Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 135/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.135
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 39 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtele au depus întâmpinări.
Reprezentanta reclamantului depune împuternicire avocațială și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și arată că obligația plății revine pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T și că a chemat în judecată și pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B întrucât aceasta este ordonator de credite. Prin urmare, arată că înțelege să se judece numai cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T care are calitate procesuală în cauză.
Față de precizarea reprezentantei reclamantului prin care arată că pârâtă este Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T care are personalitate juridică, instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea litigiului.
Reprezentanta reclamantului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 27.01.2010 sub nr-, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T în temeiul Ordonanței de Urgență nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în soluționarea prezentei cauze:
- să se emită, în conformitate cu prevederile art. 5 și 6 din nr.OG 119/2007, o ordonanță care va conține somația de plată către debitoare, pentru suma de 32 419,09 iei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale și a deconturilor justificative emise de reclamant, în temeiul contractului de concesiune nr. 622/01.09.1999, contract completat prin actele adiționale având nr. 8126 din data de 16.08.2005, respectiv actul adițional nr. 4 din data de 31.12.2006; și,
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, respectiv onorariu avocațial conform chitanței anexate, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că, în fapt, între Ministerul Agriculturii și Alimentației B, reprezentat prin d-l, în calitate de concedent și, persoană fizică autorizată, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 622 din data de 01.09.1999.
La capitolul II art. 1 pct. 2 lit. a, unul din obiectivele concedentului este realizarea activităților sanitare veterinare de interes public național, prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenirea transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului, aprobat prin Ordin al ministrului agriculturii și alimentației.
Altfel spus, Ministerul Agriculturii și Alimentației era beneficiarul prestațiilor efectuate de către reclamant, conform obligațiilor ce și le-a asumat prin această convenție.
Acest contract s-a completat cu actul adițional nr. 8126/ 16.08.2005. Potrivit punctului II din contract, obiectul contractului de concesiune se completează cu identificarea și înregistrarea bovinelor. Acest act adițional era valabil până la data de 31.12.2006.
La data de 31.12.2006 a fost încheiat actul adițional nr. 4 la contractul de concesiune, între Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin T, și Cabinetul medical-veterinar Dr. prin care a fost modificat contractul de concesiune; la art. I se arată că durata actului adițional la contractul de concesiune nr. 622 din 01.09.1999 referitor la completarea obiectului contractului de concesiune cu activitatea de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine, ovine, caprine și suine, se prelungește de la data de 31.12.2006 până la finalizarea atribuirii contractului de servicii, în urma desfășurării procedurii legale.
Reclamantul arată faptul că în temeiul acestui contract de concesiune și în baza actelor adiționale prin care acesta a fost prelungit, a prestat activități de identificare și înregistrare bovine și ovine, porcine și caprine în baza cărora a emis facturi fiscale și deconturi justificative, îndeplinindu-și astfel sarcinile prevăzute la art. 7 alin. 7 din contract.
Mai arată că aceste deconturi justificative au fost avizate și aprobate de medicul veterinar al Circumscripției Sanitare Veterinare Zonale-, precum și de Serviciu, dr.. Deconturile însoțesc facturile fiscale aferente sumelor înscrise în acestea și au fost înregistrate la sediul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în vederea decontării, respectiv a efectuării plăților.
Toate facturile ce însoțesc deconturile au fost aprobate spre plată, fiind însușite de reprezentanții Direcției prin aplicarea ștampilei instituției și mai mult decât atât, toate facturile fiscale poartă mențiunea "bun de plată", mențiune aplicată în urma aprobării acestora la plată. Cuantumul total al acestor facturi fiscale este de 32.419, 09 lei.
Arată că la data de 11.08.2009, a depus la sediul Direcției Sanitar Veterinare notificare și invitația la conciliere directă, înregistrată sub nr. 15627/11.08.2009, în încercarea de a soluționa prezentul litigiu pe cale amiabilă iar în răspunsul la notificare al Direcției nr. 16796 din data de 26.08.2009, aceasta învederează faptul că instituția a solicitat și solicită periodic fonduri pentru serviciile veterinare prestate de medicii veterinari în baza contractelor de concesiune Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite. De asemenea mai arată că în funcție de sumele alocate de către ordonatorul principal de credite, instituția va proceda la întocmirea ordinelor de plată către prestatori.
Solicite să se constate că Direcția Sanitar Veterinară prin răspunsul la notificare nu contestă debitul, ba mai mult, recunoaște suma ce o datorează ca fiind în sold cu titlu de debit.
