de concesiune.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Primăria Câmpulung, pentru a fi obligată să-i restituire suma de 2.672 lei, reprezentând redevență încasată necuvenit și împreună cu aceasta dobânda legală.
În motivare s-a arătat că la 26 iunie 1998, între părți a intervenit un contract de concesiune convenindu-se că prețul concesiunii este de 69.600 lei mp./an, iar recuperarea sumei totale se face în termen de 10 ani.
Interpretând în mod eronat clauzele contractuale pârâta a pretins reclamantei în continuare achitarea redevenței, deși, începând cu data de 26.06.2008, această obligație era lipsită de suport.
Prin sentința civilă nr.316/CA/2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.668 lei reprezentând redevență încasată necuvenit și dobânda legală, precum și cheltuieli de judecată în sumă totală de 730 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prețul concesiunii convenite de părți este de 69.600 lei/mp./an, iar recuperarea sumei totale se face în termen de 10 ani, termen de ce s-a împlinit în iunie 2008, dată de la care reclamanta nu mai datora nicio sumă de bani cu titlu de redevență, așa cum rezultă și din art.32 din Legea nr.219/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivul prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- contractul dintre părți a avut ca obiect concesionarea unui teren de 150 mp. pe o perioadă de 50 de ani, iar redevența stabilită era de 69.600 lei rol/mp./an, iar valoarea terenului concesionat era de 69.600.000 lei rol, ce trebuia recuperată în termen de 10 ani. Cele două clauze contractuale nu se exclud, ci ele trebuie interpretate împreună;
- menționarea valorii totale a terenului și a termenului de recuperare nu duce la concluzia că, după cei 10 ani nu se mai datorează redevență, cu atât mai mult cu cât astfel se determină redevența conform art.14 din Legea nr.50/1991, act normativ în vigoare la data încheierii contractului.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
O primă observație care se impune este aceea potrivit căreia respectarea principiului tempus regit actum impune să se aibă în vedere dispozițiile actului normativ în vigoare la data încheierii convenției părților, act normativ ce nu este reprezentat de Legea nr.219/1998, lege ce a fost adoptată la 30 noiembrie 1998 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999.
Așa cum corect susține recurenta și cum de altfel rezultă și din convenția părților, actul normativ avut în vedere la încheierea contractului a fost, în principal, Legea nr.50/1991.
Prin acest contract părțile au convenit în art.5 că "Prețul concesiunii este de 69.600 lei/mp./an, așa cum a rezultat din oferta prezentată de concesionar în cadrul licitației.", iar în art.6 că "Recuperarea sumei totale se face în termen de 10 (zece) ani.".
Interpretarea acestor dispoziții legale trebuie să se facă în raport de voința părților, voință ce nu poate să fie însă străină de dispoziția legală în vigoare la momentul realizării ei.
Potrivit art.14 din Legea nr.50/1991 " minimă a prețului concesiunii se stabilește, după caz, prin hotărârea consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a prețului de vânzare al terenului, în condiții de piață, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente".
Singura interpretare ce poate fi dată acestui text de lege este aceea potrivit căreia legiuitorul a dorit să protejeze proprietatea publică, limitând posibilitatea de stabilire a unor redevențe nejustificat de mici. Tocmai de aceea a statuat că redevența se va fixa în așa fel încât, în maxim 25 de ani, să se recupereze întreaga valoare a terenului, ceea ce nu înseamnă, însă, că după 25 de ani concesionarul nu mai datorează prețul folosinței.
Ținând seama de această dispoziție legală și de interpretarea ce se apreciază ca fiind corespunzătoare intenției legiuitorului se reține că dispozițiile art.5 și 6 din convenția părților nu pot determina o altă concluzie. Aceasta și pentru că norma legală precitată fixa o limită maximă de timp, însă, nimic nu s-a opus ca părțile unui contract de concesiune să stabilească o redevență mai mare, care să permită recuperarea valorii terenului concesionat într-o perioadă mai mică de 25 de ani, respectiv în 10 ani.
Această preluare a dispoziției legale are însă, așa cum s-a arătat mai sus, numai rațiunea de a nu permite fixarea unei redevențe derizorie în raport cu valoarea imobilului ce făcea obiectul concesiunii și de aceea se apreciază că expirarea celor 10 ani nu are ca efect stingerea obligației de plată.
Pentru aceste considerente se apreciază că interpretarea clauzelor din contractul administrativ trebuie să se facă astfel încât să răspundă legii în vigoare la data încheierii convenției și cu respectarea regulilor instituite de art.977 și art.978 din Codul civil, interpretare ce impune aprecierea că pretențiile reclamantei sunt nefondate.
În concluzie, reținând că recursul este întemeiat urmează ca, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, să fie admisă calea de atac și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPULUNG, cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 316/CA din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL, cu sediul în Câmpulung,-, județul
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - --- - -- -
Grefier,
Red.GC/14.01.2010
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
