Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 172/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 172/CA/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DGFP A în nume propriu și pentru B și Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 800/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursurile au fost motivat; sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mandatarul intimatului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială și cu titlu de practică judiciară, copia sentinței nr. 1400/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și copia minutei deciziei nr. 209/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în recursul declarat împotriva susmenționatei sentințe.
Declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și în consecință menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Învederează că toate argumentele expuse în recursurile deduse judecății au fost avute în vedere de către instanța de fond, pârâtele formulând aceleași apărări în întâmpinările depuse în cauză.
Fără de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Alba sub dosar nr- și precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice B și Administrația Fondului pentru Mediu solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 3740 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare.
În motivarea acțiunii se arată că perceperea acestei taxe de poluare contravine în mod flagrant art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
În drept se invocă Constituția României, art. 90 din, art. 1073 și următ. Civ.
Acțiune este legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu a fost invocată excepția inadmisibilității întrucât acțiunea reclamantului este o critică de neconstituționalitate a disp. OUG nr.50/2008, iar în ce privește fondul cauzei se precizează că acest act normativ stabilește măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Și pârâta Bas olicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, existența taxei de poluare nefiind contrară dispozițiilor comunitare.
Prin sentința administrativă nr. 800/CAF/2009, Tribunalul Albaa respins excepția invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și a admis acțiunea reclamantului, fiind obligate pârâtele să-i restituie suma de 3740 lei, cu 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu se pune problema neconstituționalității OUG nr.50/2008, ci a incompatibilității acesteia cu prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În ceea ce privește fondul s-a stabilit că OUG 50/2008 nu respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP A, în nume propriu și pentru B, care a solicitat modificarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în principal, întrucât taxa constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului s-a solicitat și de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, prin recursul ce l-a promovat.
Ca și motive de recurs se invocă de către pârâte că sentința este nelegală în condițiile în care taxa a fost corect stabilită în temeiul actului normativ în vigoare ce respectă exigențele de compatibilitate cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.
În drept, prevederile art. 304 pct. 9.civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate raportat la dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. curtea reține următoarele:
În speță, compatibilitatea nr.OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, respectiv, art. 90 din Tratat trebuie analizată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și, ulterior, prin OUG nr. 7/2009.
În ceea ce privește scopul urmărit de către Guvernul României prin modificarea ordonanței de urgență acesta rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008 care prevede că adoptarea actului a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale".
Schimbarea de intenție, declarată expres de către legiuitor, nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.
Deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, începând cu data de 15.12.2008, prin OUG218/2008 și, ulterior, OUG nr. 7/2009, o anumită categorie de autoturisme noi a fost exceptată de la plata taxei de poluare.
Astfel, s-a prevăzut că,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008".
În cauza Humblot, CJCE a subliniat că statele au libertatea de a-și taxa autovehiculele care circulă pe drumurile publice, însă aceste sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art. 90 din, adică să nu fie discriminatoriu.
În condițiile în care categoriile de autoturisme exceptate de la plata taxei de poluare corespund caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, la acest moment, se poate aprecia că sistemul românesc discriminează în mod indirect, prin această exceptare urmărindu-se, în principal, protejarea industriei interne în detrimentul produselor importate.
De asemenea, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificarilor aduse prin OUG218/2008 și OUG nr. 7/2009 norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Așadar, așa cum întemeiat s-a reținut de către prima instanță, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speță fie spre cele deja inmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Pentru determinarea măsurii în care autovehicolul reclamantului intră în concurență cu categoria de autovehicule exceptate de la plata taxei, instanța a avut în vedere hotărârea CJCE pronunțată în cauza Comisia Franța conform căreia trebuie considerate produse similare cele care au caracteristici similare și îndeplinesc aceleași nevoi din punctul de vedere al consumatorilor.
Apreciind că, de fapt, caracteristicile obiective ale autovehiculelor care justifică capacitatea de a îndeplini același nevoi pentru utilizatori trebuie raportate doar la încadrarea în categoria M1 sau N1, condiție întrunită de autovehiculul reclamantului, acesta trebuie calificat ca fiind un produs similar.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de,infringement," de catre Comisia Europeană, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejand industria națională a autovehiculelor noi.
Ca și remediu în cazul discriminării în cadrul art. 90 din, CJCE a stabilit că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate contrar art. 90, cu respectarea principiului îmbogățirii fără justă cauză și că pot fi plătite daune pentru perderile suferite.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă motivul de recurs invocat raportat la prevederile art. 304 alin. 1 punctul 9.civ.Cod Penal, fiind greșit invocată conformitatea prevederilor OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile comunitare, în temeiul art. 312.pr.civ. recursurile declarate de pârâtele DGFP A pentru B și Administrația Fondului pentru Mediu vor fi respinse ca nefondate.
În condițiile în care taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, iar decizia de calcul al taxei se întocmește de către administrația financiară competentă, organ fiscal cu capacitate administrativă, susținerile pârâtei DGFP A privind lipsa calității sale procesual pasive în prezenta cauză sunt fondate.
În consecință, recursul declarat de DGFP în nume propriu se va admite, în baza art. 304 alin. 1 punctul 9.civ.Cod Penal, iar sentința recurată va fi modificată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP A și a respingerii acțiunii reclamantului împotriva acestei pârâte, sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, sentința urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de DGFP a județului A pentru B și
Admite recursul declarat de DGFP a județului A în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 800/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei DGFP și respinge acțiunea formulată împotriva acestei pârâte.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored. /6 ex./24.02.2010
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
