Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 159/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 159
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 735 din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus concluzii scrise la dosar, și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 735/2009 a Tribunalului Brăilas -a admis acțiunea formulată de reclamanta " " B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B având ca obiect restituire taxă specială pentru autoturisme.
Totodată s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare este discriminatorie, dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal fiind nelegale, încălcând prevederile legislației europene în domeniu.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare pârâta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor OUG nr.50/2008 care este în acord cu cerințele legislației europene.
Astfel, prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, taxa de poluare aplicându-se doar cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pârâta a mai arătat că taxa de poluare și înmatricularea autovehiculului s-au realizat de către un terț, respectiv firma de leasing astfel încât reclamanta nu poate solicita restituirea sumei respective.
OUG nr.50/2008 este în acord cu cerințele legislației din Uniunea Europeană, fiind aceleași atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat, cât și pentru un alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea nr.OUG50/2008 nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
Taxa de poluare se aplică doar cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, indiferent de proveniența acestuia.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304/1 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală a cărei reformare nu se impune.
În mod corect a reținut instanța în raport de probele administrate că reclamanta este cea care a achitat taxa de primă înmatriculare, astfel încât primul motiv de recurs este nefondat.
Față de momentul achiziționării autovehiculului, Curtea constată că dispozițiile legale invocate în susținerea motivelor de recurs, respectiv nr.OUG50/2008, nu sunt aplicabile în speță, acestea neputând retroactiva.
În raport de temeiul de drept reținut de prima instanță, Curtea apreciază că legea a fost corect interpretată și aplicată, dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal ( în prezent abrogate), fiind în contradicție cu Tratatul de instituire Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005.
Curtea constată respectarea de către prima instanță a dispozițiilor art.129 Cod proc.civilă, sentința fiind temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art.261 pct.5 Cod proc.civilă.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul art.274 Cod proc.civilă, va obliga recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 735 din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta Administrația Finanțelor Publice B la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata " "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.VD/10.03.2010
Tehno ZE/10.03.2010
Ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ
Curtea cu majoritate de voturi a apreciat că se impune respingerea recursului formulat de " " B și drept consecință, menținerea sentinței nr. 735 din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila.
Apreciem că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică în cauză.
Din actele dosarului rezultă că înmatricularea autoturismului a fost efectuată de societatea de leasing BANK operațiunea de înmatriculare fiind condiționată de prezentarea dovezii plății taxei de primă înmatriculare.
Drept urmare, societatea de leasing, în calitate de proprietar al autoturismului, a achitat către bugetul de stat, taxa specială, în limita sumei de 1.898,13 lei, conform ordinului de plată menționat.
Ulterior, suma a fost facturată utilizatorului de " " B în care este cuprinsă și suma de 1.898,13 lei, în conformitate cu prevederile contractului de leasing financiar nr. 38062/22.10.2007 și ale OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Așa fiind, recurenta fiind terț față de această operațiune, nu putea formula cerere de restituire a taxei de înmatriculare în contradictoriu cu organul fiscal, nefiind titulară dreptului afirmat(acela de a crea restituirea taxei speciale) în situația contrarie, fiind ignorate dovezile făcute în sensul achitării taxei de către societatea de leasing în nume personal.
În susținerea argumentării legalității hotărârii pronunțate de instanța de fond, urmează a se reține și faptul că, din dovezile existente în dosar, nu rezultă că recurenta ar fi obținut un mandat de reprezentare al finanțatorului, respectiv al societății de leasing, după cum și faptul că, acesta din urmă nu a înțeles să susțină apărarea recurentei în vreun fel.
Se mai invocă de asemenea și faptul că utilizatorul(persoană fizică) nu putea cere înmatricularea autoturismului pe numele său chiar în situația achitării taxei, neavând calitatea de proprietar al bunului, această calitate putând fi dobândită la expirarea contractului de leasing, în anumite condiții.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
