Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.134
Ședința publică de la 03 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier-
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta - - I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect
pretenții, recurs împotriva sentinței nr.3652/22.11.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier,că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 03 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 3652/21 noiembrie 2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta cu sediul în municipiul I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în municipiul I,-, bloc 821 scara A, etaj 1, apartament 4 județul
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a următoarelor sume de bani: 37,5 lei cu titlu de dobânzi la prețul serviciilor pe perioada martie 2004 - decembrie 2005 și 9,28 lei RON cu titlu de penalități întârziere la debitul datorat cu titlu preț servicii prestate pe perioada ianuarie 2006 - iulie 2006.
Respinge capătul de cerere privind plata prețului serviciilor de salubritate pe perioada martie 2004 - iulie 2006, ca fiind rămas fără obiect.
Admite în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și, în consecință, obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta I, criticând-o sub aspectul respingerii pretențiilor sale la plata sumei de 121,53 lei, reprezentând dobânda din totalul de 159,03 lei.
Consideră recurenta că în mod eronat prima instanță a reținut că tabelul depus reprezintă centralizatorul facturilor solicitate deși acesta cuprinde calculul penalităților și dobânzilor legale calculate pentru perioada 30 aprilie 2004 - 31 ianuarie 2007, respectiv a scadenței facturii -/31 martie 2004 ce cuprindea restanțele acumulate de intimată, recunoscute și achitate de aceasta parțial.
În același timp, deși instanța de fond observă că factura -/30 martie 2004 fusese emisă pentru prețul de 6,75 lei și 211,32 lei penalități, totalul fiind de 266,33 lei (restanță de 259,58 lei) preluată de pârâtă la data încheierii contractului și achitate parțial anterior promovării acțiunii și parțial ulterior acestui moment, suma de 211,32 lei făcând parte din totalul de 334,70 lei preluat la încheierea contractului și achitat de aceasta.
Întrucât a operat o recunoaștere a debitului de intimată greșit prima instanță a admis cererea de dobânzi doar cu privire la suma de 37,50 lei, respingând suma de 121,53 lei, deși recurenta era îndreptățită a solicita întreaga sumă de 362,52, iar calculul dobânzilor legale s-a făcut pentru achitarea cu întârziere a facturilor preluate, iar nu a celor emise într-o anumită perioadă (martie 2004 - decembrie 2005), calculându-se, așadar, dobânzi pentru perioada 30 aprilie 2004 - 31 ianuarie 2007.
Având în vedere că suma totală solicitată era de 580,83 lei, consideră că intimata datorează suma de 50,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 276 Cod procedură civilă, iar nu 40 lei cum eronat a reținut instanța de fond.
Solicită, așadar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței de fond în sensul obligării pârâtei și la plata diferenței de dobânzi legale în sumă de 121,53 lei și la 10,50 lei diferență taxă de timbru.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, eronat a reținut instanța de fond că, deși a avut loc o preluare contractuală a unor datorii anterioare perfectarea contractului -/12 ianuarie 2006 dintre părțile litigante, aplicarea coeficientului dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 ar privi doar prețul datorat în intervalul martie 2004 - decembrie 2005, cifrându-se, așadar, la nivelul sumei de 37,5 lei, iar nu la 159,03 lei, cum s-a solicitat de reclamantă.
Ori, raportat prevederilor art. III pct.7 din contractul sus-menționat, recurenta a calculat corect dobânda legală comercială pentru achitare cu întârziere a tuturor facturilor preluate și achitate de intimată, respectiv pentru intervalul 30 aprilie 2004 - 31 ianuarie 2007, în valoare totală de 159,03 lei, așa încât Curtea urmează a admite recursul formulat în cauză, cu consecința modificării în parte a sentinței civile 3652/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, în sensul obligării pârâtei la plata către Ias umei de 121,53 lei, reprezentând dobândă și la cheltuielile de judecată aferente sumei admisă, în sumă de 37 lei, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Vor fi menținute totodată restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de I împotriva sentinței nr. 3652/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâta să plătească reclamantei I diferența de 121,53 lei cu titlu de dobândă și suma de 37 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex
13.03.2008
Tribunalul Iași
Jud. ,
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
