Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 137/CA/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice AIî mpotriva sentinței nr. 907/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997, recurentele au solicitat judecarea în lipsă.
Se constată că intimata - LEASING SA a comunicat la dosar întâmpinare.
Față de înscrisurile administrate și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta - Leasing SA a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A I, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 9747,44 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și a dobânzii legale de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat restituirea taxei speciale, deoarece așa cum este reglementată de art. 214 ind.1 din Legea nr. 343/2006, perceperea acestei taxe contravine în mod flagrant art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
În drept, au fost invocate prevederile art.90 par.1 din, art. 21 alin.1, art. 148 alin.2 din Constituția României, Legea 1257/2005, art. 108 raportat la art. 1082 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru AIs -a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât sunt incidente disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008, iar taxa contestată este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule ( inclusiv pentru cele produse în România ) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Prin sentința administrativă nr. 907/CAF/2009 a Tribunalului Alba a fost admisă acțiunea reclamantei, fiind obligate pârâtele să-i restituie suma de 9747,44 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, dobânda legală aferentă acestei sume până la data restituirii efective, precum și suma de 2039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru AIs olicitând modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamantă nu era datorată potrivit legislației comunitare.
Se mai arată că taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice, în mod greșit fiind obligată la plata dobânzii calculată începând cu data plății taxei.
În drept, art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1.pr.civ, OUG nr. 50/2008.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect fiind apreciată de prima instanță nelegalitatea taxei.
Verificând sentința atacată din prisma motivului invocat, raportat și la prevederile art. 304 ind. 1.civ. curtea reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal și s-a adresat pârâtelor solicitând restituirea acelei sume.
Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
În condițiile în care în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța de fond a constatat temeinic o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În ceea ce privește susținerea recurentei privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, curtea reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate, instanța de fond interpretând în mod judicios aceste prevederi.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, în mod corect instanța de fond a considerat că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate și a procedat la înlăturarea lor, dispunând ca taxa achitată de reclamantă să fie restituită integral.
În ceea ce privește capătul de cerere privind dobânda legală, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 120 alin.1 și 2 din Codul d e procedură fiscală atunci când a stabilit ca dată a curgerii dobânzilor legale data plății taxei. Acesta deoarece, potrivit art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cerere, astfel că reclamanta are dreptul la dobândă numai din ziua depunerii cererii de restituire a taxei formulată în condițiile art. 70 alin. 1 și, respectiv, 117 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 raportat la 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată doar în sensul stabilirii că data scadenței dobânzii acordate reclamantei se stabilește potrivit art. 124 Cod pr.fiscală, în rest celelalte dispoziții ale hotărârii urmând a fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de A în nume propriu și pentru AIî mpotriva sentinței nr. 907/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că data scadenței dobânzii acordate reclamantei se stabilește potrivit art. 124 Cod pr.fiscală.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.5/2 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
