Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1670/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1670
Ședința publică de la 28 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de - - S, împotriva sentinței nr. 203 din data de 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă - - S și intimata pârâtă Asociația de proprietari Nr. 74
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.367 din 21 ianuarie 2008 la această instanță reclamanta - - Sac erut obligarea pârâtei Asociația de Proprietari nr.74 S la plata sumei de 639,57 lei reprezentând majorări legale de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul comercial nr.819/1999 având ca obiect furnizarea (distribuirea) apei potabile, preluarea apelor uzate menajere și meteorice în rețelele de canalizare precum și epurarea acestora în vederea evacuării în emisar, în temeiul căruia a furnizat pârâtei servicii de gospodărie comunală în perioada 31.03.2001 - 02.07.2003 confirmate lunar de acesta prin procesele verbale de citire a contoarelor, a căror contravaloare a fost facturată, și, pe care pârâta le-a achitat cu întârziere, motiv pentru care, a calculat și facturat majorări de întârziere în baza contractului comercial încheiat cu acesta și ale dispozițiilor Legii nr.326/2001.
Mai arată reclamanta că pentru debitele datorate de pârâtă, ce au produs majorări de întârziere prin neachitarea lor la termenele legale de plată, sau, achitarea lor cu întârziere, încât, operat întreruperea termenului de prescripție în conformitate cu dispozițiile art.17 din Decretul nr.167/1958. Majorările de întârziere au fost calculate prin aplicarea procentului legal - art.25 alin.(2) din Legea nr.326/2001 - stabilit prin hotărâri de guvern la soldul debitelor datorate de pârâtă la facturile de prestări servicii neachitate la termenele legale de plată.
Susține reclamanta că prin adresa nr. 12911/120/28.09.2007 pârâta a fost convocată la data de 10.10.2007 pentru a se efectua concilierea directă asupra pretențiilor formulate. Acesta nu s-a prezentat, și, a fost încheiat procesul verbal de conciliere directă nr.13592/25.10.2007.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 203 din 14.03.2008 a admis excepția și a respins acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei Asociația de Proprietari nr.74 S, pentru plata sumei de 639,57 lei cu titlu de majorări de întârziere, ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel s-a a reținut că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante stabilesc dispozițiile art. 969 Cod civil.
Intre părți au fost încheiat contractele comerciale nr. 819/1999 din 03.05.1999 privind furnizarea (distribuirea) apei potabile, preluarea apelor uzate menajere și meteorice în rețele de canalizare și epurarea acestora în vederea evacuării în emisar, în baza cărora au fost stabilite raporturi juridice comerciale între părți. Reclamanta nu face dovada că ar fi avut și alte contracte de prestări servicii cu pârâta, și, totuși a calculat și pretinde majorări de întârziere pentru furnizarea energiei termice.
Raporturilor juridice comerciale stabilite prin contractul încheiat de părți le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.4/1981 și ale Legii nr. 326/2001, legea serviciilor publice de gospodărie comunală, ale Legii nr. 193 din 6.11.2000,privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatoriși în temeiul art.1 Cod comercial care prevede că:"In comerț se aplică legea de față. ea nu dispune se aplică Codul civil", ale codului comercial și a celui civil.
Din susținerile reclamantei și din conținutul contractului a rezultat că pentru încasarea prețului prestațiile efectuate și utilităților furnizate reclamanta a întocmit facturi fiscale ce i-au fost comunicate pârâtei pentru înregistrare și plată.
Prin înregistrarea facturilor primite în evidențele tehnico-operative și contabile de către pârâtă, în temeiul prevederilor din contracte, aceasta și-a creat o obligație de plată a unei sume de bani către reclamantă.
Așadar, prevederilor art.5.6 din contractul nr.819/1999 îi sunt aplicabile dispozițiile art.1058 și 1101 Cod civil, fapt ce impune instanței de fond stabilirea stării de fapt, analizarea ei și aplicarea legii.
