Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1710/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1710
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A, cu domiciliul în mun. B,-,. 7,. C,. 58, jud. împotriva sentinței nr. 830 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 2205/E/40/2009).
La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind pârâții intimați Statul Român - prin MFP B și Serviciul Comunitar - Regim Permise.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, recurentul arată că nu a știut că trebuie să achitat taxa judiciară de timbru.
Curtea, pune în vedere recurentului să facă dovada timbrării recursului și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, dar nu înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă recurentul, care depune chitanța nr. -/22.10.2009, cu care a achitat suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar, aferente recursului declarat în cauză.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, pentru motivele invocate și având în vedere concluziile scrise pe care le depune la dosar, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii și restituirea taxei de primă înmatriculare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ, înregistrată sub nr. 2205/E/40/2009 din 14.05.2009, reclamantul Aas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B - prin Instituția Prefectului Jud. B și Statul Român - prin MFP, obligarea acestora la restituirea sumei de 2.227 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - nr. - din 08.12.2008, pentru un autoturism marca Audi A4 cumpărat din spațiul european, sumă actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism marca Audi A4, pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare menționată mai sus, taxă care încalcă prev. art. 28 din Tratatul Uniunii Europene.
A considerat reclamantul că această taxă este nelegală și discriminatorie, întrucât Tratatul UE prevede că sunt interzise toate restricțiile la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent, iar potrivit art. 10 din acest tratat, autoritățile statale au obligația de a lua toate măsurile destinate executării dreptului comunitar.
Prin întâmpinare, Instituția Prefectului Jud. Bai nvocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta DGFP B, pentru Statul Român a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român - prin MFP, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 830 din 25 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin Instituția Prefectului Jud. B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP invocată de DGFP B, ca nefondată și a respins ca nefondată cererea reclamantului în contradictoriu cu Statul Român - prin MFP și DGFP
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B, instanța a apreciat că taxa de înmatriculare achitată de reclamant este o taxă care se constituie venit la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, acest serviciu nefiind parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează, astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin MFP și instituțiile teritoriale subordonate acestuia, prima instanță a constatat că Statul Român prin MFP are calitate procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, taxa a fost stabilită în baza elementelor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
Potrivit art. 28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitate la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, iar art. 90 din același tratat stabilește că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a admis că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice, dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 din, lăsând o largă marjă de apreciere în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
A mai reținut prima instanță că, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art. 28 și 90 din.
Pe de altă parte, a remarcat instanța de fond, taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (Spania).
Modalitatea de stabilire a taxei de poluare în forma prev. de OUG nr. 50/2008 ia în considerare mai multe criterii care se aplică uniform autoturismelor la prima înmatriculare, apreciindu-se că, din acest punct de vedere, taxa astfel percepută nu este discriminatorie, întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, nu și eventuale revânzări pe teritoriul României.
A concluzionat tribunalul că, taxa de poluare achitată de reclamant la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că însăși instanța de fond recunoaște aplicabilitatea art. 28 din, care prevede că în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent.
Art. 28 din Tratatul Comunității Europene prevede că "Restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise în statele membre", iar taxa percepută de autoritățile române are caracterul unei restricții cantitative, fiind susceptibilă de a împiedica comerțul intracomunitar.
Prin aderarea României la Convenția Europeană, Statul Român este obligat conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, printre care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.
Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a disp. art. 28 din, obligație pe care Statul Român a încălcat-o prin impunerea taxei de poluare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind de asemenea nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A, cu domiciliul în mun. B,-,. 7,. C,. 58, jud. împotriva sentinței nr. 830 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GC
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 02.11.09
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