Cererea prin care a solicitat achitarea debitului este întemeiată pe dispozițiile nr.OG 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Consideră că prezenta creanță deținută de reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de acest act normativ și anume:
- Creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
- Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
- Oat reia condiție se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanței, în sensul că singurul mijloc de probă admis în cadrul somației de plată sunt înscrisurile.
Privitor la prima condiție, reclamantul arată că aceasta este îndeplinită fiind vorba de o obligație patrimonială comercială, obligație care a fost asumată printr-un contract de concesiune, încheiat între o persoană fizică autorizată, și Ministerul Agriculturii și Alimentației - Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, în calitate de concedent.
Cu referire la cea de-a doua condiție, arată că potrivit art. 379 alin. 3 Cod proc. civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este certă deoarece ea rezultă din însuși înscrisul constatator al creanței, și anume contractul de concesiune ce cuprinde semnăturile părților, mențiunea bun și aprobat precum și formalitatea multiplului exemplar.
Art. 379 alin 4 Cod proc. civ. definește caracterul lichid al creanței astfel: "Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală."
Prezintă o serie de argumente pentru care consideră întrunit caracterul cert și lichid al creanței:
- câtimea creanței rezultă din facturile fiscale și din deconturile justificative emise în conformitate cu obligațiile prevăzute la art. 7 alin. 7 din contractul de concesiune;
- toate facturile fiscale sunt însoțite de deconturi justificative, depuse spre aprobare prin înregistrarea la. T;
- deconturile au fost aprobate prin semnăturile organelor de conducere și aprobate spre plată către reclamant;
- facturile fiscale sunt stampilate și semnate de către organele de conducere ale T, purtând mențiunea "bun de plată."
Cu privire la ultima condiție, aceea de creanță exigibilă, reclamanta arată că aceasta înseamnă o creanță cu scadența împlinită, deci a cărei executare poate fi cerută imediat de către creditor. În cazul de față, consideră că și această condiție este îndeplinită, în cazul în care în contract nu este prevăzut în mod expres un termen pentru plată, creanța a devenit exigibilă din momentul nașterii raportului juridic obligațional, adică din momentul efectuării prestațiilor și întocmirea deconturilor justificative și înregistrării facturilor fiscale însoțite de deconturile justificative la.
creanței diferă după cum aceasta este pură și simplă sau afectată de modalități. Astfel, în cazul obligațiilor și simple, creanța devine exigibilă chiar din momentul nașterii raportului juridic obligațional. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai din momentul împlinirii acelui termen, ceea ce în speța de față nu este cazul.
Referitor la cea de-a treia condiție reclamantul arată că își justifică prezenta acțiune pe înscrisurile depuse la dosar în fotocopie conformă cu originalul.
Reclamantul conchide arătând că se află în "posesia" unei creanțe certe, lichide și exigibile, raportat la dispozițiile nr.OG 119/2007, cererea fiind întemeiată, iar pe cale de consecință solicită instanței a emite, în temeiul art. 5 și 6 din acest act normativ, o ordonanță care să conțină somația de plată a acestei sume arătate în cuprinsul cererii.
În drept, invocă art. dispozițiile art. 5-10 din nr.OUG 119/2007, art. 2 alin. 1 lit. c), art. 8 alin. 2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T prin care solicită respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de reclamant.
În motivare se arată că în principal invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției noastre în prezentul litigiu.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În cazul în care se constată, de către instanță, că cererea a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea va fi respinsă, urmând ca raportul juridic să fie soluționat între părțile care au calitatea corespunzătoare.
Arată că instanța este obligată să facă această verificare în privința oricărei acțiuni, indiferent dacă are ca obiect realizarea dreptului sau numai constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
Astfel, arată pârâta, reclamantul se prevalează de un contract de concesiune nr. 622/01.09.1999 în care se arată clar că parte contractantă nu este instituția pârâtă ci Ministerul Agriculturii și Alimentației, și de acte adiționale în care parte contractantă este Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de concedent.
Potrivit art. 63 lit. a din nr.OG 42/2004 privind organizarea activității veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările ulterioare, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor "organizează serviciile sanitar-veterinare de stat si stabilește necesitățile de finanțare ale acestora" iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 1415/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor si a unităților din subordinea acesteia, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor "conduce serviciile sanitar-veterinare de stat și stabilește organizarea și necesitățile de finanțare a acestora".
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din nr.HG 1415/2009 și a dispozițiilor art. 66 alin. 4 din nr.OG 42/2004 privind organizarea activității veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările ulterioare, "Președintele Autorității este ordonator principal de credite".
Pârâta mai invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, precum și excepția tardivității formulării plângerii.
Având în vedere că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OUG nr.119/24.10.2007, pârâta arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege pentru promovarea
acțiunii.