Odată ce, dispozițiile art. 1058 cod civil prevăd că: "Obligația este încă nedivizibilă, când obiectul este divizibil, dar părțile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate", dispoziții legale ce consacră principiul indivizibilității obligațiilor de plată, ce se regăsește în articolele contractului dintre părți, pentru sumele înscrise în fiecare factură în parte, a prețului serviciilor de gospodărie comunală efectuate de reclamantă.
privește atât obligația de plată a prețului serviciilor executate - valoarea serviciilor de furnizare, cât și a accesoriilor aferente acestora, astfel că, majorările legale de întârziere pentru neplata la termenele scadente de plată a obligațiilor sunt parte integrantă a obligației contractuale asumate.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art.12 din Decretul nr. 167 din 27.04.1958, privitor la prescripția extinctivă, ce prevăd că: "In cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
In cauză, obligațiilor datorate de pârâta Asociația de proprietari nr. 74 în întregul lor conținut, le sunt aplicabile dispozițiile art. 1101 Cod.civ. ce stabilesc că: "Debitorul nu poate pe creditore a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar. Cu toate acestea, judecătorii pot, în considerarea poziției debitorului, să acorde mici termene pentru plată și să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc. Judecătorii însă nu vor uza de această facultate decât cu mare rezervă", dispoziții legale ce reglementează imputația plății, situație în care, reclamant - - trebuia să aplice aceste dispoziții legale, și,în cazul plăților incomplete să impute plata potrivit legii și prevederilor din contract,stingând mai întâi obligația de plată a majorărilor de întârziere, și, numai după aceea debitul datorat.
Dacă reclamanta ar fi dovedit că a încheiat o convenție cu pârâta prin care aceste plăți periodice, lunare potrivit contractului, pot fi făcute în rate de plată fracționate cu stabilirea cuantumului lor valoric sau procentual din suma înscrisă în fiecare factură în parte, ce reprezintă o obligație de plată distinctă, și a modalității de imputare a acestor plăți asupra debitului sau a majorărilor de întârziere cu precizarea părții din contract ce face imputarea sumei achitate eșalonat, ceea ce nu s-a demonstrat în această cauză, tribunalul, ar fi putut stabili că situația reală dintre părți este cea invocată de reclamantă, și că, ar fi oprită întreruperea termenelor de prescripție cu privire la anumite facturi, analizate individual, cu aplicarea dispozițiile legale incidente.
Asigurarea respectării principiilor indivizibilității și imputației plății a fost stabilit de părți prin clauza penală și pactul comisoriu, înscrise de reclamantă în conținutul contractului, în fapt contract de adeziune, în art. 13 și 14 din Contractul nr. 819/03.05.1999, ce nu și-au găsit aplicarea, reclamanta fiind interesată să solicite, după ani de zile, daune de natura majorărilor de întârziere ce nu i se cuvin.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei că plățile parțiale ar fi întrerupt termenul de prescripție pentru debitele datorate de pârâtă, pe motiv că, nu a prezentat în dovedirea acțiunii sale instrumentele de plată care ar putea dovedi acest lucru, nu a prezentat conținutul lor, și, nici justificarea nepromovării acțiunilor pentru plata debitelor datorate, în termenul de prescripție de 3 ani de la data scadenței plăților, și, nici demersurile întreprinse pentru a pune în practică prevederile pactului comisoriu din contract.
Analizând anexa, fila 7 dosar, în care sunt prezentate facturile de debit la care reclamanta pretinde că a calculat majorări de întârziere, 9 facturi de debit sunt lichidate în perioada 13.10.2006 - 30.05.2007, date calendaristice raportat la care fiind stins raportul juridic de obligație nu mai pot fi pretinse accesorii ale acestora, și, cum, facturile de debit au fost emise în perioada 31.03.2001-06.01.2003, este evident faptul că promovarea acțiunii la 21 ianuarie 2008 s-a făcut peste termenul de 3 ani de zile, după împlinirea perioadei de prescriere a debitului. Termenul de prescripție al accesoriilor este împlinit și pentru celelalte 4 facturi de debit emise în perioada 04.03.2003-02.07.2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul reținerii prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește facturile ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată, apreciind că în cauză este aplicabil Decretul nr. 167/1958.
Recurenta arată că dreptul principal nu era prescris în perioada în care s-au calculat majorările, fiind vorba de prestații succesive, iar pentru fiecare dintre ele curge un termen de prescripție diferit.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Analizând facturile de debit pentru care recurenta reclamantă a calculat majorări de întârziere și aflată la fila 7 din dosarul de fond se constată că 9 facturi sunt lichidate în perioada 13.10.2006 - 30.05.2007, astfel încât nu mai puteau fi calculate majorări de întârziere.
Pe de altă parte, facturile au fost emise în perioada 31.03.2001 - 6.01.2003 iar promovarea acțiunii s-a făcut la 21 ianuarie 2008, peste termenul de prescripție 3 ani, deci după împlinirea perioadei de prescriere a dreptului, astfel încât susținerile recurentei reclamante sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - - S, împotriva sentinței nr. 203 din data de 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//06.10.2008
Jud. fond V
S
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
