Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 161/CA/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții W și împotriva sentinței nr. 1468/CA/10.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010, când instanța în baza art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 2 februarie 2010, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată sub nr- al Judecătoriei Petroșani, reclamantul Municipiul prin primar solicitat in contradictoriu cu pârâții - și obligarea acestora la plata sumei de - lei reprezentând redevență de 4179 lei și penalități de întârziere în cuantum de - lei, calculate conform contractului de concesiune perfectat între părți și reactualizarea în raport de rata inflației la data plății efective în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
In motivarea cererii, în esență, reclamantul arată că pârâții au devenit concesionarii unui teren în suprafață de 150 mp amplasat în zona de agrement STRAJA, pe o durată de 50 de ani, în temeiul actului adițional nr. 1/24.03.2003 la contractul de concesiune nr.212/1996 având obligația achitării unei redevențe anuale de 376.500 lei.
De asemenea, se susține că la art.6 din contract s-a stabilit indexarea anuală a prețului concesiunii în raport de rata inflației, iar în art.9 s-a prevăzut penalizarea întârzierilor de plată cu penalități de întârziere pe care pârâții nu le-au achitat.
În drept au fost invocate disp.art.969, art. 1073 cod civil art.112-114 Cod Procedură Civilă, art. 5,6 și 9 din Contractul de concesiune.
Prin sentința nr.252/2009 a Judecătoriei Petroșanis -a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Municipiul prin Primar.
Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr.506/R/2009 a Tribunalului Hunedoara sentința fiind casată integral și trimisă cauza spre judecare în prima instanță la Tribunalul Hunedoara secția Contencios Administrativ. S-a reținut astfel prin decizia mai sus indicată că, în condițiile în care terenul care face obiectul contractului de concesiune dintre părțile litigante aparține domeniul public al unității administrativ teritoriale, competența revine instanței de contencios administrativ.
Prin sentința nr.1468/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâții la plata sumei de 174.221 lei cu titlu de redevență și penalități de întârziere pe perioada 2003-2008, în considerente reținându-se că s-a achitat de către pârâți doar redevența aferentă anului 2002 în cuantum de 594 lei.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul de a se respinge acțiunea reclamantului.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că au achitat suma de 8758 lei reprezentând redevență și parțial penalități de întârziere, precum și faptul că totalul penalităților pentru întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra cărei sunt calculate, daunele moratorii neputând cuprinde decât dobânda legală, perceperea de penalități de 5% pe zi de întârziere fiind astfel nelegală.
Se mai arată că hotărârea nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină concluzia că au achitat doar 594 lei, greșit fiind reținută incidența prevederilor art. 289 din OUG nr. 34/2006.
Se invocă și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. pentru admiterea penalităților calculate cu încălcarea prevederilor contractuale de către reclamant.
Recurenții mai susțin că instanța nu a invocat din oficiu și nu a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală care prevăd un termen special de prescripție de 5 ani pentru obligațiile de natură fiscală, în loc de cele ale D-l nr. 167/1958.
În drept, art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, art. 304 ind. 1 și 312.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimatul a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea recursului apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. curtea reține următoarele:
Contractul de concesiune nr. 212/1996, modificat prin actul adițional nr. 1/21.04.2003 este un contract administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004. Astfel, conform HG nr.852/2008 Stațiunea Straja este declarată stațiune turistică de interes local, iar conform art.3 din Legea nr.213/1998 al.4 raportat la pct.III pct.2 din anexă, zonele de agrement constituie domeniu public de interes local.
În temeiul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 contractul de concesiune a terenului proprietate publică de interes local este un contract administrativ încheiat între autoritatea publică locală și un particular. Prin urmare, acest contract nu are ca părți comercianți, astfel că nu îi pot fi aplicate prevederile Legii nr.469/2002, care în art.1 definește domeniul său de aplicare astfel "Prezenta lege se aplică tuturor contractelor încheiate pentru realizarea actelor de comerț de către agenții economici comercianți persoane juridice și comercianți - persoane fizice.indiferent de forma de proprietate".
Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.4 al.3 din legea nr.469/2002, în ce privește limitarea penalităților de întârziere la nivelul sumei asupra căreia sunt calculate penalitățile.
În cauză, penalitățile de întârziere se calculează conform clauzelor contractuale, pentru că părțile au reglementat prin art.9 al contractului de concesiune cuantumul penalităților de întârziere - 5% pe zi, cât și durata de timp pentru care se calculează - 30 de zile de la scadența redevenței.
În a 31-a zi de întârziere la plată părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, astfel că reclamantul avea la dispoziție ca după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este deja culpa sa, de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002-2005 invocată de pârâții recurenți, instanța reține că atât redevența, cât și penalitățile de întârziere constituie creanțe ce decurg dintr-un act de drept administrativ și care se fac venit la bugetul local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală, excepția invocată urmând a fi respinsă.
Având în vedere calitatea pârâților de concesionari, în temeiul actului adițional la contractul sus-menționat va fi respinsă și excepția vizând lipsa lor de calitate procesual pasivă.
calculul penalităților de întârziere, aplicat redevenței indexate pentru perioada 2003-2008, doar pentru 30 de zile întârziere, cu luarea în considerare sumei achitate de către pârâți de 8758 lei din care 4179 lei redevență și 4579 lei penalități, instanța apreciază că potrivit art.969 Cod civil și art.9 din contractul de concesiune, pârâții trebuiau obligați să mai achite doar o diferență la penalitățile de întârziere în cuantum de 1958 lei.
Raportat la considerentele expuse, apreciind că recursul pârâților este fondat doar în privința motivului prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ, având în vedere și faptul că raporturile contractuale dintre părți s-au născut anterior intrării în vigoare a OUG nr. 34/2006, în temeiul art. 312.civ se impune admiterea recursului pârâților și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.
Vor fi obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1958 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere.
Cererea reclamantului referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată și acoperă inclusiv devalorizarea monedei, așa încât nu se justifică reactualizarea lor în raport cu indicele de inflație, acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi obligat reclamantul intimat să plătească pârâților recurenți suma de 4528,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepțiile invocate de pârâți.
Admite recursul pârâților Philip și împotriva sentinței nr. 1468/CA/10 08 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva pârâților și. Obligă pârâții să plătească reclamantului 1958 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere. Respinge în rest acțiunea.
Obligă reclamantul intimat să plătească pârâților recurenți 4528,13 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 02 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.5/25.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