Potrivit art. alin.1 din OUG 119/2007, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale" iar prin contract comercial se înțelege, potrivit aceluiași text de lege, "contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani".
Deci, pentru admiterea acțiunii, reclamantul trebuia să facă dovada nu numai a unei creanțe certe, lichide și exigibile, ci și a unei obligații de plată care să rezide dintr-un contract comercial.
Or, arată pârâta, raportat la prevederile art. 379 din Codul d e procedură civilă și OUG nr. 119/2007, creditorul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative cerute de lege, nedovedind nici caracterul cert, lichid, dar nici exigibil al creanței.
De asemenea, solicită să se constate că în speță nici nu se poate reține îndeplinirea cerințelor unui contract comercial, în condițiile impuse de dispozițiile procedurii speciale instituite de OUG 119/2007, cu modificările ulterioare, nefiind vorba de un contract încheiat "între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă".
Conform art. 7-9 Cod Comercial, sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuita, și societățile comerciale iar faptele de comerț, raportat la art. 3-6, sunt actele juridice si operațiunile prevăzute de Codul Comercial și calificate ca atare, prin săvârșirea cărora se raporturi juridice specifice, de comerț, reglementate tot de Codul Comercial.
Analizând aceste dispoziții legale, raportat la statutul reclamantului, organizat sub formă de Cabinet medical veterinar (deci nu societate comercială) și la natura serviciilor pe care acest cabinet le efectuează și a căror contravaloare o solicită (care nu se încadrează în categoria faptelor de comerț, acestea fiind acțiuni de înregistrare și identificare a animalelor, prevăzute de legiuitor pentru anul 2008 în nr.HG 515 din 14 mai 2008 pentru aprobarea acțiunilor sanitar - veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, precum și alte acțiuni prevăzute în alte programe naționale, precum și a tarifelor aferente acestora pentru anul 2008), deci acțiuni publice de interes național al căror tarif este prevăzut de lege, pârâta consideră că cerința contractului comercial cerută de lege, nu este îndeplinită.
Ca atare, arată pârâta, în lipsa îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru promovarea acțiunii prin intermediul procedurii speciale a somației de plată reglementate de OUG 119/2007, solicitarea din cuprinsul acțiunii reclamantului, de plată a sumei de 32.419,09 lei, raportat la dispozițiile OUG 119/2007, este, în aceste condiții, inadmisibilă.
Mai arată cu referire la pretențiile reclamantului, faptul că instituția pârâtă a solicitat și solicită periodic fonduri pentru serviciile veterinare prestate de medicii veterinari în baza contractelor de concesiune și a contractelor de prestări servicii (printre care și cele efectuate de către reclamanți), Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate Adresei DSVSA T cu nr. 16796/26.08.2009 (anexate prezentei) în funcție de sumele alocate de către ordonatorul principal de credite, instituția noastră procedând la întocmirea ordinelor de plată către prestatori.
tuturor fondurilor necesare achitării contravalorii acțiunilor de identificare și înregistrare a animalelor, de către ordonatorul principal de credite, a condus la imposibilitatea achitării, de către instituția pârâtă, a tuturor sumelor cuprinse în cadrul documentelor justificative depuse de prestatori, fapt care a condus și la neplata tuturor sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor de identificare și înregistrare a animalelor invocate de reclamanți.
Mai arată că art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, prevede că "Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
De asemenea, art. 52 alin. 4 din actul normativ invocat mai sus, prevede că "plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile".
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115-118 din Codul d e procedură civilă, nr.HG 1415/2009, nr.OG 42/2004 aprobată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările ulterioare, nr.OUG 119/2007, cu modificările ulterioare.
Analizând cu prioritate, conform disp. Art. 137 și art. 158. pr. civilă excepția necompetenței materiale, excepție invocată de către instanță din oficiu, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va dispune declinarea competența materiale pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamant, în favoarea TRIBUNALULUI TIMIȘ, pentru următoarele considerente;
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează instanța competentă în materie de contencios administrativ, prevede că, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, pârât este o autoritate publică locală, iar obiectul litigiului este sub limita de 500.000 lei, astfel că pe fond cauza se va soluționa de către Tribunalul Timiș - SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată și precizată de reclamanta CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T în favoarea TRIBUNALULUI TIMIȘ - SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./12.03.2010
Tehnored./17.03.2010
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2010
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Secția contencios administrativ și fiscal
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, având ca obiect pretenții,
Întrucât prin sentința civilă nr.135/25.02.2010 s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea litigiului și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare TRIBUNALULUI TIMIȘ - Secția contencios administrativ și fiscal.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored.MS/17.03.2010
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
